365 matches
-
descoperă în concepția hegeliană despre conceptul concret. În conceptul concret, filosoful din Lancrăm descoperă o expresie a antinomicului. Conceptele concrete nu sunt concepte, în sensul strict al logicii tradiționale, ci un fel de construcții sui-generis, prin care se încearcă prinderea iraționalității concretului. Tocmai prin aceasta, ele dezvăluie, atunci când sunt analizate logic, un caracter antinomic. Exemplul clasic este cel al "devenirii". Atunci când este privit din punct de vedere logic, acest concept apare ca problematic, descompunându-se în două aspecte contradictorii: existență neexistență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al cunoașterii, în care predomină contradicția. Această structură logică a artei, această situare în momentul contradicției face din ea "un elan către libertate (a indiferenței), către necondițional"518. Conștiința artistică sau estetică se construiește la întretăierea drumurilor dintre raționalitate și iraționalitate, într-un punct în care ea se eliberează de amândouă. De aici decurge și caracterul dezinteresat al artei, aspectul ei de finalitate fără scop, de joc: "jocul ce caracterizează orice fenomen estetic este o luptă, un conflict în sine. El
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a iraționalului în structura existenței. În a doua parte a secolului, regândirea raționalismului clasic va fi prezentă la Mircea Florian, punctul de plecare al demersului acestuia fiind aceeași opoziție raționalism-antiraționalism de la începutul secolului al XX-lea680. În alte spații culturale, ideea iraționalității existenței era destul de frecventată, fiind prezentă la filosofii germani ai "vieții" (Friederich Nietzsche, Wilhelm Dilthey, Georg Simmel, Max Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pune noi probleme, făcând să izbucnească (...) noi contradicții între teoriile și observațiile noastre"685. Rolul rațiunii este tocmai de a depista iraționalul, de a-i preciza natura și specificul. La fel ca și Meyerson, Lucian Blaga se bazează pe ideea iraționalității existenței și, în mod asemănător, gândește un raport al rațiunii cu iraționalul care să nu ducă la iraționalism. Și la el apare ideea raționalității ca strategie de investigare a iraționalului. Însă, pentru filosoful român, această idee este mult mai radicală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, iraționalul este inconvertibil rațional. Acest lucru îl determină să avanseze într-o direcție în care Meyerson nu s-a aventurat. Uneori, spune el, determinată de întâlnirea cu iraționalul, cunoașterea avansează într-o direcție inversă decât în mod obișnuit, sporind iraționalitatea unui fenomen prin formularea sa antinomică. În acel moment, rațiunea își iese din sinele său construit pe logica identității și noncontradicției, cuprinzând în concepte însuși iraționalul. O altă comparație interesantă pe tema iraționalului poate fi făcută între Lucian Blaga și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a științei. Dualitudinea nu poate fi redusă la o logică sau o metodologie, ci are mai curând aspectul unui "regim" sau unui "stil de înțelegere a lucrurilor"890. Din perspectiva paradigmei identitare, tipul acesta de gândire ascunde un fel de iraționalitate sau o falsă știință, lucru cu care Wunenburger nu este de acord. Nu există, în opinia sa, "un singur regim de raționalitate discursivă, de inteligibilitate științifică". "Dimpotrivă, se pare că dualitudinea poate să hrănească o altă știință, nu a cantității
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
moartea omului" și s-ar putea să aibă dreptate. Vin vremuri în care va trebui să umbli din nou prin cetate, ca Diogene, cu felinarul aprins ziua în amiaza mare, și să cauți un om. Viitorul e postuman. 2.7. IRAȚIONALITATEA RAȚIUNII Mai putem avea încredere în rațiune ? Mai are raționalitatea, înțeleasă ca modalitate de a gîndi și de a folosi argumentațiile și logica demonstrativă, vreun viitor ? Există un orizont al adevărului în care să se poată afirma, în mod decisiv
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
efectuează doar analize reci ale unor date concrete privind frontierele, resursele economice și puterea militară sau financiară, ci examinează inclusiv o întreagă panoplie de emoții care și ele contribuie la modelarea lumii : teamă contra speranță, speranță contra umilință, umilință contra iraționalitate și violență etc. Există emoții pozitive și emoții negative, important este să găsim un just echilibru între ele și să ne bucurăm sau să ne întristăm cu măsură. Există deci și o geopolitică și o geoeconomie a emoțiilor, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
intelectualismul rațional" și chiar o anumită "apologetică raționalistă". Weber abordează religiile ca "sisteme de gîndire" puse în operă prin intermediul experienței, într-o manieră mai mult sau mai puțin conștientă. "Experiența religioasă în sine spune el este evident irațională, dar aceasă iraționalitate nu o împiedică să aibă cea mai mare importanță în practică, pentru a ști ce tip de sistem de gîndire confiscă viața religioasă imediată, impunîndu-i schemele sale" (Sociologia religiei, p.188). După o sută de ani, mulți consideră opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
LIMITA CUVINTELOR 42 1.12. PRADĂ LUI DUMNEZEU 45 2. LEGEA EFEMERULUI 51 2.1. CHEMAREA 51 2.3. PASTA FILOSOFALĂ 56 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE 58 2.5. HANUL SUFLETULUI 62 2.6. "MOARTEA OMULUI" ? 64 2.7. IRAȚIONALITATEA RAȚIUNII 68 2.8. PRIMIȚI CU APOCALIPSA ? 74 2.9. ROZA LUI CULIANU 77 2.10. CREIERUL CUANTIC Viziunea unui observator 80 2.11. ANTICHRISTUL 82 2.12. PASĂREA 85 3. ECONOMIA HOLOTROPICĂ 88 3.1. EXISTĂ UN MOD DE
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
efectuează doar analize reci ale unor date concrete privind frontierele, resursele economice și puterea militară sau financiară, ci examinează inclusiv o întreagă panoplie de emoții care, și ele, contribuie la modelarea lumii: teamă contra speranță, speranță contra umilință, umilință contra iraționalitate și violență etc. Există emoții pozitive și emoții negative, important este să găsim un just echilibru între ele și să ne bucurăm sau să ne întristăm cu măsură. Există deci și o geopolitică și o geoeconomie a emoțiilor, care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Prin complementaritatea catafazei cu apofaza în ascensiunea cognitivă se ajunge la o stare a cunoașterii ce îmbracă caracterele iconicului, căci în fond realitățile contemplate în treptele superioare ale înaintării minții în supralumina dumnezeiască au un caracter paradoxal dincolo de raționalitate sau iraționalitate. Iconicul înseamnă putința de a indica fără a descrie, sau mai bine spus, a indica ceea ce nu se poate descrie. Așa cum scrie Yannaras, apofatismul ca iconism analogic constituie o transcendere a metodologiei cunoașterii speculative, atât a demersului analogic de cunoaștere
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Biologismul face ca trupul să devină din simplu, complex, să dobândească stări și înclinații străine lui până atunci: împreunarea, nașterea, hrănirea, ș.a. Această a doua natură a omului, cea care se potrivea înclinației sale de autono¬mizare, este marcată de iraționalitatea „materialului” care se adăugase trupului „gol” paradisiac, forma cea mai evidentă fiind instinctivitatea. Un aspect interpretativ cu consecințe majore asupra viziunii antropologice bizantine este că această a doua natură nu înseamnă doar o schimbare a înfățișării și lucrărilor trupului, ci
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
deși, pentru mulți alții, activitatea poetica s-ar putea rezumă în "ecuația" rațiune tehnică muncă. Două poziții contrarii prin disponibilitățile luate în considerare, deci, dar coincidențe prin efectele acestora, si care instituie, astfel, o relație de echivalentă între raționalitate și iraționalitate că factori determinanți ai creației, între conștiința absolută și inspirație 70. În fața atâtor încercări de clarificare nesatisfăcătoare, s-a admis, în cele din urmă, că asupra "misteriosului" proces literar "nu avem alte date în afara rezultatului"71, ca "despre procesul creator
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
din text) reușesc să supraviețuiască într-un univers măcinat de moarte. Prin exemplul lor de refuz al ocultării, triumfă ideea invincibilității rațiunii, se transmite mesajul optimist că pînă și într-o lume a disoluției morale, a dezintegrării psihice și a iraționalității aparent nemărginite individul poate, ultimativ, supraviețui, fără a-și mutila, în structura sa de adîncime, personalitatea. Moartea pingui nului se încadrează, în opinia unanimă a comentatoriilor (cu precădere occidentali), în profilul estetic al unei "comedii negre", unde morbidul și umorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate. De aici concluzia răspândită conform căreia dimensiunea internațională a liberalismului este doar cu puțin mai mult decât transferarea liberalismului intern la o scară mondială (Hoffman, 1995, p. 160). Această perspectivă este cea mai răspândită în comunitatea academică, având o genealogie
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un instrument predilect al politicii externe într-o soluție irațională („disfuncțională”). Dar Angell este departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce separă realitatea disfuncționalității războiului ca instrument al politicii externe și persistența actanților politici în a continua practicarea relațiilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
între grupuri care dispun de resurse de putere inegale, indiferent de granițe, dar și invers, la stabilirea modului în care relațiile de putere adoptă discursuri și tipare genizate. Un exemplu pentru această din urmă afirmație este analiza discursurilor „Nordului” despre iraționalitatea, primitivismul, dependența, neajutorarea, lipsa de civilizație și caracterul „natural”, atavic, al popoarelor din „Sud” (în special popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
va da o încurajare puternică programului de viață și de știință a lui Aron, însă în ceea ce privește realizarea programului, ea a fost condusă mai mult în spiritul lui Aristotel decât al lui Weber. În rest, abandonul a ceea ce era netemperat în iraționalitatea lui Weber nu a rămas implicit. Am făcut deja aluzie la aceasta, în introducerea lucrării Le savant et le politique 17. Aron concediază cu amiciție însă ferm viziunea "belicoasă și patetică" de Max Weber. Va fi suficient să cităm următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
și exigențele "etice": "în spatele statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată, în chipul cel mai drastic, de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
măsură. Aproape că n-are rost să încercăm să aflăm dacă tema (învechită) ori factura (de pildă, esopismul) romanelor predecembriste scot din prim planul scenei literare o carte sau alta, înainte de a ști dacă nu cumva cauza principală o reprezintă iraționalitatea pieței. În al treilea rînd, mai este și problema canonului. Schimbarea lui, din clipa în care începe să fie percepută, conduce direct la revizuirea critică. Nu invers, cum cred cei care văd în canon o sublimare a procesului de revizuire
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
Radu Cernătescu Disimulată în teoretizările lui Bacon despre arta „care nu e doar delectare, ci și o formă de dezvoltare a sufletului” 1, altfel spus, de participare la iraționalitatea lumii, filosofia ocultă a ajuns până la temeliile artei moderne. Aici o află un ocultist de talia lui Fabre d’Olivet, cel care a făcut din ea ofranda „ideilor primordiale”, chemând la regăsirea misterului prin care se justifică și se exemplifică
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
compune un scenariu cu miez mult mai adînc decît cel al unui jurnal, oricît de dens ar fi acesta. Curgerea timpului e pusă sub semnul unei constatări prezentă mereu în subtextul cărții, suberb de simplu formulată la un moment dat: Iraționalitatea este cu mult mai puternică decît raționalitatea: ne-o dovedesc anume comportamentul nostru, erorile noastre. Nu știm ce facem, credem a ști sau a putea face acte care ne-ar duce către un țel - întoarcem spatele țelului, facem ce n-
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
ne-ar duce către un țel - întoarcem spatele țelului, facem ce n-am fi voit să facem, ajungem la contrariul a ceea ce erau scopurile dorinței noastre, ale sărmanei noastre voințe. Nu sîntem stăpînii evenimentelor ce se întorc împotriva noastră." Poartă iraționalitatea un nume? Un Dumnezeu scenograf, inexistent și totuși cel mai adesea de la sine presupus în spatele decorului, al construcției de idei și fapte, acesta e personajul luptei lui Ionescu cu timpul, cu sine, cu totul. Un Dumnezeu care trăiește echivoc în
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
trăirii". Sau: "în afară și-n lipsa valorilor tradiționale ale vieții nu poate fi decît o sărmană, slută și rea trăire de la o zi la alta, cînd forțele abrazive ale nefirescului atacă și descompun esența omului". Exaltarea ține de zona iraționalității, a acelor seve ce definesc ființa înaintea articulării sale intelectuale, înaintea înrobirii sale față de convențiile multiple ale "ispitei cerebralului și livrescului", precum "preafirescul simplu strigăt de victorie a sentimentului asupra inteligenței, a sufletului asupra gîndirii, a lacrimei asupra subtilităților". De
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]