220 matches
-
și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ca un cuplu relativ fericit, unul din acele cupluri despre a căror despărțire se vorbește mereu că ar fi iminentă, deși ea nu se-ntâmplă niciodată, și, după cum scrisese un cronicar monden, urmau să-și condimenteze cu ceva adventure mult invidiatul și etern durabilul lor romance printr-un safari În ceea ce se numește Îndeobște The Darkest Africa - asta Înainte ca soții Martin Johnsons să o lumineze pe atâtea ecrane unde puteau fi văzuți În urmărirea leului Old Simba, a bivolului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
al „discipolului” ieșean, când acesta și-a susținut, în fața unui amfiteatru arhiplin, teza de doctorat Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), publicată ulterior de autor (1972) în Editura Academiei. Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după caz, de colegii de breaslă din țară l-au impus de timpuriu pe Leonid Boicu drept un reper valoric al istoriografiei românești și, în consecință, ca pe un îndreptățit, chiar râvnit, partener de dialog pentru istoricii străini. Șansa de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în anul 1962, publicată un an mai târziu în Editura Academiei, și distinsă ulterior (1964) cu premiul „N. Bălcescu” al Academiei Române. Se cuvine însă precizat faptul că dintre toți „ostenitorii” acelui impresionant volum, numai trei au beneficiat de râvnitul și invidiatul (pe atunci) premiu și anume Leonid Boicu, C. C. Angelescu și Ec. Negruți, care și-au împărțit „frățește” - deși contribuția paginală a fiecăruia era diferită - suma de 10.000 lei, cu cât onora, în acea vreme, înaltul for științific, performanțele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se întărâte un pic. Atunci era momentul să mă împiedic... Până să încheie, ascultam CD-ul de două-trei ori... Depășea de departe tot ceea ce cunoscusem până atunci în materie de bărbați; colegele mele erau înnebunite după el, ajunsesem cea mai invidiată persoană din firmă... Tocmai mă mutasem în afara orașului, într-o vilă cu amplasamentul ideal: de la nicio fereastră nu vedeam ce se întâmplă în bucătăriile caselor vecine. O rupsesem definitiv cu gospodăria (credeam eu) și nu doream să se repete episodul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
rol care nu mai prezintă valoare socială manifestă. Este cunoscut faptul că rolurile apar ca niște „funcții sociale”, răspunzând trebuințelor de moment ale societății. În raport cu specificul economic și social-politic al societății, cu momentul istoric respectiv există roluri tolerate, acceptate, agreate, invidiate sau ironizate. În funcție, deci, de poziție socială a „rolului” ??139 adoptat, pot apărea unele atitudini contradictorii din partea subiecților, sau fenomene obsesive și conflicte diverse (mai ales când persoana continuă să manifeste o atitudine pozitivă față de rol, acordându-i o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de prozodia tradițională, exersând formule preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și grosolane; oamenii speriați își încordează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
când, fiecare dintre noi am avut și avem momente mai scurte sau mai lungi de invidie; ea prosperă datorită diferențelor (biologice, materiale, financiare, sociale, psihologice) dintre oameni 52. Emoție complexă, invidia presupune o comparație între situația invidiosului și a celui invidiat, "ceea ce determină constatarea inferiorității primului în cel puțin un domeniu și la înțelegerea faptului că această inferioritate nu poate fi modificată în viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
frecvent în următoarele două situații de dezavantaj: a. atunci când superioritatea altuia se manifestă într-un domeniu pe care îl valorizează și îl vizează și invidiosul. El se consideră cel îndreptățit să ocupe poziția, locul, recunoașterea, avantajul, atenția, și nu persoana invidiată. În context, Fr. Lelord și Ch. André (2003) precizează: mușcătura invidiei este o dureroasă senzație "care ne cuprinde în fața superiorității evidente a altuia, într-un domeniu pe care îl considerăm important pentru noi" (p. 74). b. în cea de-a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înăsprită și ieftinită" (Epstein, 2008, pp. 158-159); ies la suprafață umbrele și rudimentele sufletului său. Invidia ne otrăvește mintea și ne poluează lumea interioară; cât timp ne confiscă, ea "ne blochează claritatea, atât în privința propriei persoane, cât și în privința celei invidiate, și sfârșește prin a ne face să avem o părere proastă despre noi înșine. Nimeni nu poate vedea limpede ceea ce invidiază, susține J. Epstein (2008). Invidia încețoșează gândirea, calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
e prof. Gh. Gâlcă, „Școala și familia”, de prof. Vasile Fetescu, cronică teatrală ori literară, de prof. Constantin Parfene. Era perioada articolelor lungi pe două sau chiar patru subsoluri de ziar semnate de Șeli Abramovici ori Paul 177 Romașcanu, mult invidiate de către unii colegi de redacție, temperați de cei cu mai multă experiență, care acuzau franș citatele împrumutate, dar neindicate întotdeauna, din clasicii vremii... Este un merit al lucrătorilor ziarului că reușeau să realizeze într‐ adevăr, o publicație care, număr de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
creiere transparente din această țară, la emisiunea Mihaelei Rădulescu. "Răduleasca" - cum e afectuos alintată de plebe duduia cu pricina, este, categoric, un personaj fascinant (ocheadă pentru inițiați: da, are legătură cu "fascinus"). Vajnică alpinistă de alcov, din specia hulită și invidiată a moldovencelor care au încălecat Bucureștiul, pe sticlă sau în viață, doamna Rădulescu s-a dovedit o foarte abilă și rezistentă figură a scenei publice valahe (mediu coroziv prin excelență), strunindu-și cu mână sigură imaginea și brand-ul personal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită cu atât mai provocatoare, cu cât ea aparține unui personaj controversat, invidiat, urât și hulit de lumea literară județeană pentru pricini mai curând omenești decât estetice sau ideologice. Absolvent strălucit de Filologie (nu am găsit decât două erori de "spelling": la Goebbels și la pole position!), Mircea Radu Iacoban (sau M.R.I. - brandul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au lucrat în chiar această direcție: a urii pentru semenul capabil și întreprinzător, iar ținta comodă a propagandei a fost, firește, lumea occidentală, atît de repede în stare a se redresa economic (și politic) după conflagrație,dar și atît de invidiată. Din aceleași motive. Marota acestui intoxicat folclor rămîne, predilect, nu atît apusul continentului, pe care-și duce, nu-i așa? și ea traiul, cît mult mai îndepărtatul caricaturizat Unchi Sam, îmbuibatul și fudulul de peste Ocean. Care, vorba amicului lector de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că peste tot În lume oamenii se bucură de cultura și bunurile de consum americane. Muzica rap, filmele de acțiune și alte forme de divertisment, ca și hainele de marcă americane, sunt populare peste tot În lume. America este chiar invidiată, dar nu mai este admirată așa cum a fost odată. Visul american, odată atât de dorit, a ajuns să fie, din ce În ce mai mult, luat În batjocură. Stilul nostru de viață nu mai inspiră, este considerat depășit sau, chiar mai rău, privit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ezite, pentru ascensiunea iubitului ei francez, prințul Ludovic Napoleon. Și-a schimbat numele Harriet Howard, a părăsit reședința luxoasă a maiorului și s-a mutat în locuința modestă a lui Ludovic Napoleon unde cei doi au trăit o frumoasă și invidiată poveste de dragoste. La Paris, în urma revoluției din 1848, regele Ludovic Filip (1830-1848) a abdicat, după optsprezece ani de domnie, și s-a proclamat republica ce va dura patru ani. Miss Howard a vândut tot pentru a face posibilă întoarcerea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
educată, formată din specialiști și birocrați, preocupată să-și amelioreze traiul și să-și asigure supraviețuirea. O eliberare autentică era de neconceput, dar Întoarcerea la metode represive - puțin probabilă. Ungaria lui Kádár - „cele mai bune barăci din laager” - era foarte invidiată, dar ridicată doar sporadic În slăvi. Al doilea model, Iugoslavia lui Tito, era În chip și mai evident un fenomen sui generis. Nu fiindcă Iugoslavia reușise să evite dificultățile vecinilor. Multe dintre disfuncțiile economice ale sateliților sovietici erau bine cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]