1,046 matches
-
dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun locuiau paznicii din afara cetății care tocmai din cauza acestei îndatoriri militare erau numiți șchei, adică „iobagi iertați” de stăpânii cetății. Germanii din Brașov nu au cunoscut în marginea cetății lor (Corona) decât pe români: "Wallachi ex Suburbio Coronensi". Toate sursele istorice românești din secolul al XVI-lea știau că este o zonă cu populație exclusiv românească
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
Viștea de Jos și mai departe de-a lungul Oltului dovedește vechimea mai mare a acestor sate. Conscripțiile din anii 1713, 1721-1722, 1733, 1839, 1893, 1900, 1904, 1910 și 1915 ne dau informații despre numărul locuitorilor, structura socială, numele boierilor, iobagilor și al altora, starea materială, categoria etnică privind locuitorii satului Ucea de Jos. Cu titlul de exemplu, prezentăm statistică anului 1910. În anul 1910, Ucea de Jos avea 1054 locuitori, 407 copii și adolescenți și 56 de persoane se aflau
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
în anii 1607, 1620, 1625 și 1639, boierul Oprea Băcilă din Ucea este menționat că asesor și apoi jurat. Decurionul boierilor din anii 1721-1722 și 1726 era boierul Alde Băcilă de Ucea. Că “villicu” (jude, primar), în anul 1722 era iobagul Iuon Cocos, iar în anul 1726 era iobagul Stan Veru. Satul Ucea de Sus situat pe malul stâng al râului Ucea, la poalele muchiei Tarata. Prima atestare documentara a satului datează din 1509 și este o sentință judecătorească a scaunului
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
Oprea Băcilă din Ucea este menționat că asesor și apoi jurat. Decurionul boierilor din anii 1721-1722 și 1726 era boierul Alde Băcilă de Ucea. Că “villicu” (jude, primar), în anul 1722 era iobagul Iuon Cocos, iar în anul 1726 era iobagul Stan Veru. Satul Ucea de Sus situat pe malul stâng al râului Ucea, la poalele muchiei Tarata. Prima atestare documentara a satului datează din 1509 și este o sentință judecătorească a scaunului Făgăraș - 12 jurați prezidați de căpitanul suprem Paul
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
județul Suceava din anul 2015 la numărul 202, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Bilca datează din 9 august 1551, localitatea fiind pe atunci o braniște a Mănăstirii Putna, situată „între Bilce”, adică un loc în care iobagii mănăstirești făceau fânul și pășteau cirezile și turmele călugărilor. Privilegiile mănăstirești au fost întărite printr-un alt act din 10 aprilie 1645. Anul ridicării bisericii a fost însemnat în pisania de peste intrarea în biserică. Textul pisaniei, scris în slova românească
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
Rece și a Someșului Cald și au sporit numărul celor ce locuiau acolo. La anul 1448, satul Someșu Rece este menționat ca sat aparținător proprietății regale din Transilvania, iar populația deposedată de pământ și de drepturi era numită populație de iobagi. La anul 1556, teritoriul satului Someșul Rece a ajus sub stăpânirea unor nobili maghiari de religie catolică și au vrut să impună credința lor și locuitorilor satului care s-au opus. Mai târziu, „stăpânii de la castel” au adoptat calvinismul, urmând
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele se găsesc la Liviu Boca din Razoare. Satul Barlibas este vecin cu cătunul Stefanca din satul Razoare. Despre Barlibas se pomenește în Conscripția din 1754, când sunt înregistrați iobagii și jelerii de pe moșiile baronilor Alexandru și Samuil Teleki de Szek. Denumirea de Barlibas o găsim și în lucrarea "Revoluția românilor din Transilvania 1848-1849", scrisă de Silvio Dragomir, unde se arată că atunci când i s-a făcut inventarul moșiei nobilului
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
masacrul contra aristocrației, burgheziei și în definitiv contra tuturor celor care i se opun, și care să exprime ură prin orice por al ființei lui: istoria individuală și a familiei lui sunt suficiente, acesta născut fiind într-o familie de iobagi și mort în pușcăriile țariste, ajunge să muncească într-o fabrică de copil (de la 9 ani), se dovdește autodidact și învăță singur să scrie și ajunge chiar instructor de religie, fără a renunța însă la ura tipică clasei din care
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
de care au profitat și ortodocșii). Înainte de domnia lui (temporară), pe aceste teritorii a regatului ungar (dominat de regi catolici Habsburgi) a fost aplicat principiul "„Cuius regio eius religio”", adică țărănimea care locuia pe teritoriul domniei unui nobil (mai ales iobagii și jelerii, dar uneori și țăranii liberi) au fost convertiți forțat (prin lege) la confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană, unde țăranii (inclusiv iobagii) au beneficiat și ei, deja de mult timp, de libertatea religioasă - de exemplu iobagii maghiari, secui, români sau sași nu erau forțați să treacă la catolicism, calvinism, lutheranism sau unitarianism, chiar dacă stăpânul domeniului aparținea la una dintre aceste biserici și
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană, unde țăranii (inclusiv iobagii) au beneficiat și ei, deja de mult timp, de libertatea religioasă - de exemplu iobagii maghiari, secui, români sau sași nu erau forțați să treacă la catolicism, calvinism, lutheranism sau unitarianism, chiar dacă stăpânul domeniului aparținea la una dintre aceste biserici și aveau dreptul de a ridica biserică proprie pe pământul stăpânului lor.<br> În urma deciziilor
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Princeton, enumeră ipotezele emise de-a lungul timpului - asasinatul ar fi putut fi spontan, comis într-un acces de furie, sau dimpotrivă, premeditat, având probabil drept cauză tratamentul inuman aplicat țăranilor sau, pur și simplu, condițiile grele provocate de secetă (iobagii ajunseseră să își hrănească animalele cu paiele de pe acoperiș) - finalmente admițând că în cazul morții lui Mihail Dostoievski nu se poate oferi un răspuns definitiv. Conform fiicei lui Feodor Dostoievski, Liubov Dostoievskaia, primele crize de epilepsie ale scriitorului ar fi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de altfel, părintelui un atac cerebral parțial), din cauza egoismului cu care a extras ultimele resurse financiare ale unei moșii aflate în colaps, Dostoievski se simțea cu siguranță responsabil, într-o anumită măsură, de moartea tatălui și de exploatarea nemiloasă a iobagilor, văzută ca mobil al presupusului asasinat. Dostoievki își continuă studiile și este promovat în 1841 inginer cadet, ceea ce îi permite să locuiască în afara academiei. În același an, influențat de poetul german preromantic Friedrich Schiller, scrie două opere teatrale: "Maria Stuart
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și Apafi. Grigore Apafi, prefect al județului Dobâca și locțiitorul mareșalului curții lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpăra în 1552 toate moșiile existente în Dumbrăveni și construiește castelul feudal în formă de cetate. În 1562 are loc răscoală secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă și avariază serios castelul cetate de aici, care va fi refăcut în 1564 și întărit cu noi bastioane. În 1590 Nicoale Apafi, prefectul comitatului Cetatea de Baltă - Târnava, își mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni. În perioada
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
este atacat, în 19 martie, de generalul Gheorghe Rât și, ca urmare, fuge la Sard. În 1645 se procedează la o nouă împărțire a domeniului Dumbrăveni între Apafești. Astfel, lui Boldisar Apafi îi revine moșia Mălâncrav și 10 case cu iobagi români la Dumbrăveni. Cum pe domeniul Dumbrăveni nu existau meseriași, sunt trimiși de la Mălâncrav un cizmar, un croitor, un rotar și un țesător. În același timp Mihai Apafi I primește via din Mălâncrav și o treime din iobagii români de la
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
case cu iobagi români la Dumbrăveni. Cum pe domeniul Dumbrăveni nu existau meseriași, sunt trimiși de la Mălâncrav un cizmar, un croitor, un rotar și un țesător. În același timp Mihai Apafi I primește via din Mălâncrav și o treime din iobagii români de la Hundorf și Ernea. După moartea lui Grigorie Apafi, domeniul cetății Dumbrăveni revine integral în posesia lui Mihai Apafi I care este ales principe, la Târgu Mureș, în 16 septembrie 1661. Târgul Dumbrăveni devine reședința domneasca. Dar domnia lui
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
ofițeri proprii. Aveau drepturi autonome și își puteau alege preoții, primarii etc. În 2 septembrie 1727, domeniul cetății Dumbrăveni trece în posesia imperiului habsurgic, ocazie cu care se face inventarierea veniturilor. Se constată că aici trăiesc 77 de familii de iobagi (203 persoane) din care 69 de familii sunt românești, iar restul maghiare. Iobagii români trăiesc în Cocoroveni, iar cei maghiari în jurul castelului. Din 1714, Dumbrăveni trece în proprietatea fiscului, iar împăratul Carol al V-lea îl atribuie armenilor și devine
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
2 septembrie 1727, domeniul cetății Dumbrăveni trece în posesia imperiului habsurgic, ocazie cu care se face inventarierea veniturilor. Se constată că aici trăiesc 77 de familii de iobagi (203 persoane) din care 69 de familii sunt românești, iar restul maghiare. Iobagii români trăiesc în Cocoroveni, iar cei maghiari în jurul castelului. Din 1714, Dumbrăveni trece în proprietatea fiscului, iar împăratul Carol al V-lea îl atribuie armenilor și devine ”oraș privilegiat”. De acum înainte se va numi "Elisabetopolis". Tot acum se pun
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Aruncuta sunt preponderent de origine germanica ceea ce explică apariția timpurie a școlii românești din sat { școala românească fiind atestata în anul 1801}. Familiile nobiliare au administrat circa 75% -80% din terenurile agricole , diferența aparținând unor familii de oameni liberi, ponderea iobagilor din totalul populației variind între 33 - 50% în perioada 1700-1848. Rolul pozitiv al familiior nobiliare din Aruncuta se regăsește în creșterea continuă a populației , ca rezultat al unei bune administrări a resurselor locale aflate la dispoziție. Marea varietate de pomi
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
The Queen of Air and Darkness" și "The Night Face", tragic în "Goat Song". Romanul său din 1965, "Coridoarele timpului", alternează între Epoca de Piatră europeană și un viitor represiv. În această viziune a viitorului, aproape toți oamenii sunt sau iobagi agricoli, sau sclavi industriali, dar conducătorii cred cu sinceritate că au creat o lume mai bună. Cu o acțiune care se petrece în cea mai mare parte în Danemarca, romanul tratează cunoscător și plin de respect societatea neolitică, fără însă
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
În anul 1332 este atestata parohia catolică, iar documentul din 1461 atestă prezenta populației românești care plătea impozitul caracteristic românilor "censusquinquagesimalis". În epoca medievală, mai precis în secolele XIV-XV, si, probabil, până în anul 1848, Bobohalma a fost un sat de iobagi, fiind proprietatea familiilor de moșieri Kendi, Balodzi, Taliari. Într-un alt document se menționează că Bobohalma aparținea districtului Ernotului (Iernut) cu oficiul poștal la Diciosanmartin (Târnăveni), avea biserică de lemn (1877) și casa parohiala de lemn din 1899. Există școală
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
nu toate reformele au fost bazate pe recomandările „Conferinței speciale ale industriei agricole” care a avut loc în perioada 1901-1903, în timpul mandatului ministrului de finanțe Serghei Witte. Scopul reformelor a fost transformarea formei tradiționale a agriculturii ruse, obșcina (obștea sătească). Iobagii care au fost eliberați în urma emancipării din 1861 erau lipsiți de capacitatea financiară de a-și cumpăra pământurile pe care trăiau și munceu și au rămas datori statului pentru perioade de timp de până la 49 de ani. Printre presupusele lipsuri
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
de drept a mitropolitului ortodox al Kievului. Tratatul nu a mulțumit nicio parte semnatară a acordului. Deși recunoștea unele drepturi ale cazacilor înregistrați, tratatul lăsa neatinsă ordinea socială din Ucraina, marea majoritate a țăranilor ucraineni având în continuare statutul de iobagi. Uniunea de la Brest nu a fost desființată, iar mitropolitul Kievului nu a fost admis în Senat. Hmelnițki și-a dat seama că în aceste condiții popularitatea sa era în continuă scădere și a început pregătirile pentru o nouă revoltă. Senatul
Tratatul de la Zboriv () [Corola-website/Science/327338_a_328667]
-
altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor străbuni localnici unui neam lipsit de memorie. Ca iobagi ai călugărilor de la Mănăstirea Voroneț, bucureștenii Bucovinei au fost, generație de generație, martorii deselor conflicte hotarnice dintre călugării de la Moldovița, care stăpâneau Berchișeștii (cumpărat de Petru Rareș de la Toader Corlat și dăruit mănăstirii), și cei de la Voroneț, care stăpâneau Capu
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
încât nici n-au prea avut cum să bage de seamă că trec veacurile, că vin austriecii și, mai rău decât atât, averile lumești se secularizează, în 1783-1786, adică trec în proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești. „Astfel, vechiul hotar de pe pârâul Lupoaei, care despărțea Berchișeștiul de Capucodrului, pricina atâtor înverșunate certuri, a fost împins spre apus, până în pârâuțul Codrenilor”, consemna Procopie Jitariu. Scăpați de teroare călugărească, dar și îngrijorați de posibila ei revenire, și la
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]