1,001 matches
-
să pătrunzi în ea, pe măsură ce filele se întorc parcă singure. Ochiul atent al scriitorului surprinde instantaneu fațetele realității. (...) Autorul este un documentarist de elită, furnizând cu minuție, amănunte spațio-temporale, despre locurile descrise și contextul istoric în care s-au dezvoltat. Intertextualitatea este o modalitate intrinsecă acestui fel de scriere. Ineditul povestirilor este, de asemenea, specific acestui autor, necăutat cu tot dinadinsul, dar care decurge firesc din arta și din crezul său artistic. Cadrul este, desigur, lumea nouă, unde viața este atât
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
la Malmaison. Acolo au fost duși la început Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, și mulți alții»”. Regăsim și aici tehnica abilă (riscantă uneori!) a lui Al.Florin Țene, din romanul „Geamănul din oglindă” (Editura NICO, Târgu Mureș, 2012), de a utiliza intertextualitatea în sublinierea situațiilor de culminație emoțională, cartea având, cred eu, deși nedeclarat („Toate personajele și întâmplările povestite în acest roman, în pofida unor asemănări cu realitatea istorică, sunt de natură fictivă” - ne asigură autorul, în preambul), un pronunțat caracter autobiografic. Este
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
în rafinament. Rămâi la marile texte, pentru că altfel copiii nu le mai cunosc și ne trezim cu o generație scoasă de pe marile bulevarde ale cunoașterii și băgată pe ulițe. Copilul nu înțelege că i se propune o literatură postmodernistă, de intertextualitate (pentru că nu se duce la textele fundamentale, originare, programa nu îl mai trimite la ele) Revenind la postmoderniști, aș aminti cartea lui Florin Bican, propusă în auxiliarul de a V-a și scrisă cu talent, Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de
o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere () [Corola-blog/BlogPost/337895_a_339224]
-
tânăra generație. Rămâi la marile texte, pentru că altfel copiii nu le mai cunosc și ne trezim cu o generație scoasă de pe marile bulevarde ale cunoașterii și băgată pe ulițe. Copilul nu înțelege că i se propune o literatură postmodernistă, de intertextualitate (pentru că nu se duce la textele fundamentale, originare, programa nu îl mai trimite la ele). În plus, copilul (și poate nici măcar părinții) nu mai află adevărul: nu i se aduc în față decât puține texte de primă mână, restul fiind
o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere () [Corola-blog/BlogPost/337895_a_339224]
-
pentru o scrisoare adresată revistei Flacăra în care demasca înfometarea poporului român de către dictatorul Ceaușescu. A participat activ la Revoluția din decembrie 1989. În anul 2000 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România fiind acuzat de plagiat, în fond intertextualitate, așa cum au folosit foarte mulți din generația opzecistă. Adevărul este că Al. Florin Țene a publicat un articol într-un ziar din Valea Jiului în care arăta că o parte din conducerea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a colaborat cu Securitatea
O VIAȚĂ DE SCRIITOR DĂRUITĂ LITERATURII ROMÂNE. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343037_a_344366]
-
de către critică și cititori. Este un roman balzacian (Emil Istocescu - Rusidava Literară nr. 1/2016) Regăsim și aici tehnica abilă (riscantă uneori!) a lui Al. Florin Țene, din romanul „Geamănul din oglindă” (Editura NICO, Târgu Mureș, 2012), de a utiliza intertextualitatea în sublinierea situațiilor de culminație emoțională, cartea având, cred eu, deși nedeclarat („Toate personajele și întâmplările povestite în acest roman, în pofida unor asemănări cu realitatea istorică, sunt de natură fictivă” - ne asigură autorul, în preambul), un pronunțat caracter autobiografic. Este
AL.FLORIN ȚENE-O VIAȚĂ DE OM, O VIAȚĂ DE SCRIITOR ÎN SLUJBA CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343126_a_344455]
-
lumii ficționale și corelarea lor cu informațiile reperate în operele nonficționale care tratează aceeași perioadă/epocă istorică; identificarea schimburilor culturale între grupurile etnice/culturale diferite, în interiorul ficțiunii și în realitate); ● influența operei ficționale în realitatea postumă (tipologii umane, rescrieri ale operei; intertextualitate, mituri, mentalități etc.). Această analiză are ca scop utilizarea în realitatea imediată a informațiilor desprinse din opere și a competențelor dobândite, în relațiile cu membri ai aceluiași grup etnic/cultural/social sau cu membri ai unor grupuri diferite. Dimensiunea aplicativă a acestui
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
de petrecere a timpului liber etc. Aspectele vor fi evidențiate în funcție de importanța lor în înțelegerea contextului, întrucât unele se desprind în mod firesc din opera ficțională. Totodată, în funcție de nivelul clasei, pot fi vizate și elementele de intertextualitate, cu referire atât la conexiuni între opera aparținând aceluiași autor, cât și la opere ale altor autori, ori la texte/fragmente/secvențe preluate din melodii, filme, piese de teatru, sloganuri publicitare etc. Sugestii de metode și activități de învățare Activități prelectură: ● au
ANEXE din 5 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282373]
-
postmodernismului românesc, totuși sincopa ce a survenit în anii 70, deși s-a părut pentru o scurtă perioadă, ni i-a remarcat și apropiat de prezent pe creatorii ideii visului lucid, cu o scripturală tentă filosofică, împletită din metafizică și intertextualitate, așa precum spunea Heidegger despre poezia lui Holderlin “că omul locuiește poetic”. Iar despre existența actuală și proliferarea unei literaturi onirice, cât și despre un alt current neo-, alternativ, se va demara un alt studiu literar. Lilia Manole, Poet, eseist
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
ceva. Și acest ceva nedefinit, curgere fluidă ca a dorului, spre un liman necunoscut, ar trebui să aibă un nume, rost și împlinire cât mai degrabă. Îmbătrânești așteptând- se răstește un gând rebel, scăpat de sub control.” - Ar mai de exemplificat intertextualitatea, preluarea unor sintagme celebre, folosirea mai multor genuri literare, poezia, teatrul, apoi ludicul, ironia, și în principal, ca trăsătură definitorie, o caracteristică postmodernă ținând de timpurile paralele ale romanului, alternând prezentul, trecutul și viitorul într-un cerc de destin. De
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
au frământat și pe ei. Foarte gustate sunt monografiile, în special cele ale localităților sătești în care oamenii se regăsesc ca în adevărate oglinzi, etc. Sunt preferate textele literare îmletite cu imagini vizuale și muzică, așa cum oferă televiziunile și filmele. Intertextualitatea este o modalitate intrinsecă a valorilor scrierilor actuale. Noutățile cer întotdeauna un răgaz pentru limpezirea lucrurilor. Chiar dacă nu mulți scriitori vor primi consacrarea, nu putem ignora contribuția lor la cultura neamului nostru. Filozoful de aleasă cultură, Constantin Noica, sublinia: "O
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
Binaj, Luan Maloku, Shefgete Gosalci etc., prin Florilegiul, creat de către Baki Ymeri, (scriitor, poet, traducător, editor al Revistel albanezilor din România) prin poezie și frumos, suflet și tămăduire, străbat spațiul intercultural, oferindu-ne nouă prilejul de a ne bucura de intertextualitate și metatextualitate, sorbind din profunzimea poeziei postmoderniste, din poezia sufletului, uneori, care suferă, astfel încât cartea devine un ghid de frumos, dar și de imposibil în spațiul nostru astăzi atât de imens, când vorbim despre dorința de a găsi și de
ANTOLOGIA VALSÂND PRINTRE CUVINTE , O DESCHIDERE BILINGVĂ PENTRU IUBITORII DE POEZIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348490_a_349819]
-
ancora cu măcar câte o vorbire în duh și haz inteligent a actriței Doina Ghițescu, ar decădea adâncul iadului ce-așteaptă pe supărat cu gura prăpastiei căscată! Vocația înaltă pe care o are actrița Doina Ghițescu este intonația voioșiei în intertextualitatea unor glume citite din zâmbet. Dacă nu e observată când spusele îndesate cu spirit intră în largă eufonie cu râsul ei și în totală concordanță cu destinderea feței pe care joacă o bunătate spulberătoare de umbre, privitul pierde gingășia actriței
DOINA GHIŢESCU. ÎMPREUNĂ, EDUCAŢIA ŞI PERSONALITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376675_a_378004]
-
adjectivul „ciudat” intră greu într-o comparație gramaticală iar adjectivul însuși pleacă de la o realitate -- la rândul ei...ciudată !? Este o carte ușor ermetică sau maqi degrabă o carte de fin și lucid intelectualism și erudiție, o carte în care intertextualitatea este bine pusă în evidenșă, o carte a unui sensibil echilibru între bucurie plenară și dramă. Singurul cuvânt care desemnează o realitate este călătoria care este imediat confirmat de subtitlul „voiaje ale eu-lui”, voiajul intrând în categoria generală și generoasă
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
scriitorul poate și chiar < > tot ceea ce-și dorește. Scriitori hotărâți să respingă orice normă, să iasă, așadar, întru totul, din orice tip de normalitate. Arta, literatura, devenea un joc cu orice fel de convenție, opera literară devenea < > ce permitea intertextualitatea, parodierea, ironizarea, libertatea mergând, cum avea să stipuleze teoreticianul curentului, Mircea Cărtărescu, până la < >: < >. (Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Humanitas, 1999, p.101). Și totuși, literatura însumează valorile scrise ale unei epoci, ale unei țări, care ne reprezintă într-o a
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
mottouri și Cel de acum - în autoreflex, față în față, pe aceeași pagină! Calea spre o nouă paradigmă literară a fost deschisă de acesta încă din Evanghelia Cerului - Zodii de poet, aducând în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualității, pe care l-am numit, la momentul respectiv, reflintext (reflex literar intertextual). Întâlnirea cu cei 144 de „aleși” ai lumii sale lirice a rodit 144 de poeme „în oglindă.” Spre deosebire de volumul anterior, în Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, poetul vine cu un
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
incompletă" (Tlön, Uqbar, Orbis Tertius) și unul din Eminescu din Povestea magului călător în stele "să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis", m-a făcut să înțeleg că topos-ul cărții poate fi "citit" mai cu folos printr-o intertextualitate a celor doi poeți. Desigur un Eminescu poet al "naturii divine omniprezente ca physis" (Svetlana Paleologu-Matta) și Borges "citadinul" din Buenos Aires, din Geneva și Montevideo, două naturi diferite și la peste un secol distanță (M. Eminescu trăiește între anii 1850-1889
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
divine omniprezente ca physis" (Svetlana Paleologu-Matta) și Borges "citadinul" din Buenos Aires, din Geneva și Montevideo, două naturi diferite și la peste un secol distanță (M. Eminescu trăiește între anii 1850-1889; J.L. Borges între 1899-1986) ivite în geografii diferite. Termenul de intertextualitate e aici apropiat de acela de "concordanță" pe care Paul Cornea îl vedea între două opere: "o analogie oarecare indiferent de natura și gradul ei" (vezi Conceptul de concordanță în literatura comparată, în vol. Studii de literatură comparată, Ed. Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Un text (sau set de texte) care este citat, rescris, preluat, sau în genere transformat de un alt text, și care-i oferă acestuia din urmă un înțeles. Odiseea lui Homer e unul din intertextele pentru Ulise de Joyce, iar INTERTEXTUALITATEA se nutrește din relația între cele două. După părerea influentă a lui Riffaterre, un text și intertextul său sînt omoloage, cel de-al doilea lăsînd în primul urme care îi controlează descifrarea. 2. Un text, în măsura în care absoarbe și leagă la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de texte (Jenny). În accepția aceasta, Ulise de Joyce este intertextul care absoarbe alte texte, precum Odiseea lui Homer. Mai general, se poate spune că orice text constituie un intertext. 3. Un set de texte legate intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise de Joyce, am putea spune că cele două texte constituie un intertext. ¶Arrivé 1973; Barthes 1981b; Jenny 1982 [1999]; Morgan 1985; Riffaterre 1978, 1980, 1983. intertextualitate [intertextuality]. Relația (sau relațiile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise de Joyce, am putea spune că cele două texte constituie un intertext. ¶Arrivé 1973; Barthes 1981b; Jenny 1982 [1999]; Morgan 1985; Riffaterre 1978, 1980, 1983. intertextualitate [intertextuality]. Relația (sau relațiile) reieșind dintre un text dat și alte texte care îl citează, rescriu, absorb, prelungesc sau, în general, îl transformă, fiind inteligibil în linia acestuia. Noțiunea de intertextualitate a fost formulată și dezvoltată de Kristeva (inspirată de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Jenny 1982 [1999]; Morgan 1985; Riffaterre 1978, 1980, 1983. intertextualitate [intertextuality]. Relația (sau relațiile) reieșind dintre un text dat și alte texte care îl citează, rescriu, absorb, prelungesc sau, în general, îl transformă, fiind inteligibil în linia acestuia. Noțiunea de intertextualitate a fost formulată și dezvoltată de Kristeva (inspirată de Bahtin). În accepția sa cea mai restrînsă (Genette), termenul desemnează relația (sau relațiile) între un text și altele, care se regăsesc vizibil în primul. În accepția sa cea mai generală și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fapt evident și în contribuțiile autoarei la volumele colective de studii, alcătuite în cadrul catedrei: Studii literare (Cluj-Napoca, 1987); Semiotica și poetica. Contribuții la studiul dialogului (Cluj-Napoca, 1984); Semiotica și poetica. Textul și coerența (Cluj-Napoca, 1985); Semiotica și poetica. Textul și intertextualitatea (Cluj-Napoca, 1987). SCRIERI: Istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Maria Protase și Livia Grămadă), partea I, Cluj-Napoca, 1974; Aron Densușianu, Cluj-Napoca, 1974; Istoria literaturii române. Epoca veche (în colaborare cu O. Șchiau), Cluj-Napoca, 1975; Istoria literarurii române. Epoca premodernă
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
1609, Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind, în registre poetice, lumea smerită în duh, între real și fictiv, ancestral și exotic, potrivind
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării luminii lumii, divin miracol de toate zilele, precum și Ion Gheorghe (Cavalerul trac), dar și textualistul „prozaizant” Mircea Cărtărescu (Levantul), cultivator al unui umor implicat efectelor de intertextualitate, capabile astfel să împrospăteze vibrația lirică, tonul rostirii poetice. Însă, dintre poeți, autorul esențial pentru „vârsta” modernă a b. literar românesc rămâne Ion Barbu, creatorul ciclului Isarlâk din Joc secund (1930), în ale cărui poeme se consumă, atingându-și ținta
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]