221 matches
-
1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă in "Civitas Bachovien" de Papa Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numita "în
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Nălațvad, și din satele Silvașu de Jos și Silvașu de Sus. Are o populație de de locuitori. Prima mențiune a Țării Hațegului ("Terra Harszoc") apare în Diploma Ioaniților din anul 1247. În 1276 aflăm de un nobil hațegan, numit "Comes de Haczak". Un alt nobil, "Nicolaus de Hatzak", este atestat la 1317. Alte atestări: "Hatzag" (1349), "villa Hatzak" (1360), "civitas Hachzak" (1366), "Hathzak" (1380). Numele poate veni din
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
acum Parlamentul Maltez) și un Muzeu Național de Arte Frumoase. Orașul La Valletta a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Numele Republicii Malta și al capitalei sale, Valletta, este strâns legat de cel al cavalerilor Ioaniți, cunoscuți și că Ordinul Ospitalierilor. Instituit în 1099, acest ordin militar cavaleresc a primit numele Sfanțului Ioan după biserică din Ierusalim. De fapt Sfanțul Ioan era patronul acestor cavaleri ale căror acțiuni au stat inițial sub semnul cruciadelor. Era vorba
Valletta () [Corola-website/Science/297230_a_298559]
-
Malta are două limbi oficiale: malteza și engleza. Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii, , sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele. Regele George al VI-lea al Regatului Unit în 1942 pentru curajul țării în al Doilea Război Mondial. Crucea lui George continuă să apară pe drapelul național maltez. Conform Legii Independenței Maltei, adoptată de
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
influența școlii lui , care a introdus idelaurile și conceptele Renașterii în artele decorative din Malta. Templele malteze, cum ar fi Imnajdra, sunt pline de istorie și au o poveste în spatele lor. Patrimoniul artistic al Maltei a înflorit sub dominația Cavalerilor Ioaniți, care au adus pictori manieriști italieni și flamanzi pentru a decora palatele și bisericile din aceste insule, în special , ale cărui opere apar în și în din Valletta, și Filippo Paladini, care a fost activ în Malta din 1590 până în
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
este cunoscută din "Așezămintele Ierusalimului", o culegere de norme juridice privind obligațiile și drepturile clasei feudale, care reprezintă expresia clasică a ordinii feudale. Pentru menținerea ordinii în rândul populației cucerite și pentru înlăturarea răscoalelor s-au înființat ordine militaro-călugărești: Ordinul Ioaniților și cel al Templierilor, organizate la începutul secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre sfârșitul aceluiași veac. Turcii nu au renunțat la teritoriile pierdute. Căpeteniile selgiucide, pentru o vreme, au pus capăt rivalităților dintre
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
pun chiar bazele unui stat Cumania neagră ce cuprindea mai ales Moldova cu Muntenia și tătare (care stăpâneau îndeosebi zonele de câmpie din Muntenia și Moldova la momentul pomenirii voievodatelor lui Litovoi, Seneslau, Ioan și Farkas (Lupu) în diploma cavalerilor ioaniți. Toate aceste năvăliri au dus la menținerea unei populații stabile destul de reduse în zonă. Populația avea să crească în timp și prin venirea treptată a mai multor grupuri de români sud-dunăreni care fugeau din calea atacurilor hunilor și avarilor asupra
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
spre deosebire de Muntenia, nu a făcut parte din Cumania, influența acestora fiind minimă în această regiune. Banatul de Severin a fost înființat în anii 1230 ca teritoriu al Ungariei, primul ban, Luca, fiind pentru prima dată menționat în 1233. "Diploma cavalerilor ioaniți" din 1247 este un act de danie al regelui Béla al IV-lea al Ungariei către Cavalerii Ioaniți, oferindu-le „țara Severinului” și „toată Cumania”. Cavalerii își asumau responsabilitatea să apere granițele acestor regiuni și să asigure extinderea maghiarilor în
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
a fost înființat în anii 1230 ca teritoriu al Ungariei, primul ban, Luca, fiind pentru prima dată menționat în 1233. "Diploma cavalerilor ioaniți" din 1247 este un act de danie al regelui Béla al IV-lea al Ungariei către Cavalerii Ioaniți, oferindu-le „țara Severinului” și „toată Cumania”. Cavalerii își asumau responsabilitatea să apere granițele acestor regiuni și să asigure extinderea maghiarilor în ținuturile dintre Dunăre și Carpați. Diploma atestă primele formațiuni prestatale românești la sud de lanțul muntos carpatic. Voievodatul
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
era respins. Prăsind teritoriul Bizanțului, prin 1308, briganzii s-au îndreptat spre Grecia centrală și s-au stabilit pe pământurile ducatului Atenei. Istovit de acest război prostesc, Bizanțul n-a fost în stare să salveze Rhodosul, cucerit, în 1310, de cavalerii ioaniți, și Brussa, răpită de turci Planurile amtibizantine se conturau din nou. Philip de Tarent, care căuta să-și extindă pozițiile în regiunea Epirului și Albaniei, se alia cu albanezii catolici și intra în posesia orașului Dyrrachion. Dar campania contra Annei
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
că, indiferent de ce crime au comis (violuri, jafuri, omoruri) dacă vor lupta și vor muri în Armata lui Dumnezeu, toate păcatele le vor fi uitate și vor ajunge în Rai. Au apărut multe ordine de călugări războinici (Ordinul Teutonic, Ordinul Ioaniților, Ordinul Templierilor), ordine ce au îndeplinit un rol foarte important în "epocă a cruciadelor". Ulterior, papii au abuzat de puterea lor de a invoca cruciade, uitând de adevăratul țel (acela de a recuceri, în numele lui Dumnezeu, Țara Sfântă) și au
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
rămas capitala vreme de un secol, până în anul 1291. Orașul s-a extins în această perioadă spre nord și i s-a adăugat un teritoriu în formă de triunghi, denumit Mont Musard. În anul 1229 Cavalerii Ospitalieri , cunoscuți și că Ioaniți, au obținut controlul în oraș. De aceea orașul a început să fie numit Sfanțul Ioan din Acra, Saint Jean d'Acre. Au fost reluate mari lucrări de construcții, în jurul portului s-a deschis un cartier comercial foarte activ, orașele italiene
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
la 20 km sud de Marea Galileii și aproximativ 500 de metrii deasupra Văii Iordanului. Inițial stabilimentul a făcut parte din domeniul feudal al unui nobil francez numit Velos care trăia în Tiberias. În anul 1168 Velos vinde stabilimentul Ordinul Ioaniților care au construit ulterior un puternic castel cu ziduri concentrice. Cetatea de Belvoir servit ca un obstacol major al Regatului Cruciat împotriva invaziei musulmane dinspre est. Ea a fost martoră a atacului forțelor musulmane din anul 1180. În timpul campaniei din
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]
-
hotărnicie emis de regele maghiar Emeric (Imre). Mănăstirea din Satul Bisericii (Egyházfalva), construită în anul 1204 (pe locul unde azi e Banca Comercială Română, Piața 1 Decembrie 1918 nr.29), a aparținut inițial unui ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele de “"Cruciferi Santi Regis"” (1177), “"Magister Domus Cruciferorum de Thorda"” (1276) și “"Mile preceptor Domus Cruciferorum de Torda"” (1295). Începând din anul 1331 cruciații de la această mănăstire sunt înlocuiți cu călugări paulini. În jurul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
lângă Tarca (râul Torysa). Carol I al Ungariei a fost forțat să își poziționeze într-un teren agricol de lângă un deal. Deși numărul trupelor beligerante este incert, armata regelui era compusă din oamenii săi, o unitate de elită a cavalerilor ioaniți și 1.000 de infanteriști saxoni din Spiš. Datorită versiunilor contradictorii ale cronicilor vremii, nu este clar în ce măsură familia Aba a fost sprijinită de Máté Csák. Bătălia a început odată cu atacul surpriză al rebelilor în timpul amiezei în tabăra regelui. A
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
în tabăra regelui. A urmat o sângeroasă luptă corp la corp, unde cavalerii ambelor părți au avut de suferit. Stindardul regelui este pierdut într-un moment al conflictului, iar acesta s-a văzut obligat să lupte sub cel al cavalerilor ioaniți. După pierdere comandanților și sosirea unei întăriri din Kassa, soarta rebelilor este pecetluită, iar victoria și tronul ungar îi revine casei de Anjou-Sicilia. Conducătorii importanți ai familiei Aba au pierit în bătălie, iar domeniile lor au fost împărțite între rege
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
abia 0,1 para. Lira turcească a apărut în 1870. În 2005, lira turcească a fost înlocuită de noua liră turcească, în . Asprul otoman a fost imitat și falsificat de state aflate în relații comerciale cu Imperiul Otoman, de Ordinul Ioaniților în Rodos, între secolele al XV-lea și al XVI-lea, de Genova, în colonia sa Caffa (Teodosia), aflată pe litoralul Mării Negre (monedele erau denumite și "cafiati" și "baricati"), care a produs în 1677 o monedă de 9 aspri cu
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în Țara
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
sud de Carpații Meridionali ce s-a întins de la Severin spre sudul Moldovei și mai departe până la Vicina și Cetatea Albă (oameni ai bisericii sprijiniți de către Regatul Maghiar și aflați pe urmele negustorilor genovezi, cavalerilor teutoni și poate a celor ioaniți), cât și prin clerul ortodox dintre munți și Dunăre sau din Dobrogea, aflat în legătură cu patriarhiile de la Târnovo, Constantinopol sau Niceea. Alături de Vidin, Dristra și Târnovo, în perioada secolelor XII-XIV Vicina a fost unul dintre centrele bisericești mai însemnate din acest
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece rivalitatea lor punea in pericol stabilitatea în regiune, asigurata prin tratatele cu sultanul egiptean As Salih Ayyub. Dar, la scurtă vreme după plecarea lui, conflictul a reizbucnit și în anul 1241 Templierii au dat năvală în
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în perioada cruciată și mamelucă. În anul 1253 în timpul epocii cruciate, Jean Aleman, seniorul Cezareei, a vândut mai multe sate, între care Tamra (Tatura ? lângă Damor) Cavalerilor Ospitalieri (Ioaniți). În anul 1283 Tamra făcea parte din teritoriul sub controlul cruciaților, potrivit acordului („Hudna”) dintre cruciații din Acra și sultanul mameluc Qalawun. În anul 1517 Palestina, și odată cu ea, satul Tamra au fost anexate la Imperiul Otoman.Într-un document
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]