2,617 matches
-
cu orizontul de așteptare al unui intelectual pentru care culturile orientale importante nu aveau secrete: un encicloped căutându-și contururi fulgurante în afara Iranului. E uimitor pentru noi, europenii, să constatăm ce univers referențial bogat și divers putea avea un scriitor iranian din perioada interbelică: Sartre, Zweig, Kafka, Colette, Maupassant, Cehov, Voltaire, Lamartine, Caldwell, Maugham, Th. Mann, Camus, V. Woolf, Werfel, Steinbeck, Joyce, Wilde, Cocteau, Gide, Nietzsche, Freud, Herschfield, Krafft-Ebing, Hesse, Dostoievski, Balzac, Hoffmann, Dickens, Poe, Gogol, L. Tolstoi, Faulkner, Hemingway, Merimée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Mozart, Berlioz, Chagall, S. Dali, H. Miller, Goethe, A. Tolstoi etc. Lecturile euro-americane n-au întunecat în vreun fel iubirea lucidă pentru folclorul și tradițiile Iranului vechi (îi datorăm numeroase traduceri de texte pahlavi, dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii ale Persiei antice, asupra superstițiilor și practicilor magiei populare care derivă din ele. Și peste toate s-a așezat tulburătoarea umbră a Indiei. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a dedicat un strălucit studiu, Cântecele lui Khayyam) și, se putea altfel?, Franz Kafka (e bizar că Sadegh Hedayat a tradus Metamorfoza după ce a scris Bufnița oarbă!). Prin eseu sau prin opera beletristică, Hedayat repune în circuitul receptării cultura veche iraniană, prin resurecția formelor ei potențiale, prin aducerea acestora în actualitate, demonstrând că nu sunt expresia moartă a unui trecut mut, închis în el însuși. Toți contemporanii acestui esprit maudit au mărturisit că era o nemaipomenită încântare să-l asculți vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Teheranului sau la periferiile acestuia și la Șiraz, „orașul trandafirilor roșii, al privighetorii și al vinului“. La un alt nivel de lectură, unele dintre aceste opere sunt și veritabile studii de moravuri, interpretări superioare ale modului de a fi al iranienilor, viziuni arhetipale ale unui popor care trăiește simultan în prezent și trecut, care are mereu presentimentul că stafia trecutului îi dă târcoale, că-i controlează și cenzurează evoluția. Pesimist ca Omar Khayyam, dar cu o luciditate sticloasă, Hedayat are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
realului revelat printr-o ficțiune „pe dos“, ciudate și neașteptate sinestezii semiotice - la care „participă“ semnele realului (perceput mai ales olfactiv) și semnele avatarurilor realului (percepute auditiv), călătoria onirică, motivul camerei-sicriu, care concentrează spațiul și timpul etc. În critica literară iraniană contemporană există aproape 50 de interpretări ale „Bufniței...“, în care se apelează la idei din teoria culturii, filozofie, morală, mitologie, religie, epistemologie, literatură, semiotică, drept islamic, psihologie, psihanaliză, sociologie, semantică etc. O parte din aceste interpretări (unele depășind, în ceea ce privește numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent... Aveam să ințeleg destul de repede: textul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atât de încercată în confruntările cu atâtea texte „sacre“ ale umanității, a ieșit, sperăm, biruitoare. Textul persan s-a lăsat asimilat, chiar dacă e aproape intraductibil! Ce rău îmi pare, domnule Hedayat, nu poți afla că Bufnița oarbă e primul roman iranian în echivalențe lingvistice românești!... Mulțumesc cerului că m-a eliberat... GHEORGHE IORGA În viață sunt răni care, precum lepra, rod încet în singurătate sufletul și-l distrug. Există dureri ce nu se pot destăinui nimănui, fiindcă se obișnuiește ca aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Teheran. Expresii vulgare ce se raportează la împerechere și la actul sexual. O superstiție spune că, dacă auzi pe cineva strănutând, trebuie să întrerupi ce voiai să întreprinzi, de teama unui destin potrivnic. E justificarea pe care o dădeau femeile iraniene în legătură cu sarcinile suspecte: băile publice fiind deschise alternativ ambelor sexe, poluarea apei din piscine de către bărbați putea fi o încercare de explicare a acestui fenomen. Spirite care vizitează locuri obscure Într-adevăr, copilul ar fi fost unicul moștenitor al pretinsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În fine, Înafara concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu multe păpuși care erau conduse scenic precum cîntăreții , dansatorii și figuranții Într-un spectacol clasic de operă. Ceea ce au rea lizat iranienii a stîrnit admirația tuturor participanților la con curs : era o muncă grea, o orchestrare impecabilă a gru purilor de personaje, o mînuire de excepție ( chiar dacă, pentru gustul meu, montarea avea lungimi impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sudic pleacă din Dunhuang, mergând spre vest prin Munții Kunlun, statul Dayuezhi din vremea respectivă (care cuprinde Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură și regiunea aflată în partea de nord-est a Afganistanului), Imperiul Part (ce s-a aflat în zona unde este teritoriul iranian de astăzi), Peninsula Arabică, și care în cele din urmă, traversa Imperiul Roman. Traseul nordic pornea tot din localitatea Dunhuang, mergea de-a lungul munților Tianshan, trecând prin statele Dayuan și Kangju (ce se aflau în centrul Asiei), apoi se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trecea prin provincia Yunnan, traversând fluviul Irrawaddy, apoi se îndrepta spre localitatea Mogaung din nordul Myanmarului și traversa fluviul Chindwin. Continua de-a lungul fluviului Gange și trecea prin regiunea nord-vestică a Indiei, în cele din urmă ajungând în Podișul Iranian. Acest Drum al mătăsii este mai vechi decât cel pomenit mai sus. În anul 1986, arheologii au indentificat în orașul Guanghan din provincia Sichuan urmele civilizației Sanxingdui, cu o istorie de peste 3000 de ani. Au fost descoperite aici o serie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din partea emirului acestei țări; ordinul "Steaua Polară"comandor, din partea regelui Suediei; ordinul "Leul de Aur"comandor, din partea președintelui Finlandei; ordinul "Adolf de Nassau"comandor, din partea Marelui Duce al Luxemburgului; ordinul "Leopardului"comandor, din partea președintelui Zairului; ordinul "Taaj"comandor, din partea șefului statului iranian; și altele. ION M. ANGHEL I. Date personale Născut la 12 decembrie 1927, Comuna Măstăcani, Județul Galați. Soția-Maria Anghel. Are un copil (Viorel Anghel) magistrat timp de 20 de ani (inclusiv la Curtea Supremă de Justiție), iar în prezent, avocat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Situația internă din Iran și poziția șahului păreau a fi dintre cele mai solide. Totuși, după observațiile culese la fața locului, precum și pe baza considerațiilor unor analiști politici internaționali, a întocmit un raport ce releva tarele și slăbiciunile regimului imperial iranian, ce infirmau aparențele. Raportul a fost trimis la București, în 1976, dar el nu s-a bucurat de nicio atenție și a fost total desconsiderat. În anii care au urmat, încordarea internă s-a accentuat, iar protestele împotriva regimului au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a prezentat șahului scrisorile de acreditare, în calitate de nou ambasador al României în Iran. Prima sa misiune a fost aceea de a perfecta efectuarea vizitei oficiale a șahului Mohammad Reza Pahlavi în România. În acest scop, după tratativele purtate cu partea iraniană, Nicolae Ștefan s-a înapoiat la București pentru a participa la întocmirea programului vizitei, conducerea ambasadei fiind preluată de Agop Bezerian pe perioada cât ambasadorul se afla în țară. Între timp, situația internă din Iran a devenit cu adevărat incendiară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
scopul de a cotropi provincia Ahvaz, bogată în petrol, războiul prelungindu-se timp de un deceniu. Evenimentele ce au avut loc în Iran nu au afectat relațiile României cu acest stat asiatic, astfel că la sfârșitul anului respectiv noul ambasador iranian s-a prezentat la postul său din București. După o perioadă de șapte ani, Agop Bezerian își încheia misiunea diplomatică la Teheran în ziua de 25 decembrie 1980, următoarea sa numire fiind aceea de Însărcinat cu afaceri a.i. al României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și au cunoscut dezvoltări favorabile. Cu Iranul, România a avut relații speciale înainte de decembrie 1989, după care au existat unele rețineri, dar, ulterior, s-a reușit derularea unor raporturi normale. În ultimii ani ai secolului 20, au fost recuperate datoriile iraniene către România, de cca. 60 milioane dolari S.U.A. A efectuat deplasări oficiale, temporare, în Thailanda, India, Indonezia, Singapore, Filipine etc. Câteva dintre realizările concrete la care își aduce contribuția: Lărgirea cadrului juridic cu cele patru țări sus-menționate (negocierea și semnarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ironie camuflată. Ți-ai găsit! Eu zic că Dumnezeu m-a ajutat să nu mă îmbolnăvesc, dar dușmanii mei sînt convinși că am făcut un pact cu Satana. Cum-necum, n-am răcit deloc și am petrecut o seară sofisticată, unică. Iranienii sînt gazde desăvîrșite și dacă te uiți mai atent la un obiect, se grăbesc să ți-l ofere. Eu, neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool, pentru noi se afla orice ne poftea inima. O prietenie atît de sinceră, atît de plăcută, oferită de granguri la granguri, nu întîlnești prea des în lume. În vinerea aceea de noiembrie mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea să știe sensei. La masă, pe scaun? Nu, nu Rezvan face semne bizare prin aer pentru că nu găsește cuvântul englezesc. Aaa se luminează sensei la măsuță, ca și noi. Tradițional, fiecare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru budiști, ci și pentru musulmani. Din acest motiv, în 2009 un cardinal german și unul din capii Bisericii protestante nu ar fi refuzat premiul inter-religiozității, desemnat lor și lui Navid Kermani, scriitor musulman și studios al Islamului de la originile iraniene, născut în Germania și foarte apreciat, deoarece acesta din urma criticase reprezentarea Crucifixului ca pe o "blasfemie și idolatrie". În această situație, cei doi creștini culți ar fi trebuit să-și amintească că apostolul Pavel definise mesajul crucii "scandal pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Grand Prix, Tel père, tel fils al japonezuljui Kore-Eda Hirokazu - premiul penru regie, A touch Of Sin de Jia Zhange - premiul pentru scenariu. Cu încununarea actorilor Bérénice Béjo și Bruce Dern s-a rezolvat și problema filmelor le Passé al iranianului Asgar Farhadi și Nebraska de Alexander Payne. Țara gazdă are de ce să fie fericită: după cinci ani, când câștigător era Laurent Cantet cu Entre les murs, la Palme d’Or rămâne din nou acasă. Juriul are și el de ce să
Cannes, 2013: Cronica unui palmares bănuit. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78779_a_80104]
-
suficient pentru fabricarea unei arme nucleare, a arătat oficialul de la Washington. "Se știe public că avem în vedere o perioadă de aproximativ două luni pe care o considerăm 'capacitatea de fabricare a unei arme atomice'. Acest lucru înseamnă că, dacă iranienii vor decide să reia îmbogățirea uraniului, vor obține, în acest termen, suficient material pentru fabricarea unei bombe nucleare", a declarat John Kerry, în fața membrilor Comisiei pentru Afaceri Externe a Senatului american. "Acest lucru nu înseamnă că vor putea fabrica arma
John Kerry avertizează: SUA vor reacționa imediat dacă ... by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79298_a_80623]
-
din echipa criticilor francezi leacordă titlurilor văzute până acum (opusul este o maimuță, iar între ele steluțe, de la una la patru). Criticii străini din echipa revistei Screen International operează cu mai simplu, cu note. Favoriți sunt, deocamdată, Le Passé al iranianului Farhadi despre care am scris, urmat de producția chineză A touch of sin de Jia Zhange, aparținând unei cinematografii bine văzute la Cannes. Zhang Yimou sau Chen Kaige (ultimul deținător de trofeu pentru Adio, concubina mea) au trecut de multe
Cannes, 2013: Unde se ascunde Palme d’ Or? - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79305_a_80630]
-
prirmele presupuse Palme d’Or. Filmul a fost urnit și realizat cu mult chin, Farhadi nefiind nici « ressortissant », nici rezident european, de unde dificultatea de a obține fonduri. Se adaugă la toate acestea exasperanta, pentru unii, metodă de lucru a creatorului iranian care poate să tragă cincisprezece duble ale unei scene într-un ax și apoi alte cincisprezece într-un alt ax. Dar și ce șlefuire de cristal obține, ce tremur al jocului actoricesc, ce lumini trimite peste o poveste în care
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
atentă ne lămurește că Anita Amirrezvani a combinat în roman două feluri de țesături persane, una a covoarelor, alta a poveștilor. Paginile încântătoare se compun din povești: cinci din cele șapte istorii presărate de-a lungul capitolelor provin din poveștile iraniene sau islamice, iar două, care încheie Capitolul Unu și Șapte îi aparțin scriitoarei, sunt așadar basme culte. Ele sunt și preferatele mele: povestea trandafirului și povestea păsării care își oferă penajul și sângele fetei ca să vopsească și să țeasă covoare
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]