536 matches
-
generatoare de procedee noi: forma liberă a prozodiei, monologul și dialogul, alternarea fanteziei cu elemente de grotesc, coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule magice, conjurații demonice etc.) cu cel nou (scene, limbaj din viața obișnuită). Alături de tropi, de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente, enumerații ș.a. Predominante sunt exprimarea metaforică și abundența structurilor comparative. Bolii i se poruncește să iasă și să piară „Ca roua de soare, / Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
odată cu intrarea eteriștilor. Relatare a unui martor al evenimentelor, lucrarea are mai ales o valoare documentară. Cuprinzând 4266 de versuri a câte cincisprezece silabe, cu ritm trohaic și rime masculine perechi, Tragodia... este precedată, ca în poemele clasice, de o invocație. Prezentând Eteria într-o lumină total defavorabilă, opera lui B. cuprinde elemente de burlesc și satiră. Portretele personajelor sunt sumare și caricaturale. Tonul de relatare familiară face ca Tragodia... să aparțină mai mult cronicilor versificate, a căror fază de sfârșit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
poveste sau trucurile care mimau realismul În vechile romane anunțîndune că textul este un jurnal sau o relatare a unei persoane reale care nu se știe cum a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
deși pare rudimentar, are Încredere În puterea magică a limbajului. Și nu a vreunui limbaj elaborat și sofisticat, ci a limbajului care, la Începuturi, a creat lumea doar numind-o. Puținele cuvinte rostite În asemenea Împrejurări sînt de-a dreptul invocații. Ele cheamă Înapoi, redeșteaptă, reconsituie, reînvie lumea prin puterea demiurgică a cuvîntului În simplitatea lui originar plăsmuitoare. Limbajul evocativ este unul fragmentat, fărîmițat, abia articulat. De fapt, el nu este autonom și nu ține În niciun fel să fie consacrat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comice"110 (trad. n.). O completare de bun augur aduce Marian Popa prin considerațiile făcute la adresa operei lui Hipponax (sec. VI î.e.n.), pe care cercetătorul român 111 îl consideră cel dintâi parodist. Opera acestuia, Hexametri, ar conține o parodie a invocației către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei o leagă de tendința evidentă de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
frecvența unor toposuri, reluate de astă dată răsturnat, căci principalele motive parodiate 214 sunt, în mare, aceleași: motivul spațiului sacralizat; motivul cuceririi; întemeierea; călătoria; lupta; motivul labirintului; castelul fermecat; insula; călătoria de inițiere în Infern; trecerea în revistă a eroilor; invocația; descrierea armelor și a obiectelor. Umaniștii italieni care au dat astfel de opere (Pulci, Boiardo, Ariosto) nu atacă valorile sociale convenționale cum o făceau, de pildă, creatorii de faceții. Ei atacă expres valorile literare depășite, instaurând o nouă mentalitate de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își conține, câteva pagini mai încolo, propria negare. Ca într-un joc de șah, ni se dezvăluie "mișcarea inteligentă", abilă de-abia în momentul în care nu mai putem percepe altfel decât parodic lumea ficțională ce urmează să ne captiveze. Invocația "Către cartea lui Don Quijote de La Mancha" pe care o face, în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi aparțin unei "dumnezeiri răufăcătoare, denumită Critica" și "lăfăindu-se în bârlogu-i printre rămășițele foarte multor cărți pe jumătate sfârtecate". Din tabloul descrierii luptei propriu-zise nu lipsesc nici parafrazările comice ale stilului homeric, de genul invocației "Grăiește, zeiță mai mare pe veac și istorie, și spune-mi pe cel ce păși mai întâi pe câmpul de luptă". Importanța textului în economia lucrării noastre reiese însă din sublinierea ludicului drept parte esențială a parodiei literare. Această a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
funcției conative poate avea scopuri diverse: persuadarea receptorului, indicarea unui mod de a acționa, influențarea opiniilor, modelarea/schimbarea unor comportamente etc. În textul literar, funcția conativă este semnalată prin: - orientarea discursului poetic înspre tuul liric (receptor ficțional/lectorul abstract), prin invocație retorică, prin monolog adresat etc. (în imn, odă, epistolă sau în Glossa eminesciană: Tu rămâi la toate rece, / De tendeamnă, de te cheamă); - textualizarea lectorului în opera epică: ascultătorul basmului popular sau naratarul din proza cultă, postmodernistă, mai ales, precum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ale afectivității sunt interjecțiile, construcțiile exclamative (cu indici ai superlativului, de cele mai multe ori), intonația specifică: Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către o instanță tutelară (muza, o divinitate etc.), către o entitate abstractă personificată, către un personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
generalumană (în registrul stilistic gnomic): Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. (M. Eminescu) Tuul referențial, textualizat prin indici ai persoanei a IIa, prin formule de adresare directă, prin mărci stilistice ale invocației retorice, poate viza: - un alterego al eului poetic (Arthur Rimbaud: „Eu este un altul“ - eul scindat/dedublat/multiplicat: tu treceai mânjit pe aripi / și cu pene și cu fulgi. Unde ești tu cel deatuncea / unde fugi? - N. Stănescu; Ai îmbătrânit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
deictice (de loc sau de timp), pronume și adjective pronominale deictice, aserțiuni, reflecții, judecăți de valoare atribuite eului liric etc. - Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care diferențiază genul liric de celelalte genuri literare), monologul adresat (invocația retorică) sau autoadresat, discursul dialogic, discursul evocator etc., în care există o identitate între eul enunțiator și eul enunțului. Pentru lirica eului, cele mai numeroase exemple pot fi selectate din teritoriile romantismului (M. Eminescu, Sara pe deal, Floare albastră etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pare unicul reper de lumină întro lume menită întunericului, stea fixă după care se călăuzesc muritorii: Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. Luminând tărâmul fetei de împărat, el intră sub zodia iubirii, a fiorului sufletesc, dar și a timpului omenesc. Invocațiile fetei de împărat au rezonanțele unui descântec stilizat, forțând apropierea celor două lumi întrun spațiu imaginar, ideal, în „oglinda visului“. Cele două întrupări ale luceafărului schițează un basm al nașterii ființei. Aceasta se ivește din noianul apelor primordiale sau din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care însetează acum după seninătatea apolinică a ființei supe rioare: Revarsă liniște de veci / Pe noaptea mea de patemi. Și deasupra mea rămâi / Durerea de mio curmă, / Căci ești iubirea mea dentâi / Și visul meu din urmă. Cea dea treia invocație a fetei de împărat nu mai este o chemare a unei iubiri ideale, ci o încercare de ași proteja fragila fericire, încredințânduși „norocul“ unui astru favorabil. Ultima replică a lui Hype rion închide, în câteva cuvinte doar, „toată durerea dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poate converti secvențele de culori În compoziții muzicale. Uneori ecourile corpului formează un minunat cor angelic. Deși aceste frecvențe sunt prea Înalte pentru a fi percepute de urechile umane, acesta este un mijloc prin care corpul Își semnalează intențiile și invocațiile spre Îngerii Păzitori și Ființele de Lumină. Dacă cercetăm zona Plexului solar, vedem conexiunile spre Coarda de Argint. Această coardă aduce Energie Creatoare Universală de la Sursa Divină, și leagă corpul fizic de dublul său eteric. Cheia acestui proces implică relații
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Literatorul” ș.a. E prezent la Radio România Cultural cu scenariile Întoarcerea din cruciadă, Libertatea de a trage cu pușca, Heraldica iubirii. În 2002 participă la realizarea volumului Portret de grup cu Laurențiu Ulici. Elogii, invocații și elegii, versurile lui S. din Vară de amiază și Amiaza lui Empedocle (1983) se înscriu frecvent într-o dicțiune solemnă, ceremonioasă, care amintește prin câteva reminiscențe tonalitatea și tiparul poeziei lui Lucian Blaga, precum și „plastica” lirică a lui Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
contexte (fonetic, lexial, stilisic). Către Galateea Către Galateea face parte din volumul Dreptul la timp, are ca temă relația creație-creator, și este o artă poetică. De data aceasta rolurile se inversează: opera are puterea de a crea, poemul fiind o invocație către Galateea (simbol al cunoașterii și al iubirii). Poetul depășește cunoașterea de tip logic, rațional, și dobândește o cunoaștere de tip poetic. Alături de cunoaștere, întâlnim în poem și tema iubirii, cu trimiteri la mitul antic al Galateei și al lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla apei / [...] invocație monotonă și dureroasă / sfâșiindu-se blând”. Sub alarma limitei și captivității în agonie Cu fața la zid agită caleidoscopic scenografia precedentă, între seraficul atroce, coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
sintagmă precum: "somn fraged tors În corturi"; sau În Întregul vers antepenultim " Și sună o plecare cu legături de chei", În care pare să se fi imprimat, reverberant, ceva din ceea ce În Ritmuri pentru nunțile necesare fusese un fragment de invocație, Înainte de pătrunderea magică În "cămara soarelui, marelui": "Sună-mi trei, clare chei"... Ici-colo, ar mai putea fi identificate urme similare, În contrageri și deformări sintactice specifice, evidențiate și de "materia" unor imagini pe care le-ar fi putut furniza, de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
Ca și, fără îndoială, „trimiteri” la Tudor Arghezi și Ion Barbu. Totuși, aceste afinități ori coincidențe nu dau seama integral de panoplia și maniera poetului, din care răzbat incontestabil accente goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
piper rotund și zahăr cubic, / Fără să-ți știe taina nimenea. Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină / Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți, / Dulci farfurii cu sufletul ca roza / De parfumat lângă mari pești inerți.” Altundeva, poetul adresează patetice invocații unor entități reputat prozaice: „O, magazii de mărfuri ! / O, sfecle vechi de zahăr !” Consemnarea unui acces de jubilatorie frenezie olfactivă sună astfel: „Subțire și isteric piperul mă înțeapă, / Un miros greu de pâine mă mângâie pe mână, / Parfumuri moi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea este o amplă invocație, cu reflexe venind din macedonskiana Noaptea de mai, adresată zeiței iubirii și a morții, Isis-Pantheea, patroană a evoluției sufletului în timp și în spațiile sale interioare, alegorizate de „Dacia hibernală”, de Veneția, Roma și „Byzanțiu”. O. a scris un poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
titlu de referință în literatura fantastică. Un tânăr trăiește o experiență neobișnuită la o moară aflată sub blestem, unde stăpânul cu însușiri satanice atrage victimele oferindu-le bogăție și putere. Naratorul amestecă planurile astfel încât atracția flăcăului Stoicea se suprapune cu invocația morarului. Cel care făcuse un pact cu diavolul nu mai putea să moară. Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers în care întâlnești draci, piaza
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]