KorAP: Find »[drukola/base=intranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...18 >

442 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

esențiale ale Ipotezei Inacuzative, precum distincția dintre argument intern și argument extern. Embick (2004a: 144) arată că abordările diverse au condus la existența a două noțiuni diferite de inacuzativitate: (a) structurală: v are un argument în specificator; (b) inacuzativ înseamnă intranzitiv nonagentiv (v este nonagentiv). Gradul de aplicare a acestor noțiuni nu este același de la o limbă la alta − diferite fenomene pot fi sensibile la absența argumentului extern sau la absența trăsăturii agentive a verbului − sau de la o problemă la alta

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
doilea argument NP. Regula propusă de Woolford explică diferența dintre pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană și în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbale care au conținutul semantic al lui v, dar nu și proprietățile de tranzitivitate − de exemplu, pasivul the book was read 'cartea a fost citită' are interpretare eventivă, dar nu are proprietăți de tranzitivitate. Asemănarea dintre structura tranzitivă și cea intranzitivă constă în faptul că ambele denotă evenimente, iar deosebirea, în faptul că numai în cea tranzitivă evenimentul e dus la capăt de o cauză externă. Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 119), reluând trăsăturile categoriei v, remarcă faptul că din (a) și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Pacientului, fiind considerată entitatea afectată de acțiune sau starea exprimată de predicat. ● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul și Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează și Locativul și Instrumentalul), aflându-se la baza distincției tranzitiv/intranzitiv și sunt importante și pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22) adaugă că toate limbile fac distincția între Agent și Pacient. ● Avram (2003: 170) subliniază că Pacientul suferă o schimbare de stare sau de localizare și nu are control

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acest tip de abordare cu două studii: Hale și Keyser (1993) și Levin și Rappaport Hovav (1995) − vezi și Stan (2005, cap. 10). 4.3.1. Hale și Keyser (1993: 54) arată că verbele inergative − pe care le consideră adevăratele intranzitive − sunt cea mai simplă clasă de verbe denominale derivate prin încorporare (laugh 'a râde', sneeze 'a strănuta', neigh 'a necheza', dance 'a dansa', calve 'a cheli'71). Structura lexicală a unui verb inergativ ca laugh implică încorporarea într-un V

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argumentală a cauzei imediate: Argumentul unui verb care denotă cauza imediată a eventualității descrise de acel verb este argumentul extern (Levin și Rappaport Hovav 1995: 135). Această regulă se aplică verbelor cu cauză internă și cu cauză externă, tranzitive și intranzitive. Verbele intranzitive cu cauză internă sunt tipic inergative, unicul lor argument fiind cauza imediată. O clasă largă de verbe intranzitive sunt agentive (agentivitatea este subsumată cauzei interne). Conform acestei reguli, verbe ca: cough 'a tuși', shiver 'a se sfărâma', sleep

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cauzei imediate: Argumentul unui verb care denotă cauza imediată a eventualității descrise de acel verb este argumentul extern (Levin și Rappaport Hovav 1995: 135). Această regulă se aplică verbelor cu cauză internă și cu cauză externă, tranzitive și intranzitive. Verbele intranzitive cu cauză internă sunt tipic inergative, unicul lor argument fiind cauza imediată. O clasă largă de verbe intranzitive sunt agentive (agentivitatea este subsumată cauzei interne). Conform acestei reguli, verbe ca: cough 'a tuși', shiver 'a se sfărâma', sleep 'a dormi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Levin și Rappaport Hovav 1995: 135). Această regulă se aplică verbelor cu cauză internă și cu cauză externă, tranzitive și intranzitive. Verbele intranzitive cu cauză internă sunt tipic inergative, unicul lor argument fiind cauza imediată. O clasă largă de verbe intranzitive sunt agentive (agentivitatea este subsumată cauzei interne). Conform acestei reguli, verbe ca: cough 'a tuși', shiver 'a se sfărâma', sleep 'a dormi', snore 'a hârâi', tremble 'a tremura', yawn 'a căsca' au cauză internă și sunt inergative (Levin și Rappaport

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aspectuală folosește noțiunile agentivitate, telicitate, stativitate și demonstrează avantajul de a subsuma agentivitatea cauzei interne și de a înlocui telicitatea cu schimbarea direcționată. Cele două autoare susțin că telicitatea și agentivitatea nu sunt suficiente pentru a determina clasele de verbe intranzitive, iar stativitatea nu e relevantă pentru clasificare. 4.4.1. Borer (1994: 20) susține ipoteza conform căreia verbele inacuzative sunt aspectual telice, perfective, nonagentive, iar verbele inergative sunt atelice, agentive. Verbele sunt specificate în Lexicon pentru a proiecta anumite argumente

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
următorul: (a) Tranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP2 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2 [VP V]]]] (*in two hours/for two hours) nom partitiv (c) Intranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP1 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom (d) Intranzitiv atelic [EP DP1 [TP DP1 [VP V]]] (*in two hours/for two hours) nom În aceste reprezentări schematice, EP reprezintă nodul eventiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2 [VP V]]]] (*in two hours/for two hours) nom partitiv (c) Intranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP1 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom (d) Intranzitiv atelic [EP DP1 [TP DP1 [VP V]]] (*in two hours/for two hours) nom În aceste reprezentări schematice, EP reprezintă nodul eventiv (nonstativ), AspQ este nodul cantitativ care induce telicitatea, iar DP din Spec,AspQ este interpretat ca fiind subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
generate în specificatorul proiecțiilor aspectuale (și nu urcă din VP), pentru că acestea sunt poziții în care are loc interpretarea semantică; prin urmare, nu există deplasare. Borer (1994) a arătat că predicatele specifică numai numărul, posibil și tipul argumentelor; de aceea, intranzitivele sunt ambigue (inacuzative sau inergative). Arad contrazice afirmația lui Borer, pe care o consideră inadecvată pentru verbe ca arrive 'a ajunge' (telic), work 'a munci' (atelic), kill 'a omorî' (telic), know 'a ști' (atelic), care au interpretare aspectuală unică. Arad

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
4. În legătură cu teoriile de tip "(neo)construcționist" au fost formulate mai multe critici. Abraham (2004) adoptă o poziție radicală, susținând că noțiunile de ergativitate/ inacuzativitate nu se pot aplica pentru limbile care au distincții aspectuale de perfectivitate, pentru că inacuzativele sunt intranzitive perfective. Dacă pentru neerlandeză și germană diagnosticele inacuzative (toate derivate din selecția auxiliarului) sunt mai clare, pentru engleză nu s-a făcut o listă exhaustivă a predicatelor ergative. Abraham (2004) sugerează că ergativitatea verbală este un epifenomen al perfectivității, cel

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Modelul ergativ este nuclear: un Instigator este adăugat procesului care este deja semiautonom. Astfel, categoria Agent cuprinde Instigatorul ergativ și Actorul tranzitiv. Modelul tranzitiv este linear, centrat pe Actor, participantul central. Participantul afectat nu este coparticipant, ci Țintă. Adevăratele construcții intranzitive − așa cum numește Lemmens (1997) ergativele fără pereche tranzitivă − de tipul John died 'John a murit', Mary is running 'Mary aleargă' reprezintă un subtip special al modelului tranzitiv. Exemplul oferit de Lemmens (1997) este foarte interesant. Autorul studiază evoluția verbului abort

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cuvinte, să distingă între itemii funcționali și cei lexicali. În listă au fost incluse, pe lângă itemii funcționali, 125 de verbe (25 de verbe inacuzative fără alternanță de tranzitivitate și 50 cu alternanță de tranzitivitate, 25 de verbe tranzitive și 25 intranzitive) în forma "nudă". Subiectul a făcut greșeli numai în cazul verbelor inacuzative (și nicio astfel de greșeală în cazul celorlalte verbe), pe care le-a confundat cu categorii funcționale. Experimentul a confirmat ideea că inacuzativele sunt rezultatul unor operații lexicale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un anumit termen pentru a descrie acest fenomen (alternanța cauzativă în primul exemplu și apariția obiectului intern în al doilea), arată că multe verbe sunt atât tranzitive, cât și intranzitive, dar cu diferențe de sens: The door opened/He opened the door ' Ușa s-a deschis'/'El a deschis ușa' He ran in the race/He ran the competition ' El a alergat în cursă'/'El a alergat cursa/toată competiția

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a dativului etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorității verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice. 5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenței unei variante tranzitive și a uneia intranzitive/inacuzative (reflexivă sau non-reflexivă) a fost descris folosindu-se termenii: verbe "cu inversare" (Rothemberg 197495, Zribi-Hertz 1987: 29), verbe "simetrice" (Dubois 196496, Lagane 196797) sau "neutre" din punctul de vedere al diatezei (Blinkenberg 1960, Ruwet 197298, Boons, Guillet și Leclère

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei cauze a rămas complet nespecificată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă și un verb cauzativ −, pe care autoarele le numesc perechi cauzative (diferite de cele care participă la alternanța cauzativă, care caracterizează numai verbele inacuzative): The soldiers marched to the tents ' Soldații au mărșăluit până la cort' The general

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
între inacuzativele primare și cele derivate. Analiza cauzativă nu poate fi extinsă la toate clasele de verbe; clasa inacuzativelor nu este omogenă, așa cum nici clasa tranzitivelor nu e omogenă (Levin și Rappaport Hovav 1995: 81). ● Restricțiile selecționale impuse subiectului verbului intranzitiv break și obiectului verbului tranzitiv break, chiar dacă poartă același rol tematic, sunt diferite (Levin și Rappaport Hovav 1995: 85): He broke his promise/the contact/the word record '(lit.) (El) a rupt promisiunea/contractul/recordul mondial' *His promise/the contact

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
agenți, nu și de instrumente, forțe naturale etc., situație în care verbul nu poate participa la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 85) observă că verbul tranzitiv break 'a sparge, a rupe' impune mai puține restricții obiectului decât impune intranzitivul break subiectului: John opened the door/the window 'John a deschis ușa/fereastra' The door/the window opened ' Ușa/fereastra s-a deschis' This book will open your mind ' Această carte îți va deschide mintea' *Your mind will open from

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimente cu cauză externă sunt verbe de schimbare de stare (break 'a rupe, a sparge', open 'a deschide'), care descriu o forță externă sau o entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanța cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]