222 matches
-
amintirile revin, Ți se perindă-ncet prin minte comoara vremilor apuse, Șiragul lacrimilor scumpe și-al fericirilor răpuse... Apar în raza amintirii și se preschimbă cu încetul... Încet ia pana lui docilă și... Iată-l inspirat poetul. EMANOIL BUCUȚA Adevăratul intimist în înțelesul propriu al cuvântului este Emanoil Bucuța, care-și cântă micul univers casnic, femeia dormind pe jumătate dezgolită pe divan, odaia Cu mari pereți de sticlă aurită, Cu flori de piane, jețuri de mătase... scuturatul cu operația deparazitării icoanelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în tot cuprinsul, flora stelelor polare Înflorind spontan din ghiolul de argint ca dintr-o seră, Scutură multiple jerbe și coroane funerare Peste flori și peste oameni secerați de mitralieră. Apoi din ce în ce Perpessicius se precizează ca un intimist, scriind direct, cum simte, și luîndu-și ca patron pe Alain Chartier ("En, moy n'est entendement ne sens / D'escrire, fors ainsi comme je sens"). Nu compune, ci-și alege temele din imediata experiență iar limba din conversație sau din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și nu știam, cum știu acum, La care kilometru sânt O! Vremea când pe scări, vegheam Cu gândul dus în patru părți! ...Azi știm atâtea de prin cărți - Și tot mai rar privim pe geam!... GEORGE DUMITRESCU Tot de natură intimistă este ceea ce e mai valabil în poezia lui G. Dumitrescu, dedicată cu statornicie petrarchiană unei unice femei moarte, pe care poetul o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din care făurisem a dorului povară, Și cu același tânăr și palid bonjurist... Când ea, înfășurată în vălul de percal Îmbălsămat de fuga zefirului de vară, Visa la iarnă baluri la consulul muscal. Tot acum se schițează și o poezie intimistă a odăii, a relicvelor, cu elemente autohtone: În casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri, Căci orologiul vremii a încetat să bată Și clipa netrăită a înghețat pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
internationale”, „Dilema” ș.a. Semnează cronică dramatică, de film și de carte, colaborează la emisiuni culturale la posturile de radio și televiziune. Debutează în cenaclul revistei „Amfiteatru”, în 1979. Volumul de început, Iluzii pe cont propriu, apărut în 1981, cuprinde poeme intimiste cu o coerență interioară și o „frumusețe de mucava”, în care se simte la tot pasul artificiul poetic, consecință a febrilei căutări a identității. Concomitent scrie și teatru, dar piesa cu caracter adolescentin Polen pe insulă, reprezentată la Teatrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
Cântecul părului alb și Unui urmaș) corespondentul nostru voluntar e de părere că «străbate prin ele oboseala» și «sentimentul de bătrânețe». (Ă). Tov. Maria Banuș trebuie să facă sforțări serioase pentru a nu se Împotmoli În adâncurile poeziei așa-zise „intimiste”, sau „de cameră”, al cărei unic aliment e scormonirea stearpă a propriului „eu”, a unui „eu” izolat de viața intensă, plină de avânt creator a semenilor. Ea are datoria de a da cititorilor opere care să oglindească marile sentimente umane
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În poezia Casa Scânteii de Victor Felea corespondențe palide, simpliste (Ă). Trăsătura comună a acestor poezii și-a altora din numerele anterioare ale revistei este că ele reprezintă o revenire mai mult sau mai puțin evidentă la așa-zisa poezie intimistă (Ă). După ei, o poezie nu poate fi realistă, nu poate emoționa pe nimeni dacă nu izvorește spontan din adâncurile „eului”, ale acelui „eu originar de care mai vorbea cu cinci ani În urmă un profesor idealist de la catedra de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nouă, mai Înaintată decât cea din trecut. Se cădea deci ca redacția și fiecare colaborator al revistei să țină seama de această În munca ulterioară. Din păcate, numerele următoare ale revistei marcau - mai ales În ce privește poezia - „doi pași Înapoi”. Devierile intimiste, individualismul bântuiau și mai din plin, În poezia revistei Almanahul literar. Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și Ilie Purcaru au fost premiați pentru lucrările lor, cu prilejul concursului organizat de Editura Tineretului. Succese Însemnate au putut fi Înregistrate de asemenea În poeziile lui Victor Felea, care a reușit În bună măsură să se desbare de accentele intimiste, frecvente În poezia sa, și să se Îndrepte către o poezie realistă cu caracter militant. Poemul Despre Doftana al lui Vasile Iosif, progresul realizat de Constanța Tudorache de la poezia slabă publicată În placheta Zece poeți tineri la poemul Închinat tovarășei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arăta deschis În rândurile ce urmează, pentru a determina pe criticii noștri să le dea un răspuns. Să Începem cu cea dintâi. De ce unii critici literari se complac Într-o tăcere Îndelungată și impasibilă asemenea sfinxșilor (sic) egipteni? (Ă). Alunecările intimiste din domeniul poeziei dovedesc o neînțelegere a conținutului noilor relații de dragoste, dovedesc existența unor rămășițe ale mentalității În legătură cu atitudinea față de natură, etc. Unde sunt criticii care să arate scriitorilor cum trebuie scrisă poezia bună despre dragostea nouă, despre natura
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai degrabă, s-a tulburat, a devenit confuz prin amestecare cu opusul său. Dar expresia păstrează un sens propriu, tare, atunci cînd caracterizează orizontul în care este înțeleasă și folosită astăzi credința, tăietura subiectivă care o modelează, măsura individuală, aproape intimistă, pe care o primește ea. Ceea ce se caută acum în religie nu este atît orizontul metafizic care, dincolo de toate treptele lumii și mai adînc decît etajele individuale ale persoanei, deschide cunoașterea umană spre absolut. Nu adevărul ultim, inaccesibil facultăților omenești
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija exclusivă pentru mîntuirea personală i se par lui Berdiaev la fel de adaptate la regimul mundan ca religia oficială. Regimul acestei lumi nu e așadar abandonat și nici doar combătut. Categoriile lui apăsătoare trebuie topite prin înnoirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă să nu facă din el un searbăd epigon. Versurile erotice, în care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
referă Aurel Gurghianu este la fel de atemporal ca și sportivul din poezia lui Victor Felea (...). Iată deci două poezii care, prin caracterul lor obiectivist, inactual - nu-și ating scopul (...). Se știe că în paginile publicației clujene a apărut un bogat mărăciniș intimist, acum 2-3 ani. Revista era atunci socotită organul personal de publicitate pentru reveriile intime, rupte de viață ale câtorva poeți în căutare de originalitate cu orice preț, convinși că, cu cât te depărtezi de pământ, cu atât faci artă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Scriitorilor. Rostite cu sfială, cu modestia omului ce scrie pentru a-și împlini existența, versurile lui Z. au de la început o claritate aparte, în sensul concentrării maxime asupra unei idei. Poetul vizează în primul rând lumea lăuntrică, dovedindu-se un „intimist înrăit” care, într-un discurs lirico-muzical, expune „radiografii corecte ale unei biografii interioare”. Sustrăgându-se efemerului, el aspiră să se situeze în atemporalitate și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
fi cuprins într-o temă îndelung utilizată în formatul idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național. O parte din tablourile sale cu țărănci dobândesc o notă intimistă, tinerele fete sunt izolate într-o atitudine de visare pe care cadrul natural o amplifică, însă fără acea pronunțată turnură romantică. Țărăncile lui Artur Verona, Țărancă în pădure (3425), Țărancă în peisaj (915), au ceva hieratizat, înnobilate printr-o însingurare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acelaș decor ca și la Böecklin (sic), nu se poate trage concluzia că Loghi calcă pe urmele maestrului neamț"429. Un alt reper pentru pictura lui Loghi ar fi, în accepția criticului, și Lucien Simon, pictor afiliat mișcării naturaliste și intimiste de la sfârșitul secolului, apropiere care nu-și găsește justificarea, cu atât mai mult cu cât pictorul francez folosește culorile sumbre, întunecate, pentru a picta tablouri realiste. Spiridon Antonescu încearcă să acrediteze ideea unui aer de familie, pe care îl împrumută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației pe marginea unei scene. Spre deosebire de spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență la Böcklin, cu Pădurea sacră. Theodor Enescu sesizează o valorizare a formelor și a compoziției, generată de stările interioare: "Este vorba de accentuarea structurii formelor, de construirea lor într-o poză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă, ci o expresie mai degrabă neutră, înscrisă în cadrul general al nudului ea apare oarecum mai nuanțată într-o piesă intitulată Dormind. Sculptorul vrea să prindă liniile unui corp în absența unei stări, a unui afect, dar și un reflex intimist. Tratarea corpului, modelajul nu se schimbă, dar sensul da, atunci când sculptorul oferă o altă interpretare, schimbând titlul compoziției, intitulată Femeie plângând (1915). Sculptura devine ilustrarea unui afect și intră astfel în spațiul esteticii simboliste, mai ales că frumusețea corporală iese
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul microcosm format din locuința propriu-zisă, dar și din proximitățile contaminate poartă amprenta melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o densitate specifică. Personajul este izolat într-un limb ipsatoriu, de extensie nevrotică, unde fiecare obiect, fiecare zgomot are o rezonanță proprie, amplificată morbid. Unitatea patronimică se reface climactic în momentul dublei distrugeri a casei și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugestie liturgică. "Candelabrele peste tot în stil danez, de alamă lustruită, imitație perfectă a policandrelor noastre bisericești"581. Scara are în drum o loggia, unde se află un bust în marmoră realizat de Paciurea, bust care consacră amintirea mamei. Nota intimistă se inserează prin acest reflex spectral la genul feminin, geniul artei se însoțește cu o formă discretă de cult melancolic tipic sensibilității simboliste. Rezonând cu această această état d'âme, tabloul lui Artachino, La cimitir, recuperează, de fapt, coordonatele unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]