360 matches
-
discute, pornind de la analiza moralei și a gândirii unor intelectuali de marcă, în ce măsură aceștia sunt îndreptățiți să sfătuiască omenirea cum să-și organizeze viața" (p. 7). c) Relațiile cu semenul prin medierea narcisistă, dragostea fraternă și cea incestuoasă, rațiunea și iraționalitatea, munca, democrația și alte subiecte, în culegerea, Erich Fromm, Texte alese, traducere din franceză și engleză de N. Frigioiu, controlul traducerii de D. Stoianovici, 1983, Editura politică, București, 516 p. 15. Fr.wikipedia.org/wiki/Elargissement de l'Union Européenne 16. Multe facultăți
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de raționalitate, al cărei efect este o lume dezvrăjită, caracterizată de eficiență, calculabilitate, predictibilitate și control, principiile fundamentale ale capitalismului târziu și ale erei post-fordiste. Totuși, sistemele raționale pot produce aberații, care le subminează însăși raționalitatea și le compromit limitele. "Iraționalitatea raționalității", după cum o denumește Ritzer, se referă în general la aspectele negative ale mcdonaldizării, adică la opusul raționalității, la ineficiență, lipsa predictibilității, calculabi-lității și pierderea controlului, care duc în cele din urmă la distrugerea sistemului 190. Bazat aproape în exclusivitate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Prin ele, în loc de chipul dumnezeiesc și fericit, îndată după călcarea poruncii s-a făcut în om străvezie și vădită asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. Căci trebuia, după ce sa acoperit demnitatea rațiunii, ca firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraționalității (dobitociei) la care a fost atrasă prin voia ei, Dumnezeu rânduind preaînțelept ca omul în felul acesta să vină la conștiința măreției sale de ființă rațională. Cu toate acestea, și afectele devin bune în cei ce se străduiesc, și anume
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
țăran i-a spus lui Emil Constantinescu următoarea frază: "Eu votez cu Iliescu, că pe el l-am văzut la televizor la Revoluție; când o să te văd pe tine la televizor la revoluție, o să votez cu tine": dincolo de aparenta ei iraționalitate naivă, această frază exprimă perfect efectul pervers al spectacolului televizat al revoluției, devenit astfel sursa prin excelență a legitimității politice în România postdecembristă. MARȘUL CEL LUNG Democratizarea societății românești 1990-2007 Zoe Petre România o excepție? Nu cunosc niciun străin venit
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de la Recherche en Sciences Sociales, nr. 13, 1977, Paris, p. 12. 340 C. Castoriadis, L'institution imaginaire de la société, Paris, Seuil, 1975. 341 Sistemul teoretic pus la punct de Vilfredo Pareto, pe lângă explicarea reziduurilor și a derivațiilor, încearcă să "redescopere iraționalitatea" acțiunii umane. El se dovedește extrem de util pentru abordarea unor fenomene actuale, precum cele magico-religioase, care implică vehicularea altor norme și valori. Ne-au inspirat în acest sens lucrările semnate de Ilie Bădescu în care este surprins tocmai acest fapt
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să aleagă o înșelătoare "logică a trupului", uitînd parcă de aceea a minții sau a inimii. Simbolul "hainelor de piele" pe care le-au îmbrăcat protopărinții cînd au constatat că sînt goi sugerează o "moarte a sufletului", instaurarea instinctivității, a iraționalității și a falsului în lume. Moartea fizică va fi aceea care eliberîndu-i pe oameni de "hainele de piele ale minciunii" îi va confrunta cu adevărul propriilor lor fapte. La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă pierderea modelului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puterii și securității în toate aspectele vieții politice"(Gilpin 1986: 305). Raționalitatea și centrarea pe stat sunt identificate frecvent ca presupoziții centrale ale realismului (de exemplu Keohane 1986: 164-65). Dar nicio teorie (suficient de cuprinzătoare) a relațiilor internaționale nu presupune iraționalitatea. Iar dacă ne referim la "state" ca la o prescurtare pentru ceea ce Gilpin numește "grupuri de conflict" (1996:7) sau ceea ce Waltz (1979) numește "unități", centrarea pe stat este împărtășită în mod larg (deși nu universal) de către teoriile internaționale. Coroborarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu sumă zero și prin definiție "națională". Ea presupune ceea ce Peterson (1992a: 47-8) numește " contract de suveranitate" stabilit între state. Potrivit acestui contract imaginar, folosirea forței militare este un rău necesar pentru a preveni invadarea din exterior imaginat ca diferență, iraționalitate, anarhie și conflict potențial a interiorului statelor omogene, raționale și ordonate. Statele, în această analiză feministă, recurg la o formă de "extorcare", prin propria lor existență ca "protectori" agresivi, creează amenințări în exterior și cer compensații pentru insecuritatea pe care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în limbajul lor matematic? Ideea era greu acceptabilă pentru pitagoricieni, însă nu putea fi contestată - era o consecință a legilor matematice pe care ei le îndrăgeau atât de mult. Una dintre primele demonstrații matematice din istorie se referea la incomensurabilitatea/iraționalitatea diagonalei unui pătrat. Iraționalul era periculos pentru Pitagora, deoarece amenința baza universului său, clădit pe rapoarte. Și, pentru a face lucrurile și mai greu de suportat, pitagoricienii au descoperit în curând că raportul de aur, simbolul pitagoreic absolut al frumuseții
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un salt uriaș. Indienii au împrumutat puțin din geometria grecească. Se pare că nu au manifestat un interes foarte mare pentru figurile plane, pe care grecii le-au iubit atât de mult. Nu și-au pus niciodată problema raționalității sau iraționalității diagonalei unui pătrat și nici nu au cercetat vreodată conicele, așa cum făcuse Arhimede. Dar au învățat să se joace cu numerele. Sistemul indian le permitea utilizatorilor să folosească diverse tertipuri pentru a aduna, scădea, înmulți și împărți numerele fără ajutorul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
3, în PSB, vol. 39, p. 313) „... Păcatul a pus stăpânire pe toți, pustiind sufletul fiecăruia, firea s-a golit de harul de la început și Duhul S-a depărtat de ea cu totul. Ca urmare, ființa rațională cade în ultima iraționalitate, ignorând și pe Creatorul însuși<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Aceasta e cea mai gravă cădere a omului, căci are cele mai grave urmări. Nemaicunoscând pe Dumnezeu ca existență personală, mai precis ca și comuniune personală supremă, nu mai vede nici
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
i se pare că are în aceasta tot rostul existenței. Fără Duh, omul e numai animal rațional, adică e și rațional, dar și animal, sau animal cu o raționalitate pe care nu o pierde cu totul, dar o strâmbă în iraționalitate, și prin aceasta o poate folosi spre justificarea dușmăniei, a mândriei egoiste, căzând într-un rău în care animalul, lipsit de rațiune, nu poate cădea. Neștiind de Dumnezeu cel personal și de oameni ca persoane, nu mai știe nici de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
părea inexpugnabil. Într-un astfel de context, ideologia își face din nou simțită prezența, mai cu seamă la nivelul manierei în care anumite teorii științifice se impun. Astfel, Paul Feyerabend este cel care merge mai departe în a sublinia intervenția iraționalității în cadrul demersului științific, susținând că acesta din urmă nu poate fi independent de elementele ideologice sau de prejudecățile sociale și formulând astfel o "teorie anarhistă a cunoașterii"165. Pentru Feyerabend, cunoașterea științifică este limitată, pe de o parte, de către acele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
permite. Acțiunea în care evenimentele se înlănțuie după regula verosimilului și necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi produs de la ele însele sau din întâmplare, pentru că noi găsim loviturile destinului deosebit de surprinzătoare când par să se întâmple voit." (cap. 9) Exigența de logică a spectatorului și înclinația lui către iraționalitate riscă să intre în conflict. De aceea, pentru a la satisface împreună, autorul dramatic poate să meargă până la limitele verosimilului. Există, după părerea lui Aristotel, o verosimilitate a lipsei de verosimil, punct de vedere pe care-l va împărtăși în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deși, pentru mulți alții, activitatea poetica s-ar putea rezumă în "ecuația" rațiune tehnică muncă. Două poziții contrarii prin disponibilitățile luate în considerare, deci, dar coincidențe prin efectele acestora, si care instituie, astfel, o relație de echivalentă între raționalitate și iraționalitate că factori determinanți ai creației, între conștiința absolută și inspirație 70. În fața atâtor încercări de clarificare nesatisfăcătoare, s-a admis, în cele din urmă, că asupra "misteriosului" proces literar "nu avem alte date în afara rezultatului"71, ca "despre procesul creator
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
din Vietnam. So it goes, so he says. Capitolele centrale îl arată pe protagonist plimbat de soartă aparent la întâmplare între diferite momente ale vieții, coerența narativă și cauzalitatea evenimentelor în general fiind serios afectate, aruncând lumina ... umorului negru asupra iraționalității istoriei. Formula ficțională este completată de o perspectivă extraterestră asupra istoriei lumii, asigurată de înțelepții roboți ai planetei Tralfamadore. Bântuit de experiența apocaliptică căreia i-a supraviețuit la Dresda în februarie 1945, Billy Pilgrim, unul dintre cele mai bune exemple
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
împăcarea comunitară se restabilește. Mecanismul funcționează la nivel privat, între grupuri sociale și între comunități naționale, ultima instanță fiind a dreptului internațional. Separarea dintre Biserică și stat în societățile moderne a putut crea impresia că justiția laică poate înlocui complet "iraționalitatea" crizei sacrificiale, curmată prin violența benefică fondatoare, că, deci, lumea de aici poate subzista fără religie. Așa s-a născut teoria că societatea e rezultatul nu al unui act fondator sacral in illo tempore, ci al unui contract social, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care ar evolua spre cel de la treilea sex este una sofistică în absolut, căci înseamnă familie pentru moartea speciei, epuizată într-o iubire narcisiacă, cel mult pasională. Căsătoria între bărbați și între femei, în măsura în care nu poate avea ca resort decât iraționalitatea pasiunii, nu este, in concreto, o căsătorie, ci o "condamnare radicală a căsătoriei", "profund legată de pasiunea pentru război", observă Denis de Rougemont 291, cu trimitere și la Cavalerii Templieri, asociați cu androginia homosexuală și care-și căutau sacrificiul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu este deci de determinare a unei naturi, ci de cunoaștere suficient] a ei. Punctul slab al teoriei dreptului natural const] în eșecul de a dezvolta ideea c] natură uman] este una rațional]. Dac] argumentul principal definește pur și simplu iraționalitatea că autodistrugere, f]r] a specifică ce înseamn] această din urm], atunci el nu este suficient. În acest caz, nu exist] un fundament fiabil pentru multe dintre afirmațiile standard ale ap]r]torilor dreptului natural. Iat] un singur exemplu: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu alegerea între meseria de agricultor și cea de om de afaceri) și, nu în ultimul rând, o opțiune care-i aparține în exclusivitate persoanei în cauz]. Mulți sunt ins] de p]rere c] preferință personal] înclin] mai mult spre iraționalitate decât spre tolerant]. v. Concluzii Am distins pan] acum cinci forme al egoismului. Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form] - egoismul psihologic - este teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
produsului. Dar, în anumite circumstanțe, este posibil pentru consumatorul mediu s] nu înțeleag] informațiile relevante privind produsul în cauz]. În multe cazuri, totuși, consumatori nu își asum] responsabilitatea pentru propriile decizii, iar reclamele nu pot fi învinuite pentru iresponsabilitatea și iraționalitatea proprie. Corporațiile au obligații fâț] de consumatori, dar și aceștia au responsabilit]ți la rândul lor. Așa cum se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei tradiții radicale a gândirii moderne despre moral] - o tradiție care îi include, de asemenea, pe Hegel, Nietzsche și Freud - gânditori care ne-au f]cut în mod dureros conștienți de modurile în care viața moral] ne implic] inevitabil în iraționalitate, lips] de inteligent] și alienare. Ceea ce sugereaz] aceast] tradiție este posibilitatea enigmatic] și înfricoș]toare c] reflecția moral] modern] își va submina la un moment dat însuși caracterul s]u moral. Pentru a-l parafrază pe Marx (MEW 1, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Vignaux va afirma că “există o întreagă serie de forme argumentative, cuprinse între demonstrația științifică și discursul vânzătorului sau avocatului” (apud Romedea, 1999:165). Argumentarea se ferește atât “de demersurile strict raționale, poate prea deductive ale demonstrației, dar și de iraționalitatea unei vorbiri de dragul efectului persuasiv”. (Sălăvăstru, 1996:292). Prin urmare, demersul argumentativ poate lua două forme: convingerea și persuadarea, în funcție de natura argumentelor și operațiilor sau mecanismelor predominante în secvența discursivă. 4.3.2. A convinge și a persuada Se pare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]