562 matches
-
al XIX-lea, lăsând neexplicat și incomprehensibil curentul Sturm und Drang, în realitate, literatura germană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea formează o unitate relativă, care nu poate fi descompusă în două elemente contrare, ireconciliabile. Astfel, teoria lui Wölfflin ne-ar putea ajuta să clasificăm operele literare și să stabilim sau, mai degrabă, 182 să ilustrăm vechea schemă a evoluției dualiste bazată pe acțiune și reacțiune sau pe conformism și revoltă ; dar, confruntată ou realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
mai jos), pronumele postverbal nu poate fi în nominativ. Dacă N2 ar fi în nominativ, ar cere ca acordul să se facă cu el, ceea ce ar contraveni regulii ca acordul să se facă cu N1. Ca să nu intervină această "competiție" ireconciliabilă pentru acord între N1 (favorizat structural pentru acord) și N2 (favorizat de faptul că acordul este legat de atribuirea cazului nominativ), se utilizează forma de acuzativ a lui N2. Acordul se corelează astfel cu atribuirea cazului - al doilea nominal nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
având de partea sa nobilimea și armata engleză, l-a determinat pe Iacob să fugă în Franța. În 1689, Maria Stuart și Wilhelm de Orania au primit împreună tronul, în urma unui compromis între doctrinele tory și whig care susțineau doctrine ireconciliabile cu privire la dreptul regilor. Whigii susțineau că acest drept se întemeiază pe contractul dintre popor și suveran, pe care Iacob îl încălcase, iar tory-i susțineau monarhia de drept divin. Soluția adoptată a fost că fuga regelui Iacob echivalează cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
încât au ajuns la concluzia că nu divinul a creat omul, ci că omul înțelept a gândit divinul, așa cum a gândit singur adevărul. Modernitatea îi va fi descoperit cu mult interes pe sofiști. Radical împotriva lor și într-un mod ireconciliabil, Socrate reia întregul discurs asupra valorilor etice care fondează practica politică, printr-o formulă nouă și explicit critică la adresa "democrației" imaginate de ei, o lume pentru care nu există standarde sigure și univoce. Politeía este cel dintâi text
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spirituale. Dat fiind că, pentru dogma creștină, cunoașterea adevărului însemna de fapt apropierea de divin, prin integrarea sinelui în proiectul colectiv de obținere a iertării, nici imaginarul colectiv nu mai avea cum să mențină distanța dintre cunoaștere și opinie, cândva ireconciliabilă pentru Platon. Ca o consecință a acestui lucru, pentru imaginarul popular creștin, precum și pentru cel al elitelor mirene, se dovedește mai productivă și se specializează gândirea "fantezistă". În lungul ev mediu, ea ajunge să se diferențieze de funcția imaginației inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
proletarului, forță de distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai ortodoxiei* leniniste - sfere de influență care, la prima vedere, erau ireconciliabile - marxiști, neomarxiști, libertari și chiar creștini -, împrăștiați sub diverse stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialismului, troțkismului, neozapatismului și chiar ale câtorva fracțiuni ale islamismului radical. Identificații marxiști rămași leniniști formează mai ales Liga Comunistă Revoluționară, Renovatorii PCF*, Partidul Muncitorilor din Brazilia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
menținute departe de starea de echilibru, prin constrîngerile existente în mediu. Mai întîi se creează o benefică instabilitate, care creează o nouă ordine, capabilă să se opună constrîngerilor existente. Sistemele se autoorganizează. În sistemele economice ordinea și dezordinea nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă. De fapt, dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul sistemelor economice nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
capitaliștii liberali consideră această viziune drept nerealistă, pentru că, de fapt, resursele naturale sunt rare, iar oamenii trebuie să se lupte între ei pentru a dobîndi o parte cît mai mare a prăjiturii. Dezacordul e deci total, cele două poziții sunt ireconciliabile. Dar Islamul pretinde să ghideze omenirea în toate aspectele vieții economice. Charia, legea islamică, conține un capitol consacrat tranzacțiilor economice, ca și numeroase alte dispoziții privind impozitul și alte subiecte patrimoniale. Pe această bază, învățatul Al-Sadr pretinde să inducă un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
intervenția din Cehoslovacia. Aceasta confirmă clivajele din interiorul partidului. O sciziune este evitată cu multă greutate. Reformatorii majoritari condamnă prudent intervenția, în timp ce pro-sovieticii o aprobă fără rezerve. Cît despre PCI, el își exprimă profundul său dezacord și dezaprobarea, considerînd intervenția ireconciliabilă cu principiile autonomiei și independenței fiecărui partid comunist și a fiecărui stat socialist. Partidul comunist din Austria va fi unul dintre cele mai afectate de intervenția din Cehoslovacia. Legăturile istorice tradiționale dintre cele două partide și cele două țări explică
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
concept îngust al partizanatului politic, care „lucrează” în aceste vremuri doar în favoarea comuniștilor. Momentul clarificărilor doctrinare în sânul democraților, precum și rezolvarea tuturor conflictelor și a certurilor care i-au divizat în acești ani, ar trebui depășit cât mai repede. Cazurile ireconciliabile, „divorțurile” fără drept de recurs - și sunt câteva în tabăra „alor noștri” -, pot fi lăsate să-și consume combustia până la capăt, în surdină, iar „bătăușii” să fie invitați să se retragă, măcar pentru o perioadă de timp, din politică, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
avansau propuneri de amendare, care rareori erau acceptate de la prima tentativă. Astfel parcurs, textul era "luat la mână" de mai multe ori, până când rămâneau în discuție paragrafele sau problemele cele mai dificile asupra cărora se concentrau eforturile. Unele poziții erau ireconciliabile. Acestea rămâneau să fie soluționate ultimele. Fiecare parte știa că, din motive de salvare a aparenței, pentru ca Tratatul să nu apară ca având fisuri și să sublinieze că "lumea socialistă este monolit", în final se va găsi o soluție. Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Care linie temporală a fabulei vine întîi este clar: trecutul, fabula-în-ramă. Dar această fabulă înrămată "preia frîiele", devine principală și rearanjează restul fabulei din prezent. Ideea nu este să eliminăm echivocul ci, din contră, să conștientizăm efectul important al conflictului ireconciliabil dintre subordonarea tehnică a trecutului și puterea acestuia de a schimba prezentul. În sfîrșit, o a patra problemă posibilă. Uneori anacronismele sînt înrămate unul în altul, sînt împletite în așa fel încît este pur și simplu prea dificil să fie
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
adânc jignită de neîncrederea lui. La Viena sau acasă, cuplul caută, permanent, soluții de armonizare a celor doi parteneri. Cititorul are, însă, mereu senzația existenței unei suite de contradicții care cu timpul va pune capăt relației, atunci când conflictul va deveni ireconciliabil. Totul e aparență. La nivel confesional, apropierea dintre tineri nu mai este un lucru care trebuie clarificat. În plan social, asistăm încet, dar evident pentru toți membrii comunității, inclusiv familiile celor doi tineri, la ascensiunea Marei. Prin munca ei își
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ajax sau Oedip, "marele inocent pedepsit", odată cu creștinismul, tragicul se mută în sfera valorilor, devine un tragic de tip cartezian. Locul Destinului din tragedia greacă este luat de ciocnirea voințelor și valorilor de semn contrar. Rezultă că nu zeii creează ireconciliabilul, ci omul însuși atunci când trebuie să aleagă între datorie și pasiune, între păcat și virtute, între a ucide sau a muri... Este lumea eroilor lui Corneille și a lui Racine, dar și a lui Shakespeare sau a lui Kafka: Tragedia
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
membrii comunității pot ajunge printr-un acord neforțat. Avem de-a face deci cu o poziționare de tip ideologic a unor comunități diferite, dar trebuie subliniat că o astfel de poziționare nu implică faptul că tipurile diferite de "bine" sunt ireconciliabile. În acest caz însă, pretenția "etnocentrică" a lui Rorty, a "testării" credințelor despre "bine" propuse de alte comunități prin "încercarea de a le împleti cu credințele pe care le deținem deja", devine în mod clar una ideologică, aducând în scenă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
calcul și argumentul determinist, în conformitate cu care "cunoașterea adevărului despre problemele sociale este în principiu de neatins, deci nu există nicio posibilitate de a scăpa de capcana ideologiei"198. Recunoaștem așadar, în chiar esența acestui ultim argument, accentul pus pe diferența ireconciliabilă dintre ideologie și știință, precum și pe funcția de disimulare pe care ideologia o exercită în procesul de cunoaștere a datelor specifice realității sociale. Dacă încercăm însă depășirea acestei "demarcații" care, din perspectivă obiectivistă, se impune fără drept de apel (dar
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o cultură globală. Tocmai din acest punct de vedere, teoria cosmopolitanismului are un scop definit etic, acela de a face ca oamenii să conștientizeze, pe de o parte, că nu există alteritate (în sensul în care aceasta ar implica diferențe ireconciliabile între culturi) și, pe de altă parte, în sens aproape opus, că lumea globală e un loc al unei multitudini de indivizi și grupuri ce se plasează local și care diferă cultural. Cei doi poli ai dispozitivului cosmopolitanismului nu sunt
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asistă revelația singurului Dumnezeu. Un răspuns mai detaliat ar cere câteva referințe: Aristotel îl gândește pe Dumnezeu în termenii unei întemeieri mecanice, ca primă cauză a ființei (to on) tuturor lucrurilor. „Gândirea care se gândește pe sine” este un model ireconciliabil cu perspectiva creștină asupra Trinității. Zeul suprem al Stagiritului nu primește rugăciunile muritorilor de rând și în mod sigur el n-ar fi putut spune: „Lăsați copiii să vină la mine” (Lc. 18,16). Toate acestea revin la a spune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
normativ în spațiul românesc), la care autorul purcede neașteptat de dezinhibat în Istoria ieroglifică, va deveni grăitor. Ceva se petrece: o schimbare de concepție, o înscriere într-o altă epistemă. Sigur, nu cred în delimitări lipsite de nuanțe, în rupturi ireconciliabile, mai ales când e vorba de una și aceeași operă. Între Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, micul compendiu de logică și Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir nu a avut nici o... revelație 34. Pur și simplu, scriindu-și alegoria animalieră, a descoperit un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în scurt timp va deveni planetar, s-a dovedit înțelegerea din 23 august 1939, parafată de împuterniciții lui Hitler și Stalin, Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Mihailovici Molotov. Până atunci, ambii protagoniști s-au manifestat ca cei mai aprigi și ireconciliabili adversari. Încheiată și parafată la Moscova, prin semnăturile miniștrilor de Externe ale celor două state totalitare, nazist și comunisto-bolșevic, această înțelegere mai este cunoscută și sub numele de Pactul Ribbentrop - Molotov, care, de fapt, a fost detonatorul marelui conflict armat
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
cărui conducător suprem era regele. Cu rang de ministru secretar de stat, șeful ei a fost numit veșnicul „samsar” regal, Ernest Urdăreanu. Înainte de transformarea Frontului Renașterii Naționale, pentru a se marca reconcilierea cu Mișcarea Legionară în dauna partidelor istorice, opozante ireconciliabile față de suveran, comandantul ei, Horia Sima, este primit în audiență de rege pe 18 iunie 1940. Tot la 22 iunie 1940, Carol al II-lea promulgă Decretul-lege pentru „apărarea ordinei politice unice și totalitare a statului român”. Prin acest act
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
octombrie, astfel că persoanele necombatante sunt incluse în categoria contrarevoluționarilor, fără a se mai pune astfel problemă definiției și stabilirii criteriilor de sex și de varsta (p. 71). Pentru forțele de represiune, nu există de la 1 octombrie decât două categorii ireconciliabile: patrioți (republicani) și contrarevoluționari. Astfel că genocidul capătă existența legală de la 1 octombrie 1793 și existența publică din ianuarie 1794, încheindu-se abia cu căderea lui Robespierre, în iulie 1794. Se observă că între 1 august (prima variantă a legii
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
cu studiul său "La creación metafórica en el lenguaje" (1952). 1.2.1. În textul respectiv, savantul începe prin a preciza că, deși definirea limbajului a fost realizată până atunci din numeroase puncte de vedere, acestea nu sunt "antitetice și ireconciliabile, [...] ci complementare și independente"194. Însă nu toate punctele de vedere respective reușesc să surprindă esența limbajului. Cu privire la această esență, lingvistul din Montevideo precizează, mai întâi, că limbajul este o "activitate umană" sau o "facultate umană"195, sintagmă în cadrul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ține să-i păstreze semnele umanității. Flaubert a înțeles bine natură acestui demers când notă că Nana se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-i dea lui Karzai o șansă echitabilă de a duce planul său la îndeplinire și de a prezida Adunarea Consultativă. După toate acestea, necesitatea lărgirii vieții politice naționale cu alți reprezentanți nu ar putea decât să contribuie la izolarea elementelor ireconciliabile. În declarația de la București, din aprilie 2008, Summitul N.A.T.O. a apreciat că "securitatea euro-atlantică și internațională este strâns legată de viitorul Afganistanului, ca stat pașnic, democratic, care respectă drepturile omului și este lipsit de amenințarea terorismului". Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]