2,305 matches
-
pai) Lună plină. Argintie. Parcă în seara aceea era mai frumoasă ca oricând. Razele ei coborau drept, făurind adevărate cărări în aerul rece al nopții. O privea fără să clipească, vrând parcă să se umple de toată frumusețea ei, aproape ireală... O privi până când simți că amorțește, așa cum stătea sprijinită în cot. Se ridică ușor, cu grijă, de teamă să nu strivească florile mici, albe, împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
închipuită de „masculiferoce”. Numai așa își explică de ce a fost urmărit ani la rând de strania viziune a unui „război al sexelor”, împreunarea reprezentând un „act” belicos, o victorie împotriva „sexului opus”. În mintea copilului de atunci acuplarea căpătase proporții ireale, ca rezultat al unei lupte, un fel de agresiune, aproape un delict. Abia adolescența i-a prilejuit unele corective, după ce a beneficiat de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de târziu?” Să zicem, la vârsta când copilul de ieri ajunge să se întrebe cine există cu adevărat: insul care se mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător și, în final, responsabil. Sigur, numai acela care simte după o vreme că toate poveștile cunoscute nu mai răspund la întrebările sale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nevăzute și i-ar fi tîrît după ea în uitare. Numai Bărzăunul întoarse la un moment dat ochi de pustiu spre Ilinca așteptînd un răspuns ori o chemare pentru a pluti măcar o singură clipă amîndoi în acea imensitate de ireal și straniu... dar o surprinse transformată în stană de piatră, cu un zîmbet lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
supraviețuire? O luptă pentru a convinge omenirea de o teorie și să rămăi în istorie? Sau totul este o luptă permanentă doar pentru orgolii personale și putere? Intră Evelin. Evelin: Sper că nu v-ați plictisit. Aurora: Totul a fost ireal., ca visul unui somnambul care vede tot ce s-a întâmplat dar nu înțelege nimic. x x x în laborator, Ela îi așteaptă cu sucuri și cafea. Evelin își ia porția de hidrogen și oxigen, iar Aurora servește o cafea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Care-și găsea, săptămânal, alt talent. În perioada aceea s-a apucat de dans. Echipată cu un chignon auster, legat cu panglică roz-pal. Era desăvârșită. În luni de zile a căpătat o grație, o siguranță a mișcării, o ținută eterică, ireală parcă... era ca și cum ar fi dansat dintotdeauna. O femeie care născuse doi copii. Abdomen plat. Linii adolescentine. S-a lăsat. Nu știu de ce. Nu am știut niciodată. Așa a fost cu toate. Lecțiile de desen. Cursul de actorie. Orele de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vin încăr cați de o căldură mută și sărată, ghemuită în piept. Mâna care fâlfâie e de-acum opiumul lui. Încercănat, Musa iubește ca eroii din povești, din cărți, din fanteziile pe care nu dădea doi bani în copilărie. Iubește ireal și sufocant. Isabel, Isabel, Isabel... 18. Noi doi. Tu. Unde ești? Unde m-ai lăsat. Sevilla? Aham. Supermarket. Ema. E-ma... Când capăt alt nume? M am plictisit de ăsta. Nu capeți. De ce? De-aia. A, bun... Mai zi-mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu sunt eu ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre Alcázar se aude muzică... E magnific. Asta vara, nu? E mereu vară la Sevilla. Așa zici? Așa zic. E mereu vară. Ireal... Supermarketul meu unde e? Dă-l naibii de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre Alcázar se aude muzică... E magnific. Asta vara, nu? E mereu vară la Sevilla. Așa zici? Așa zic. E mereu vară. Ireal... Supermarketul meu unde e? Dă-l naibii de supermarket! Ești în Santa Cruz. Ai luat-o pe lângă Alcázar, stânga, dreapta și iar stânga. Porți o rochie cu buline... Urăsc bulinele. Și eu. Nu contează. Porți o rochie cu buline și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gândurile. Știu. Mi-e foarte dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața ta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să se încheie soarta ei. Pentru că tot ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și nici mai tîrziu, niciodată. Cine s-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă. Nepăsarea, o suprafață lucidă ce reda ceea ce căuta, doar că reflexia în sine era ireală, căci nu conținea nimic, arătându-i doar ce ar fi putut să aibă, dar de fapt a pierdut. Asta ești tu, Gigi? O groapă de gunoi în care toți cei din jur își abandonează lucrurile de prisos, lipsite de impor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
carieze și îmi rânjea impudic și idiot ca la finele unei comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai avea pentru cine. Viața ei era un șir de eșecuri repetate. Cât ar fi trebuit să mai prelungească chinul de a trăi așa? Dacă era cea mai bună decizie, de ce întârzia să pună capăt suferinței? Lama subțire, cu luciri ireale a cuțitului, o atrăgea dar o ținea și la distanță în același timp. Era o barieră pe care nu reușea să o înțeleagă între dorința de a pune în aplicare planul și realizarea lui. Îi era frică, sau credința în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
culorii. Violetul este un amestec între albastru și roșu, în timp ce maroul este un amestec între roșu și negru. Violetul încearcă să unifice impulsivitatea roșului cu atitudinea pacifistă a albastrului. Este o culoare mistică, magică, reprezentând înțelegerea intuitivă și senzitivă a irealului. Este culoarea preferată de 75% din copiii preadolescenți. Este de asemenea preferată de femeile însărcinate și persoanele cu hipertiroidism, precum și de homosexuali sau lesbiene. Poate fi considerată a fi o dorința pentru intimitatea mistică sau înțelegere. Maroul reprezintă senzația, pentru că
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
iastr? De aur, se a?az?-ntr-a ei aripi / ?i zboar?n noapte printre stele de-aur". Fantezia poetului nu are limit? În a crea astfel de spa?îi: „Nemaiv?zut? feerie!". Metaforă cu greu poate surprinde frumuse?ea lor ireal?. În poezia lui Eminescu, p?durile sunt „de argint", iar codrii, „de aram?", timpul se m?soar? În „codri de secoli" (Memento Mori), iar spa?iul se urze?te În „p?duri de basme" (Memento). Zeii, zânele, magii, ??i au
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în spirit pe Quintilian cu a sa Historia sinuosa. Mephisto, subintitulat O dramă contemporană, mi se pare din punct de vedere al gramaticii textului o mică bijuterie. Țesătura dramatică este clădită aici de-a dreptul pe goluri de aer; ceva ireal, șovin și deștept, vulgar, real și, deopotrivă, ireal concură la ridicarea unui edificiu deloc savant, dar suficient de încăpător spre a concura ca "replică" istorică siajul tranziției politice pe care o traversăm în România. Mephisto este indiscutabil "drama" unei comedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sinuosa. Mephisto, subintitulat O dramă contemporană, mi se pare din punct de vedere al gramaticii textului o mică bijuterie. Țesătura dramatică este clădită aici de-a dreptul pe goluri de aer; ceva ireal, șovin și deștept, vulgar, real și, deopotrivă, ireal concură la ridicarea unui edificiu deloc savant, dar suficient de încăpător spre a concura ca "replică" istorică siajul tranziției politice pe care o traversăm în România. Mephisto este indiscutabil "drama" unei comedii care ni se întîmplă tuturor astăzi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
va strica din nou, ca un meteo-prooroc care nu atragea pe nimeni. Și plecase, purtând în spate un cort ce semăna al naibii de mult cu acel cort de patru persoane pe care îl cărau ei cu schimbul, într-o realitate aproape ireală... Se trezise în momentul în care Petrișor deschidea laptopul căzut de la etajul douăzeci și spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe subiect. În lipsa transcendenței tot ce-i rămâne de dorit subiectului e puterea; de aceea se lasă prins cu ușurință în plasa oricărui ideal de putere (spre exemplu: al națiunii, al clasei etc.). Uneori cuvintele pot crea deschideri către domenii ireale, ne pot împinge gândirea către "lumi" ce-și găsesc locul doar în limbaj. Posibilii limbii suplimentează câteodată în mod nepotrivit posibilii proprii. Metafora reprezintă împrumutul unui tipar de conexiuni, a unui model de trimiteri. De aici forța cu care ea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dintre ei Împlinea zece ani, aflându-se la pragul dintre copilărie și bărbăție. Zeii, cu coroane din ramuri verzi pe cap, și Înfășurați ăn mantii albe, se odihneau lungiți pe fotolii.Zeițele aveau părul despletit În care Își prinseseră flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea o undă de tristețe.Tatăl Îl chemă la el, Îi ciufuli părul și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care l-am avut cu un an înainte de moartea tatei. Era împodobit cu mașini de pompieri, lanterne, pistoale, daimoni; era cel mai mare brad pe care l-am avut vreodată, un brad cum n-am mai văzut, de o frumusețe ireală. Nu țin minte să fi găsit tricicleta în listele de inventar din Paltonul de vară... Nu era, pentru că, din păcate, s-a degradat de-a lungul timpului. A devenit cărucior de cărat nisip... Dar a fost cel mai frumos cadou
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
ce se ușurau. Am amețit deodată și simțurile mele au părut că se pregătesc, de la o clipă la alta, să întrerupă contactul cu lumea exerioară. Tot ce era în preajmă a început să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]