528 matches
-
mi stăteau pe suflet. Acum câțiva ani, când era în curs de apariție seria de Opere ale criticului, din care tocmai cumpărasem două volume, mă întâlnesc în oraș cu un tânăr prozator care, văzându-le sub brațul meu, mă întrebă intrigat (și ușor ironic) : „Ați luat astea ! se mai poate citi azi Ibrăileanu ?”. Nu mai știu ce i-am răspuns, dar am rămas perplex și întristat : se poate așadar pune azi o asemenea întrebare ! Da, se poate ; de altfel știam asta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de afluența neobișnuită a publicului la lansarea volumului Inel, inel de aur... de Domnica Gîrneață, dar mai ales de faptul că „temutul critic” Al. Piru a venit „tocmai de la București” să oficieze evenimentul. Și alții mi-au spus că sînt intrigați - mai mult: consternați - de participarea Profesorului la un asemenea „bîlci” (s-a produs îmbulzeală, s-au distrus vitrine, s-au iscat certuri între cumpărători). Pe mine, gestul său nu m-a scandalizat, din contră, i-am savurat abilitatea și umorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oprit lângă ușă lasă valiza jos, peste ea pune două cuverturi pe care le avea pe umăr și cu o privire ce mi se părea confuză, mă privește, se uită de jur împrejurul camerei, la fereastră, apoi revine cu privirea la mine, intrigat mai întâi probabil de uniforma mea. Face câțiva pași spre mine și mi se adresează în germană, prezentându-se. Dr. X. Mai mult scund, cu un accent străin și cu o culoare a tenului mai degrabă închisă, mă uitam oarecum
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ușă și disting un militar, într-o uniformă cam ciudată. În mână ținea o mătură cu coadă și într-o poziție oarecum de apărare. Mătura mă liniști totuși și întreb: unde suntem și cui aparține baraca. Se uită la mine intrigat și chiar amuzat, mă privește din cap până la picioare, insistând mai mult asupra uniformei mele și deodată, parcă ușurat, exclamă în românește: "Dar sunteți ofițer român, aviator, cunosc foarte bine, eu sunt din Reghin, știți, la cedarea Transilvaniei în 1940
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la etajul unde locuia prințesa. La ușa unui budoar, în spatele unei perdele, o aude pe prințesă vorbind cu cineva și ciulește urechile. Vorbea franțuzește, adresînd termeni aleși atașatului militar al Franței, dar imediat continuă discuția în germană cu ministrul Austriei. Intrigat, regele aruncă o privire prin perdea: aflată singură pe canapea, în fața a șase scaune goale, Margareta de Savoia ținea o adunare imaginară cu diplomați fantomă. Iar contele Primoli zicea că acest spectacol neașteptat îl hotărîse pe rege în alegerea viitoarei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
arta sa și care-și permitea „luxul” acelor spirite În cultură - poate și În viață! - de a lua În cont, de a „integra” În bilanțul unei cariere și judecățile negative, chiar și pe cele mai brutale. Și, aplecându-mă, Încă intrigat, În zeci de ore nocturne și singuratice, intrigat dar și amuzat, „curios ca un copil”, asupra acelei „oglinzi” ce mă arăta „urât și deformat”, am descoperit că, În unele apostrofe și judecăți „rele”, se ascundea, cum spuneam, nu numai „adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spirite În cultură - poate și În viață! - de a lua În cont, de a „integra” În bilanțul unei cariere și judecățile negative, chiar și pe cele mai brutale. Și, aplecându-mă, Încă intrigat, În zeci de ore nocturne și singuratice, intrigat dar și amuzat, „curios ca un copil”, asupra acelei „oglinzi” ce mă arăta „urât și deformat”, am descoperit că, În unele apostrofe și judecăți „rele”, se ascundea, cum spuneam, nu numai „adevărul”, dar și „adevărul asupra vieții mele”, ceea ce numim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
face eu de-aș fi În locul dvs. și aș avea opera dvs.!”. Nu, am făcut și aceasta, În primii ani, acolo, În acel cazan enorm al vanităților, al gloriilor care se fac și se desfac, Între atâtea „etnii” literare, amuzat, intrigat și mereu fascinat de acest oraș care este mai mult decât atât, În primul rând, se’nțelege, din cauza legendei formidabile pe care câteva secole de istorie, cultură și modă, le-au țesut În jurul său; apoi, În ceea ce mă privea strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zână, Colo pe pisc eu între-amândouă pe plai te voi duce." Alta: Zboară pământul din veacuri în veacuri și tot pe acea cale. Dar și scânteia divină-n noi liberă fi-va ca dânsul." Ce, n-ați înțeles? întrebă Samson intrigat. Nu, răspunse președintele celor nouă. Atunci altă păpușă, mai ochioasă, cam pleșuvă, se arătă pe scenă, cu un barbișon lung și tufos și niște mustețe groase ce-i acopereau buzele. E Maiorescu! Voi profanilor, nepricepuților! zice ea, nu plătiți nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
măcar tura asta parcă mă simt între prieteni. Sunt liniștită, închid ochii gata să adorm și... aud muzică venind, cred, de undeva de afară. Deschid ochii, șocată, merg la ușă și mă uit în direcția casei lui Alfonso, gândindu-mă intrigată dacă chiar s-au hotărât să dea petrecere în puterea nopții și nici măcar nu am fost invitată. Casa este scufundată în întuneric, nu văd nici o mișcare în jur și parcă muzica nici nu se mai aude odată ieșită din colibă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ale lui Guillermo, numele îmi scapă de cum le aud. Ne așezăm lângă foc, la sfat cu părinții lui Guillermo și niște verișori. Sunt, doar prin prezență, o atracție chiar mai mare decât purcelul, mai ales pentru copiii care mă studiază intrigați, fără îndoială, de culoarea deschisă a pielii și a părului. În jurul focului, un tablou pitoresc: conceptul de pudoare în El Oriente este departe de cel vestic și, aș spune, chiar din ceea ce am mai văzut până acum în restul Ecuadorului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
brațul lui cald care îi înconjura umerii, ea nu contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să nu mai tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni în râs, atât de intrigat părea de intențiile obscure ale meteorologiei. Adăpostul de sub boltă era iluzoriu, apa le pătrundea în haine, în pantofi, în buzunare. Sacoșa cu provizii a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna de pe mâner și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lungi zile și nopți de nebunie literară. Ne facem promisiuni de interviuri și colaborări. Martin, afabilul nostru ghid prin Berlin, s-a deghizat într-un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i place să fie în centrul atenției, să-și afișeze nonconformista orientare sexuală. Scăpat de chingile opresiunii ideologice, devenit un loc de maximă atracție a artiștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios. Directorul s-a uitat în jur și i-a făcut un semn discret secretarului literar, să tacă. De fapt, am aflat mai tîrziu cel care intrase furios era tovarășul Amariei. Venise intrigat că dintre cei trei colegi-prieteni din actul întîi al piesei, unul devenise lichea în actul doi, iar altul dădea semne că va fi escrocul-arivist în actul trei. "Ce-i cu atîtea personaje negative, tovarășe, unde vă treziți?!", a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefonează cineva de la combinat, să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt plecată sau, dacă apuc să-i răspund și să-i spun cine sînt, să recunosc că ai fost vulgar cu mine, ba chiar să fiu intrigată. Doi: m-a amenințat că, dacă nu-i trimit declarația pe care mi-a cerut-o, îi spune soțului meu că ai fost la mine în cameră, ba a zis că-i și dovedește cu martori. Canalia! exclam eu. Canalie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și înlemnise. Le-a privit într-o oglindă și s-a cutremurat: erau două mușcături mici, ca ale pacientei dinainte. Era speriat și intrigat, locul ăsta e un focar în care colcăie toate bolile, n-ar fi trebuit să se angajeze aici nici în ruptul capului. - Elena, dragă, urc până la laborator că mi-a ieșit ceva pe gât, nu durează mult, ia tu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de vărsare. Cele mai multe erau grupuri care așteptau, venite la datorie, oameni care se uitau către scriitorul ce îi chemase, o mulțime de pâlcuri triste ori nepăsătoare. În mijlocul lumii, Horia Gârbea, contrastant de vesel, se mișca de la o persoană la alta, intrigat parcă de mâhnirea generală. Giulia filma imaginea ca pe o secvență vie, încercând s-o alterneze cu cea a unui grup cu fețe lungi, împietrit în fața unui stand în care stăteau alți cinci oameni, unul lângă altul, și ei tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rece. ă Să știi că poți, Porfiri. și că ai. și asta este ceea ce te deosebește pe tine de stimatul nostru prokuror. Pentru o clipă, se citi încordare în ochii lui Porfiri, care nu știa dacă se arate jignit sau intrigat. ă Greșești. Nu ai dreptate deloc. O fac pentru glorie. Sunt la fel de ambițios precum prokuror-ul. Nici acum nu se uita la Nicodim Fomici, ca și cum se temea că ar fi găsit confirmarea în privirea celuilalt. § Funcționarul șef Zamiotov îl aștepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
odată, la casa de amanet a lui Limașin. Amaneta chitara aceast, spuse Porfiri ridicând-o de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă Da, acesta este Govorov, confirmă Tolkachenko. Expresia lui era unimită, intrigată, ca și cum el fusese dus de nas de bărbatul care zăcea mort pe podea. Porfiri încuviință distrat. ă Dar ai spus că se aflau doi bărbați aici? Ai spus că ai auzit două voci, nu-i așa? ă Da. Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu eram obosită și am rămas să citesc. Boria a apărut pe neașteptate. De nicăieri. S-a împiedicat și aproape că a căzut peste mine. El... ă Nu aveți de ce să vă temeți. Vă va ajuta mult să spuneți adevărul. Intrigată, Anna Alexandrovna continuă: ă Mi-a declarat sentimentele sale. Mi-a spus că mă iubește. ă și cum ați reacționat la declarația sa? ă El era un administrator! Ochii i se măriră. ă Era un bărbat. ă Vă rog. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
debarcarea în pârâu la cea mai mică greșeală de echilibru. Se auzi un plescăit puternic și stropi și stropi limpezi urcară spre cer reușind să stârnească irizări de curcubeu în soarele acela aburit de oboseala unei veri întregi. Am ridicat intrigat ochii și de abia atunci l-m văzut pe el, pe omul acela ciudat stând neclintit și nefiresc de sobru pe banca din scândură negeluită la care încropise patru picioare din țăruși ciopliți grosolan cu toporul. Mă privea fără nici un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce dorește. Luana îi întinse ziarul. Găsești aici tot ce vreau să-ți spun. O lăsă singură și femeia deschise, cu o oarecare curiozitate, pliantul de hârtie. Laur veni gătit la întâlnire și-o privi aiurit pe femeia care răsfoia intrigată ziarul. Nu sperase la o așa cucerire. Așa cum prevăzuse Luana, el se îndrăgosti iremediabil de frumoasa domnișoară care, atunci când bărbatul se apropie de ea și-i vorbi, îl repezi revoltată, lăsându-l fără grai în mijlocul drumului. A doua zi, întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
milă, mergea cu spatele foarte drept, cu un pas ușor și bărbia ridicată. Nu avea legături cu nimeni, nu simțea nevoia să spună ce avea pe suflet sau În minte prin confidențe amabile. Luase hotărîrea să trăiască singură? Se Întreba, intrigat, și se străduia s-o revadă, stînd pe scaun, În picioare, nemișcată sau plimbându-se. — Au găsit ceva? Doamna Maigret Începea să fie geloasă pe visarea lui. La Paris, n-ar fi Îndrăznit să-i pună Întrebări soțului ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
din mănăstire, întreținea relații epistolare, secrete și necontenite, cu papa Onoriu și cu Dagobert, regele francilor. Își păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe pentru biserica mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq Își Întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. igalaq a crescut mai mulți copii rămași orfani, printre care și pe mama mea. Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]