35,691 matches
-
expresie (și recepție) a spiritului uman." Ceea ce nu poate fi, desigur, o premisă suficientă pentru virulența în povestire a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee a sa (din cuprinsul aceluiași interviu apărut în revista Dorul din Danemarca): "Pe plan personal, trebuie să-ți mărturisesc că, din cea mai proaspătă tinerețe, mi-am tot dorit să scriu un roman sau mai multe. Dar romanul real al vieții mele a împiedicat acest lucru
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
Nu întâmplător, unul dintre cei întâlniți afirma că nu știe dacă se află în acel moment cineva care să perceapă corect dimensiunea schimbării. Cuvintele acestea profetice se aplică și vieții culturale din acest teritoriu. Avangardele literare și muzicale, jurnalismul alert, interviurile cu Márquez, și ultimele filme de la Cannes, coexistă spiritual aici, printre snipers și figuri de refugiați. Se pare că războiul devine la un moment dat o stare de fapt cotidiană, acceptată cu stoicism. Cu toate astea, replicile naționaliste mușcă dur
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
politici. Goethe, Flaubert, Fontane, Stefan Zweig, Ernst Jünger, Churchill, Michel Leiris s-au regăsit cu gîndurile lor, pe aceeași pagină de ziar. "Die Welt", în suplimentul literar din 22 martie, în ajunul încheierii Salonului de carte, reproducea o serie de interviuri și texte polemice sau analitice ale unor istorici, scriitori, publiciști străini și germani: Benjamin Franzen, scriitorul american foarte la modă după succesul romanului său Corecturi, își manifestă rezervele față de actuala politică americană. Istoricul german Jorg Friedrich, cunoscut publicului larg mai
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
prin scrisul său nu poate schimba nimic în lumea în care îi este dat să trăiască, atunci va avea destinul pe care-l merită: unul minor și periferic". Aceste cuvinte îi aparțin poetului Ion Mircea și le-am reprodus după interviul acordat de autor dlui Sergiu Adam pentru ATENEUL băcăuan (nr. 3). l Tot memorabile, dar în alt sens, sînt și cuvintele dlui Ovidiu Ghidirmic despre dl Adrian Păunescu: "...Dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat". Cum istoria noastră
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
în presa literară, culturală și de atitudine, întinsă pe mai bine de jumătate de secol, legitimat printre altele de două conflagrații mondiale, se regăsește în volumele de publicistică: scrieri despre teatru și cronici dramatice, cronici și eseuri literare, altele social-politice, interviuri, memorialistică. Texte extraordinar definite de viață, aduse la lumină din adâncurile masivului de bogăție somnolentă, în care se mențin încă ziarele vechi, depozitate în marile biblioteci. Privindu-și îndărăt munca și socotind, de la data scrierii Cuvântului înainte, 34 de ani
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
în traducerea Florinei Nicolae s-au strecurat câteva greșeli: "unul dintre discipolii săi germani, Dr. Kavatek, din Friburg", menționat de câteva ori în articol, nu poate fi decât dr. Johannes Kabatek, care a și publicat cartea bazată pe un amplu interviu cu E. Coșeriu "Die Sachen sagen, wie sie sind..." (Editura Günter Narr, Tübingen, 1997) fiind student și apoi asistent la Catedra de Romanistică a Universității din Tübingen. De altfel, acolo l-am cunoscut și eu, în iulie 2000, în perioada
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14097_a_15422]
-
Mării de Azov. Explicabil, acest val anticomunist nu și-a putut păstra puritatea politică ce, în nucleul său, îl califica, maculat fiind de diverși aventurieri în goana după avantajul material. "De un sfert de veac, preciza Virgil Ierunca într-un interviu, conceptul de exil nu mai rezistă. Au apărut veleitarii, impostorii, afaceriștii exilului, în așa fel încît libertatea s-a transformat în confuzie". Nici nu se putea altminteri în cadrul unui fenomen de masă! În fine, al treilea val al exodului are
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
mai rar la noi, unde "forma" nu prea contează. Grafic excepțională, Igloo ne vorbește în cuvinte și în imagini despre cum arată sau cum ar trebui să arate mediul în care ne trăim viața. În numărul din octombrie 2002, un interviu cu dl Patapievici și o prezentare a Palatului Șuțu. În numărul din februarie 2003, e rîndul dlui Sorin Ilfoveanu să povestească și al Muzeului Enescu să fie prezentat. În același număr, dl Bruno Andreșoiu, care este directorul publicației, consacră editorialul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
din ce în ce mai preocupată de provincia ei extrem-occidentală. Ateneu - 401 sau Caragiale ad litteram N-am scris despre ATENEU cînd a împlinit 400 de numere, pentru a nu avea aerul că vrem să-i firitisim la aniversare. La numărul 401, descoperim un interviu cu directorul României literare și iarăși ar fi trebuit să trecem, ca să n-avem aerul că ne periem între noi. Ca să ne scoată din impas, n-ar putea Ateneul să se transforme în bilunar? E adevărat că revista e făcută
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
a rămas o utopie. În jurul libertății, masivul volum publicat de editura ieșeană Timpul este o carte de tipul "Gheorghe Grigurcu par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul scrie pagini antologice despre viața într-un tîrg de provincie și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
și n-avem dreptul de a exclude dintr-însa Drum fără pulbere spre a "salva" Cronica de familie (las’ că și ea suficient de tendențioasă!) sau Desfășurarea spre a "mîntui" Moromeții Ni se dă de înțeles cu condescendență că articolele, interviurile, reportajele, omagiile etc. ar trebui de asemenea disociate de operă. Oare? Nu ilustrează ele un program, o atitudine, o conduită? Nu alcătuiesc ele un etaj al aceleiași construcții textuale, cu fundament existențial, pe care ne-o propune fiecare scriitor?" (p.
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
și "Atlasele" Anei Blandiana din pagina penultimă le decupam și le purtam la piept, pentru că exprimau adevăruri curajoase. Un fost șef de editură (nu vreau să-i dau numele, nu vreau să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
Editura Tehnică se citește cu interes și arată ca un veritabil album, plin de rafinament grafic ( "viziune editorială" - Roman Chirilă). Cel mai captivant capitol e "Recursul la memorie", pe o temă dată, tema "Pădurii spînzuraților"; capitolul (incluzînd mărturii, amintiri, confesiuni, interviuri vechi sau inedite, colaje de texte) încearcă să surprindă nu numai "drumul parcurs" pentru realizarea filmului, dar și o anumită "privire din interior"... Motto-ul capitolului îi aparține lui Ciulei: "Cultura românească e o parte din cultura europeană. Asta am
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi?"... Iată de ce parcurgi cartea cu un sentiment amestecat: admirație și nostalgie, pe de o parte, revoltă și strîngere de inimă, pe de altă parte. Zicea Liviu Ciulei în 1980 (într-un interviu TVR al lui Tudor Caranfil, preluat în carte): "Un renume internațional nu se poate obține și, mai ales, menține decît printr-o continuă și temeinică activitate în domeniul respectiv. Din păcate, pentru mine, în materie de regie de film, faptele
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
note de Schumann cântate la pian cu un deget, în timp ce pe fundal se luminează un text manuscris despre muzică având inclusă o scurtă partitură. Învăluirea sonoră a întregii expoziții, punctată de grăuntele vocii barthesiene, cald și ritmat, după înregistrări din interviuri și seminarii, realizează o muzicalitate incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un termen din liturghia Patimilor - unde, sub semnul lui Orfeu, se consumă și apare mors-amor, ca
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
dificile ale lui Adorno, fără un contract ferm? În consecință, continuăm să ignorăm cu grație o carte fundamentală precum Philosophie der Neuen Musik, ca și monografiile sau studiile semnate de filosoful-muzicolog. În timpul scrierii acestui articol, îmi arunc privirea asupra unui interviu consistent cu unul din cei mai temeinici muzicologi din România, Francisc László. Interviul în sine, apărut recent și la Cluj și în București, constituie o raritate publicistică prin tematica sa, axată tocmai pe confesiunea unui muzicolog care a știut mereu
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
cu grație o carte fundamentală precum Philosophie der Neuen Musik, ca și monografiile sau studiile semnate de filosoful-muzicolog. În timpul scrierii acestui articol, îmi arunc privirea asupra unui interviu consistent cu unul din cei mai temeinici muzicologi din România, Francisc László. Interviul în sine, apărut recent și la Cluj și în București, constituie o raritate publicistică prin tematica sa, axată tocmai pe confesiunea unui muzicolog care a știut mereu să echilibreze cercetarea istoriei cu cea sistematică, critica muzicală cu inițierea entuziastă de
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
după atîta glorie, în tonuri amare: "Am sentimentul că sînt inutilă, complet inutilă", spunea Callas, cu propriul ei glas (la radio), cu puțin timp înainte de a muri. Cu prilejul filmului lui Zeffirelli, am citit o antologie a celor mai bune interviuri (sînt doar cîteva, pentru că avea oroare de presă), acordate de Maria Callas de-a lungul unei vieți. Din toate reiese același stil de a aborda lucrurile, fără înflorituri, cu o franchețe vecină cu asprimea. "Unii se nasc complicați, cu darul
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
53 de ani; doar că "simplificarea la maximum a vieții" poate să însemne și moarte. Ceea ce a și însemnat. În viziunea Mariei Callas, "opera e un cîmp de bătălie, iar armele mele sînt vocea și tehnica". Se vede, din acele interviuri, în ce măsură vocea era dublată de inteligență muzicală și de o rigoare a muncii excepțională; "dacă vocea e un instrument de care nu poți să abuzezi, în schimb muzica o lucrezi tot timpul, în cap, în suflet"... În ultimii ani ai
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
onoare din apartamentul parizian al Divei), și a pierdut și gustul pentru viață; i-a mai rămas, într-o oarecare măsură, gustul pentru meserie, dar un gust imposibil, de vreme ce vocea plecase. "Să lăsăm tragediile pe scenă!", exclamă Callas într-un interviu. Doar că ea a fost, în felul ei, un personaj tragic. Filmul are un scenariu inspirat, are actori mari, are o echipă de clasă și avizată (în sensul că mulți, de la operator pînă la machieur, au lucrat, odinioară, cu Maria
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
sau pe care el însuși îl adîncește. D.A. Credeți, așadar, ca Rumsfeld are dreptate atunci cînd numește aceste țări "Noua Europa"? A.G.: Nuuu... Sînt prea filosof ca să comentez niște sloganuri care nu supraviețuiesc dincolo de săptămîna în care au fost pronunțate. Interviu acordat lui Dan Alexe pentru "Europa Liberă" . Preluat cu încuviințarea conducerii postului de radio
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
cer unde dădeau târcoale avioanele germane. Acest sfârșit lamentabil este ultima manifestare a libertății sartriene, și înțelegem cu ușurință că Jean-Paul Sartre și-a abandonat definitiv ciclul romanesc cu acest ratat. El va confirma, de altfel, în 1960, într-un interviu publicat de Madeleine Chapsal în "l'Express", că cearta sa cu Mauriac romancierul era nedreaptă, că nu avusese dreptate să-i reproșeze intervențiile auctoriale. Îi mărturisea atunci jurnalistei că azi ar fi mai suplu, căci toate metodele sunt trucaje, chiar
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
o rezonanță ce nu se cuvine a fi neglijată. Este vorba de întîlnirea de la Choisel, din ziua de 29 iunie 2000, consemnată de prozatorul francez în jurnalul său în portofoliul lunii iulie. De altfel, Ruba a realizat atunci un incitant interviu cu Tournier, publicat în premieră în România literară și reluat ulterior în volumul Dialoguri și eseuri (Ed. Muzeul Literaturii Române, Buc. 2001). Reproducem, în continuare, consemnarea lui Michel Tournier tipărită în Jurnal extime la pagina 135: "Vizita traducătorului meu român
Jurnal extim by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/14209_a_15534]
-
mulțumesc pentru bunăvoința de a ne fi depănat cu atîta căldură amintiri despre cel pe care, același R. Rolland, l-a numit "un Gorki balcanic". M.P.I.: - Eu vă mulțumesc... Și vă mărturisesc că niciodată nu mi-a plăcut să dau interviuri, dar mai ales să scriu ceva. Asta mi s-ar fi părut o prea mare îndrăzneală, față de memoria celui ce-a fost Panait Istrati. (Interviul este inclus în volumul Destine..., în pregătire la Ed. Semne - București)
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
M.P.I.: - Eu vă mulțumesc... Și vă mărturisesc că niciodată nu mi-a plăcut să dau interviuri, dar mai ales să scriu ceva. Asta mi s-ar fi părut o prea mare îndrăzneală, față de memoria celui ce-a fost Panait Istrati. (Interviul este inclus în volumul Destine..., în pregătire la Ed. Semne - București)
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]