351 matches
-
nu este demn de recompensă (bucuria) decît în măsura în care nu se mai indignează. Recompensa nu se adaugă aici: bucuria de a trăi nefiind altceva decît absența indignării. Indignarea nu cedează în fața prea bunelor intenții moralizante, ci doar în fața bilanțului zilnic și introspectiv al propriilor noastre tentații de a ne indigna, cu ajutorul valorificărilor raționale. Ceea ce nu înseamnă nici moralism, nici amoralism. Este o experiență științifică fondată metodic și prefigurată mitic de luptă contra demonilor (tentațiile) și a monștrilor devoratori (aviditățile). La modul mitic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului esențial și a dorinței sale esențiale de eliberare de resentimente prin dragostea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului esențial și a dorinței sale esențiale de eliberare de resentimente prin dragostea de sine sînt incluse toate problemele deliberării introspective și ale conflictului său dintre motivele sănătoase și cele nesănătoase, temă a tuturor mitologiilor. Toate problemele deliberării intime simbolizate de luptele mitice sînt incluse în problema esențială a vieții: dragostea. Vanitatea este excesul de amor propriu, opus tuturor formelor de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Cunoaște-te pe tine însuți". Pentru a ajunge să ne cunoaștem autentic, trebuie să întrevedem și în final să cunoaștem diferența dintre eul esențial și fantasma vanitoasă. Această cunoaștere nu este dobîndită imediat. Trebuie să educăm pas cu pas privirea introspectivă. Ne introspectăm involuntar și incontrolabil pe tot parcursul zilei. Cum să nu cazi în capcana meditațiilor spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora? Meditînd, pierdem energie și timp. Este evident imposibil să ne introspectăm lucid de-a lungul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
elimine tot ce e efemer, pentru a atinge esențialul. Or, această cercetare filosofică se derulează cel mai adesea asupra eșantionului de umanitate pe care filosoful îl are la dispoziție: el însuși. De aici acest aspect invariabil personal, adeseori intimist, deci introspectiv, în operele cu dominantă filosofică. Și chiar dacă filosofii ajung să creeze școli, acest liant intim nu poate fi rupt în totalitate. Criticile din interior nu pot să privească decît rectitudinea discursului dezvoltat plecînd de la premise date dinainte sau să propună
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cert, indubitabil. Suntem tentați să credem că acea cunoaștere pe care ne-o oferă introspecția constituie idealul cunoașterii în genere. Iar dacă obiectul cercetării psihologului îl constituie „lumea interioară“, psihologul este într-un anumit sens, ținând seama de certitudinea cunoașterii introspective, într-o poziție mai bună decât cercetătorul naturii. O altă intuiție care conferă un contur net reprezentării familiare despre o „lume interioară“ este aceea că stările și procesele subiective ar fi corelate doar empiric cu corpul, cu caracteristicile observabile ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
T. Todorov). Un alt reper temporal: în 1976, revista Poétique consacră un număr special (27) Inter textualitatés semn al depășirii etapei de "pribegie noțională" la care o condamnase nerecunoașterea academică inițială. Dacă structuralismul izolase puțin textul de context, încurajând demersul introspectiv care să scoată la lumină modele ascunse în structura de adâncime, semioticieni precum Roland Barthes au cultivat deschiderea textului către "lumea" livrescă, într-o socializare reciproc constructivă. Textul este privit ca un aparat translingvistic, ce redistribuie limba și prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la iveală în jurnalul de voiaj ce va urma deciziei de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație a unui spațiu în care istoria, etica și literatura se întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al eroului-narator (spun "cumva", întrucît Stevens "se lasă" supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
morții regentă pentru nepotul Henric al VIII-lea. Epicul se oprește în 1845 tocmai pentru a subli nia apogeul acestei inițiatoare de veritabil "matriarhat" politic în Albion (continuat, cum spuneam, de străneapoata Elisabeta I). Intersant îmi apare stilul confesiv (puternic introspectiv!) al cărții redactate la persoana întîi, în forma unui jurnal intim. Philippa Gregory a găsit astfel paradigma ideală de pătrundere în psihologia eroinei. Toate acțiunile "Reginei roșii" sînt filtrate de conștiință, istoria capătînd, prin urmare, o dimensiune psihologică și mentalitară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a rămas drept arhetipul prin excelență al scriiturii unde principiul ideologic-social depășește, prin importanță, toate celelalte posibile ramificații simbolice ale literarității. Textul creio nează povestea scriitoarei Anna Wulf care deține patru carnete cu informații/analize mai mult sau mai puțin introspective despre viața ei. Carnetele au culori metafo rice: negru (segmentul narativ referitor la experiența Annei în Africa), roșu (fragmentul despre simpatiile comuniste ale personajului), galben (intervalul întîlnirilor erotice eșuate) și albastru (dimensiunea singura cu tentă psiho logică suprapusă vieții personale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ideologic (nu neaparat și psihologic!) -, numită Carnetul auriu. Spun că o astfel de operă "unificatoare" devine relevantă mai curînd ideologic decît psihologic, întrucît scopul Annei (și, prin iradiere, al lui Doris Lessing însăși) nu este de a articula un exercițiu introspectiv (fie și în structura de adîncime a feminității), ci de a prezenta ceea ce comentatorii britanici au conceptualizat deja ca spațiul interior (inner space), un principiu ideologic și cultural feminist. În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tema tică, intelectuală, etc.) deviantă. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of a Naturalist/Moartea unui naturalist (1966), folosea un instrumentar autoscopic, introspectiv, în percepția poetică, investigînd parabolic viața rurală, copilăria, sentimentul legăturii comunitare și, implict, sinele personal, grefat într-un sine colectiv, istoric, antolo gia de versuri imediat următoare, Wintering Out/La iernat (1972), constituie deja o alegorie politică, însăși metafora din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței. Călătoria inițiatică a lui Siddharta îl duce pe erou, la un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie văzut și el ca o parabolă a unei călătorii autoscopice) eșuează într-o raționalitate rece și impersonală, menită să-i arate autorului său urgența (auto)inventării emoționale (de altfel, lecția principală a lui Pablo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Poe, în această "parte întunecată" a operei lui, reprezintă fasci nația pentru viața artistică neîngrădită, eliberată din prizonieratul normelor morale și mentalitare. Toți eroii bîntuiți de fiorii iubirilor interzise și Humbert Humbert, și Van Veen, și Phillip Wild sînt niște introspectivi, consemnîndu-și trăirile, acribic, în jurnale, memorii sau scurte notații autoscopice. Pentru ei, existența impulsului "bolnav" în sine pare mai importantă decît eliberarea de sub presiunea sa, mai semnificativă decît însăși tratarea lui, daca aceasta ar fi posibilă. Fiecare se hrănește, masochistic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ceea ce spune, Amos Oz repre-zintă, individualizat, ceea ce marele psiholog danez Höffding numea "humorul ca sentiment vital". Cu certe premise intelectu-ale, "marele humor" înseamnă energie psihică, dar și seriozitate instinctual-practică, în acest caz de conținut antidogmatic." Sună ca un program personal, introspectiv, ca de altfel și opțiunea autoarei pentru Dezordinea preventivă a lui Matei Vișniec, roman al unei episteme deconstructiviste, cu totul atipice: "Fiind o literatură de idei despre viitorul sumbru al omului "destructurat", lectura nu e prea atractivă, dar trebuie continuată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și-și descriu propriile sentimente, și cu toate că subiectele sunt luate din veacurile trecute sau epocele legendare, aceea ce ne descriu, sunt sentimentele noastre de astăzi, ale lor însăși pictorii de azi sunt poeți lirici"2. Noua direcție dobândește o dimensiune introspectivă plasată în contextul simbolic-alegoric al unor subiecte "legendare", așa cum Ștefan Popescu putea vedea, spre exemplu, în pictura prerafaelită, în speță a lui Burne-Jones. Locul consacrat al subiectului istoric este luat de legendă și mit, dar și acestea constituie vehiculele unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează un portret din profil, atent la contraste și la efigierea acestui chip -, îi corespunde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
risc, a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin.” Formula romanescă pe care o experimentează Anton Holban este una relativ nouă în literatura noastră - cea a jurnalului introspectiv, redactat într-un stil aparent neglijent, tensionat, cu vădite intenții polemice la adresa scrisului calofil, în genul celui al lui Ionel Teodoreanu. Deși formula aceasta inedită a șocat într-o primă fază mai ales prin cerebralitatea autorului, ea a găsit totuși
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fiecare dintre aceste porniri poate lua un aspect patologic, poate deveni melancolie regresivă, nevroză de transfer, delir de persecuție sau obsesie paranoică. Ele rărmn totuși niște manifestări insidioase în ceea ce observația clinică definește drept stare de normalitate. Printr-un efort introspectiv nu prea mare le putem regăsi pe toate, pe jumătate ascunse, sau acționînd vizibil, în fiecare dintre noi. Cine nu are vîrsta sa de aur, epoca sa privilegiată de referință afectivă, acel moment din trecut în care s-a conturat
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
teoria lecturii), fiind frapați, mai ales, de măiestria tipului de cultură schweitzer (p. 94), posibil, făcând referire la ascuțișul spiritului de observație și diversitatea tehnicilor artistice ale pictorului Rudolf Schweitzer. șiavem convingerea că maestrul e neîntrecut în explorarea și focalizarea introspectivă și exhaustivă a preceptelor la care face referire. în concluzie, dorind să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de bani și să contribuie la depistarea fondurilor saudite destinate actelor caritabile suspecte. Presa saudită este departe de a fi liberă, dar a devenit, în limita posibilităților, gazda unei dezbateri din ce în ce mai curajoase. Criticile violente împotriva Israelului se îmbină cu discuțiile introspective despre semnificația și îndatoririle Islamului. Redactorul-șef al unui cotidian, prieten din copilărie cu bin Laden, i-a condamnat pe cei care se folosesc de Coran pentru a-i stigmatiza pe toți creștinii și evreii 211. Numeroși jurnaliști au criticat
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Refuzul unei viziuni reducționiste asupra activității mentale 3.1.1. Proiectul behavioriștilor La începutul secolului [sec. XX], conduși de o credință fără limite în științe și progresul lor, anumiți cercetători în psihologie, dorind să se îndepărteze de procedurile de analiză introspectivă a conștiinței, considerate prea speculative, operează prin reducție epistemologică și ideologică. Domeniile mentalităților și psihismului primesc astfel un statut de "dimensiune imposibil de cunoscut", așezată într-o "cutie neagră" ce simbolizează tot ceea ce ar ține de metafizică și filosofie. Cercetările
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
absolventă de psihologie și asta m-a ajutat foarte mult. Pot să înțeleg mai bine oamenii..." (M., 37 ani, Iași). Folosirea frecventă a unor termeni psihologici trimit cu gândul la imaginea unei ședințe la psihoterapeut. Ei pot avea rol cathartic, introspectiv, pot să mijlocească sugestia. 13.2.2.3. Termeni de comunicare Un merit al ședințelor de divinație este acela că se creează o atmosferă de comunicare, indiferent de decalajul cultural și statutar al actorilor. "La mine vin tot felul de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
experiențe puternice va fi cel mai bun actor în transmisie. Aceasta ar fi răsturnarea televizuală a paradoxului Actorului și actualul noroc al "primelor încercări". Poate ne-am pierdut dreptul de a absenta din propriul corp detașând interiorul de exterior (bucuria introspectivilor: să împiedice gândurile ascunse să iasă în față). Rezultă din toate acestea la fel de multe emoții adevărate și prefăcute, dar cum să le distingem? Pentru a da bine pe ecran, trebuie să fii natural și "să spui adevărul". Să pari că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din multe puncte de vedere cu miturile grecești. Dar peste secole - secole dinaintea sosirii lui Alexandru - zeii au început să se contopească. În timp ce hinduismul își păstra ritualurile populare și devoțiunea față de propriul panteon, în esența lui, hinduismul devenise monoteist și introspectiv. Toți zeii s-au transformat în înfățișări ale unui singur zeu atotcuprinzător, Brahma. Cam în aceeași epocă în care grecii se ridicau la putere în lumea apuseană, hinduismul începea să se desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au dispărut elementele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]