355 matches
-
a rămas drept arhetipul prin excelență al scriiturii unde principiul ideologic-social depășește, prin importanță, toate celelalte posibile ramificații simbolice ale literarității. Textul creio nează povestea scriitoarei Anna Wulf care deține patru carnete cu informații/analize mai mult sau mai puțin introspective despre viața ei. Carnetele au culori metafo rice: negru (segmentul narativ referitor la experiența Annei în Africa), roșu (fragmentul despre simpatiile comuniste ale personajului), galben (intervalul întîlnirilor erotice eșuate) și albastru (dimensiunea singura cu tentă psiho logică suprapusă vieții personale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ideologic (nu neaparat și psihologic!) -, numită Carnetul auriu. Spun că o astfel de operă "unificatoare" devine relevantă mai curînd ideologic decît psihologic, întrucît scopul Annei (și, prin iradiere, al lui Doris Lessing însăși) nu este de a articula un exercițiu introspectiv (fie și în structura de adîncime a feminității), ci de a prezenta ceea ce comentatorii britanici au conceptualizat deja ca spațiul interior (inner space), un principiu ideologic și cultural feminist. În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tema tică, intelectuală, etc.) deviantă. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of a Naturalist/Moartea unui naturalist (1966), folosea un instrumentar autoscopic, introspectiv, în percepția poetică, investigînd parabolic viața rurală, copilăria, sentimentul legăturii comunitare și, implict, sinele personal, grefat într-un sine colectiv, istoric, antolo gia de versuri imediat următoare, Wintering Out/La iernat (1972), constituie deja o alegorie politică, însăși metafora din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței. Călătoria inițiatică a lui Siddharta îl duce pe erou, la un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie văzut și el ca o parabolă a unei călătorii autoscopice) eșuează într-o raționalitate rece și impersonală, menită să-i arate autorului său urgența (auto)inventării emoționale (de altfel, lecția principală a lui Pablo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Poe, în această "parte întunecată" a operei lui, reprezintă fasci nația pentru viața artistică neîngrădită, eliberată din prizonieratul normelor morale și mentalitare. Toți eroii bîntuiți de fiorii iubirilor interzise și Humbert Humbert, și Van Veen, și Phillip Wild sînt niște introspectivi, consemnîndu-și trăirile, acribic, în jurnale, memorii sau scurte notații autoscopice. Pentru ei, existența impulsului "bolnav" în sine pare mai importantă decît eliberarea de sub presiunea sa, mai semnificativă decît însăși tratarea lui, daca aceasta ar fi posibilă. Fiecare se hrănește, masochistic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
au pronunțat pentru. Încă nu ploua, pe lângă mine Anastasia duios trecea, apoi, ca trași de mecanice pluguri, niște pensionari mistuiți de beteșuguri - centrul de votare mă aștepta cu poarta mare, decizia mea de a vota noua Constituție era irevocabilă, iremisibilă, introspectivă, nenegociabilă, profund responsabilă - ce zic, absolută - rod al unei prelungite meditații - și doar cu o jumătate de veac în urmă promovasem cu media maximă examenul de drept constituțional - parole d’honneur! Înaintam calm, destins, luminos, ideea de a fi părtaș
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
niciuna nici alta, compus în cea mai mare parte din dialoguri, Ian Forsyth și Jane Pollard au încercat să sondeze psihismul abisal, rezervorul de anxietăți și fantasme al muzicianului neezitând să-l pună puțin și sub lupa psihanalizei. Destul de static, introspectiv și analitic în prima parte, abia în a doua filmul și-a recuperat personajul într-o notă live, făcând muzica să participe la existența lui. Făcut dintr-o colecție de schetchuri în jurul unui personaj misterios, de factură salingeriană, Frank, purtând
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
păreau să aibă vreo șansă de a vedea vreodată lumina tiparului. Din fericire, lucrurile s-au schimbat și avem astăzi în fața ochilor ediția completă a notelor zilnice, care confirmă în Radu Petrescu unul dintre spiritele cele mai libere, mai necruțător introspective și mai torturate de ideea creației dintre scriitorii noștri din a doua jumătate a secolului trecut. Prefața lui Ion Bogdan Lefter, care suplinește în mare măsură și necesara Notă asupra ediției, explică nu numai relația jurnalului cu romanele sale, ci
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
notație intimistă, dezvăluind un univers feminin diafan și intelectualizat. Deși grupate în trei secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative, devin sursă de revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena. Atât
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
în cheie rurală al unor Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, cu atît mai puțin cu hazul sorescian. Nimic comun cu Blaga de care l-au apropiat unii analiști. Sobră, reculeasă într-un context al revărsării scripturale, gravă într-o cinetică introspectivă, ea face o figură aparte ce continuă a o avantaja. O disciplină dintru început vădită o salvează de la inflația unor confrați ai amintitei serii. Neispitită de divagația imaginativă ori explicativă, atrasă în schimb de o claritate a inefabilului, de o
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă într-o familie profund traumatizată, dintr-un sat de pe malul de dincolo al Nistrului, într-o zonă în care se stabilizase frontul. Tatăl a
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Deep Purple, Pink Floyd, Creedence, voga anilor '80) cu băieții de la bloc Bodi, Răz, Luci; intră în conflict cu Oase și Canțone... totul într-o relatare obturată de digresiuni care viciază uneori coerența narativă. Crizele sentimentale devin pretext al discursului introspectiv adolescentin: "Ooof, ce situație tîmpită! Mă rog, poate cu Ina era ceva, dar nu era momentu' acum, nenică! Înseamnă că îmi dăduse oracolul așa, să se afle-n treabă. Adică dă-l dracu' de oracol, dar bricheta aia chiar nu
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
amoroase ale femeilor aflate în relații stabile, susține expertul în psihologie și în terapie relaționala Renee Lee, relatează lyla.ro. 1. Parcurgerea unei tranziții Pe parcursul maturizării unei femei, evenimentele survenite în viață acesteia îi afecteză psihicul, ea devenind tot mai introspectiva, inclusiv perderea unuia dintre părinți sau statutul ei relațional adesea oscilant. Deși dezideratul ei a fost întemeierea unei familii, la un moment dat își va pune clasică întrebare “Încotro mă îndrept?”, ceea ce o va determina să-și alunge disconfortul creat
De ce devin femeile infidele by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63734_a_65059]
-
desparte de lucrurile care vorbesc, cu infinite precauțiuni, trăiește cu o tristă voluptate golul ce-l separă de lumea fenomenală, încearcă nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
reacția lui n-a mai fost imediată. Alex. Ștefănescu Literatura ca purgatoriu Profesorul universitar Victor Iancu a publicat, în 2006, un roman masiv (636 de pagini), intitulat Culorile Purgatoriului (Pitești, Ed. Paralela 45) și construit, cu migală neverosimilă, în jurul experimentului introspectiv. Nu cunosc multe exemple de introspecție - de asemenea proporții - în literatura română sau chiar în cea universală. Autorul are o adevărată vocație pentru autoscopie, pentru sondarea universului interior, pînă la etalarea unui vag masochism (funcțional însă din punct de vedere
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele se întemeiază, cu bună știință, rețeta - infailibilă - de succes a scriiturii. Miza artistică nu se află numai în tonul introspectiv, ci și în intrigă, în derularea neprevăzută a evenimențialului - surprinzător pentru cititor și, în egală măsură, pentru personaje. Criticul cultural va identifica aici, fără îndoială, drama (morală, psihologică) a societății (totalitare și/sau consumiste) în ansamblul ei. Se poate vorbi
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
necunoscute devenind treptat un pretext, un exercițiu mental, rațional de demonstrație a unei inexistențe. Eroina noastră este o hipersenzitivă, o campioană a coșmarului cu ochii deschiși, și totodată, în ciuda lipsei de experiență și a naivității firești, o conștiință analitică necruțătoare introspectivă, retrospectivă și prospectivă. În Cecilia obsesia nașterii decăzute în visele ei la un act de defecație precum și înfiorătoarea reprezentare a pruncilor avortați și înecați ca niște pui de pisică în canalele lagunei, coexistă cu întâmplările și personajele vieții diurne: colegele
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
exploata cu o insistență de multe ori halucinantă, Ciubotaru a trecut la structuri plastice pure; ovoidul, elipsoidul, care constituie un fel de nucleu generativ și care inițiază un discurs de semne în care coexistă două tipuri de tensiuni: o tensiune introspectivă, implozivă, și una manifestă, explozivă, ambalate într-o retorică nonfigurativă, dar foarte ușor de urmărit pe traseul acesta al imaginii. A.M. - Au fost expozițiile de la Rotondă Etaj 3/4 și cea de la Dalles în care Ciubotaru era, într-un sens
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
Covrig Roxana O legendă a muzicii a murit. Soția i-a anunțat moartea. Chitaristul Jim Hall, una dintre legendele jazzului modern, ale cărui tehnică, linie melodică și abordare introspectivă au influențat muzicieni mai tineri precum Pat Metheny și Bill Frisell. El a murit, marți seară, la vârsta de 83 de ani, la New York. Anunțul a fost făcut de soția muzicianului, Jane Hall. Ea a precizat că Jim a murit
DOLIU în lumea muzicii. Soția i-a anunțat moartea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56766_a_58091]
-
eu supraficțiune, plus recentele experimente din teatru și cinema, neagă posibilitatea unui avantaj detașat și clar, mută poziția principală din mijlocul centrului. Subiectul nu mai este inclus în cadru viziunii observatorului. În schimb apare un câmp de energie/ un câmp introspectiv/ în care observatorul, subiectul, cadrul și mediul interacționează. " Teoria cuantică a observat că la nivel subatomic materia este în același timp particulă și undă, iar obiectele fizice dețin atât proprietăți ale particulelor reducționiste, locale, precum și proprietăți ale undelor holistice, non-locale
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
1923, că lucrările de psihologie ale lui Motru ,sunt la înălțimea cercetărilor din universitățile apusene", iar C. Georgiade opina că psihologul român se clasează în aceeași familie de psihologi alături de Main de Biran, Lachelier, Bergson, Delacroix, Lips etc., întemeietorii psihologiei introspective. D. Drăghicescu era convins că activitatea filosofică a lui Motru este ,nutrită și la înălțimea cugetării filosofice contimporane din apusul civilizat". în fine, Emil Cioran, în 1932, remarca figura aparte pe care o făcea Motru în cultura epocii: ,într-o
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
instituite de regimul comunist. Mărturia de ordin personal (sentimentală, familială, socială, de creație etc.) e, asadar concrescuta cu documentul de epocă. Primul aspect, cel confesiv, ni se înfățișează însă drept cel mai relevant. El trasează profilul unui intelectual sensibil și introspectiv, fremătînd de afecte, în două faze net diferențiate. Prima, intitulată de editori Onoarea și aparențele, surprinde stările de spirit exaltate, dinaintea căsătoriei, cealaltă, purtînd titlul Tristeți crepusculare, oglindește căsătoria și mai cu seamă perioadă de după divorț, exilul ex-sotiei, tribulațiile scriitorului
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
să fie, adică așa cum și-a dorit autorul însuși, numai că verdictele critice nu se opresc admirativ la nivelul constatărilor, ci configurează energic un profil nu tocmai comun: Desfășurînd mitologia eșecului, confesiunea sîrbiană nu cunoaște nici o disciplină litotică, nici un scrupul introspectiv, nici un chestionar al propriilor himere, ispite, interese, opțiuni. La drept vorbind, nu este confesiune (în sensul modern, de neliniște interioară) ci declarație: patetică, ultimativă, acuzatoare. Mai mult, testamentară, prin urmare imposibil de relativizat. Invocînd proximitatea morții, ne aduce pe un
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
Lucian Vasiliu ilustrează o retragere, un reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi în sine, conturînd fizionomia unui sentimental și introspectiv ce-a apucat, în mod imprevizibil, pe calea hazardului: "stam pe o bancă în parc miram lumea dansam puțin cu cîte o femeie/ întrețineam public noțiunea de primăvară mă lăsam mirosit/ scriam despre tine cu creta poeme pe drumul pe
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
pe zi ce trece, într-o proză searbădă. La cîțiva ani după stabilirea sa în Statele Unite ale Americii, poeta Carmen Firan își redirecționează cariera literară prin publicarea volumului său de debut în proză, Caloriferistul și nevasta hermeneutului. Este o carte introspectivă, a crizelor care tulbură viața cuplului, transformînd în infern vieți ce păreau destinate unui banal confort cotidian. În viața fiecărui personaj al lui Carmen Firan apare un moment al dezmeticirii, clipa unei mari revelații. Vine o dimineață în care femeile
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]