1,182 matches
-
inteligenței reprezentînd conștiința decrepitudinii și morții 7. Că și metaforă la Blaga, simbolul definit de Durand e destinat îmbunătățirii condiției omului în lume. Vindecării de infinitul rău al abstracțiunilor - prin spirit metaforic - îi corespunde terapia prin imaginația simbolică. Există ceva ireductibil în limbajul metaforic, un element de o specificitate ce exclude posibilitatea transpunerii totale a metaforei în limbaj rațional. O astfel de ireductibilitate îl determină pe Paul Ricoeur să constate că abordarea unui simbol trebuie, pentru a exclude orice inadecvare cu
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
-l prezenta pe Eminescu ca pe un «poet expirat».” Nu poți să nu tresari în fața unui asemenea „trailer” plin de obidă: așadar, n-ar fi vorba tocmai de Eminescu și de creația sa, ci de felul în care dușmanii săi ireductibili au îndrăzneala să-l „perceapă”. Vigilența e întotdeauna salutară, iar când e vorba de Eminescu, ea trebuie dublată, ba chiar triplată. Întrupați în persoana colectivă a scriitorului Marin Ifrim, „scriitorii buzoieni” își declară, ușor agramat, („să aducem în discuții”) intențiile
Eminescu la Buzău! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4946_a_6271]
-
broască, un gnom, o creatură imundă și malefică... Eu găseam la el frumusețe, un farmec puternic, îmi plăcea energia extraordinară cu care pășea, curajul lui fizic și mai presus de toate această voce de oțel inoxidabil, întrupare a unei inteligențe ireductibile”. Așadar, un Dorian Gray veșnic tânăr și ferice, căruia a preferat să-i minimalizeze și chiar să-i ignore ridurile și grimasele hâde ale senilizării spirituale. Mult mai echilibratul Lanzmann nu l-a urmat până la capăt pe maestru nici măcar în
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
a lăsa loc unor elemente de supranatural. Trăsătura distinctivă a proiectului inteligent este „atacul cu alură profesionistă împotriva evoluției la nivel molecular". Așa cum obișnuiește, Crews pune față-n față autori care, ca Michael J. Behe și J. Dembski, susțin „complexitatea ireductibilă" a celulei, cu alții, precum Robert T. Pennock, confirmat de Kenneth R. Miller, care demonstrează cu exemple la îndemâna tuturor (rezistența la antibiotice dezvoltată spontan de unele bacterii, evoluția rapidă a virusului HIV) că la nivelul moleculelor și al celulelor, modificările
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
mai acerb critic al mistificărilor de orice fel. Profesionistul scepticismului nu se războiește cu profesioniștii imposturii intelectuale, aceștia ar constitui o țintă prea facilă, adversarii aleși de el sunt profesioniști ai științelor, cărturari și lideri spirituali care, în fața unor contradicții ireductibile, avansează soluții eclectice, formule proprii, originale, dar, crede el, nefundamentate, de împăcare a caprei cu varza. Exemplul de la care pornește: cutremurul urmat de tsunami și de inundații catastrofale care, la sfârșitul anului 2004, au făcut trei sute de mii de victime
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
cumul amplificator, ci mîntuință printr-un salt radical într-o calitate curios abruptă, într-o prăpastie de sustracții care au pozitivat esențial nespusulși absența, îndreptățind, ai crede, maxima unui ilustru arhitect - „less is more". Parcă efectuînd o anamorfoză misterioasă, portrete ireductibil adevărate, acela al lui Ion Gheorghiu, de pildă, își dublează modelul, cel din timpul determinat al pozei, cu spectrul devenirii sale peste douăzeci de ani. Ostil precipitărilor, acest moldovean contrage totuși vremea cînd, lent și dîrz, se ia la întrecere
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
estetic și nici ideologic, ci clinic. Clinic însemnînd: obișnuința de a găsi tipare morbide în detalii de comportament, dar o obișnuință care, devenind o a doua natură, îi impregnează simțul valoric. Pentru un astfel de ochi, lumea stă pe o ireductibilă ipoteză morbidă, restul valorilor venind să se adauge peste miezul de anormalitate ce hrănește fibra umană. Psihiatric vorbind, un om normal este un bolnav ale cărui mecanisme de echilibru încă nu s-au decompensat, caz în care adevărul și binele
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
în orice caz, e de conceput, ca o aspirație nobilă, legitimă, aceea de a te integra în niște ansambluri de prietenie creatoare, de cordialitate, care să treacă dincolo de simpla relație umană și să meargă în chiar miezul meseriei, în însuși ireductibilul creației (...) (Extras din colocviul ținut la 15 decembrie 2005, Mansarda Facultății de Artă din Timișoara, coordonator: Dan Hăulică, Președinte de Onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă.)
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
prins într-un scurt-circuit de o putere eliptică, scandalos eficientă, cînd ne-a adus, în 1975, în mijlocul expoziției Artă și Istorie, captura de suflet, tragic indimenticabilă, a răscoalei din 1784. Strîngeau laolaltă, aceste efigii-coloană, Horia, Cloșca și Crișan, unicitatea suferinței, ireductibilă în străfundul insului, și coeficientul ei plural, repetitivul care o transformă acuzator, în revoltătoare ontologie. * Stîlpnici ai unei condiții iremediabil îndurerate, fără vreo contaminare retorică, stăteau acolo, în centrul amplei săli pe care o marcau, ne erau cumva reazem, să
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
impresia generală că dreapta și stânga sunt greu de distins și irelevante, ca loc al moderației și compromisului politic, adică, în fond, al democrației. De o parte și de alta a spectrului, extremele, indiferent de culoarea politică, mizează pe conflicte ireductibile, dar numai aparent unele față de altele: în mod profund și esențial extremele poartă un război cu mijlocul democratic, opunând moderației și spiritului de negociere violența și crima. E ușor de remarcat că extremele au, ele, mult mai multe lucruri în
Ura ca ideologie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5312_a_6637]
-
din care le judeci. Binele și răul sunt niște principii metafizice care trec prin inima fiecărui om, de aceea greșeala occidentalilor este că pledează pentru definiții nonesenț ialiste ale ființei umane. Și cine nu acceptă că în om există entități ireductibile care cer un fundament spiritual de origine divină, acela va cădea într-o viziune hedonistă fără orizont de duh. Fără doar și poate, vorbind în acești termeni, Soljenițîn nu arată prea mult fler psihologic, dar cînd ai stat 30 de
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
n-o poate anula. Liniile celui din urmă țin de execuție, nu de dispoziția interioară care țintește depărtările. Motivațiile fanteziste ale unor constatări amare nu le știrbesc, ci, dimpotrivă, le scot în relief. Astfel relativitatea conceptului de poezie (poezia fiind ireductibilă la o schemă speculativă, irațională în sîmburele său) apare figurată printr-o etajare existențială, pusă în perspectiva precarității fatale a vieții. Nu gluma domină, ci melancolia ce se măsoară pe sine: „la 17 ani poezia te înspăimîntă / la 20 de
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
Dar, înainte de a ajunge aici, să consemnăm că acest al doilea volum al seriei Noica întărește concluzia impusă de primul: filosoful nu a colaborat în nici un fel cu fosta Securitate și a fost privit de către aparatul acesteia drept un adversar ireductibil, până în ultima clipă de viață. Urmărirea sa nu se încheie printr-o rezoluție care să constate lipsa de periculozitate a celui urmărit sau succesul racolării lui, ca în cazul altora. Deși înaintat în vârstă și retras din viața publică, Noica
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
lui? P.Ș. Se poate reconstitui, ca-n paleontologie, întregul, pornind de la parte, numai că poți constitui configurația, și nu substanța lui. Fiindcă oricare tablou, oricît ar fi de previzibil în ceea ce privește discursul de ansamblu, reprezintă, în același timp, o unitate ireductibilă. Chiar dacă sînt personaje care se repetă sau figuri care par a fi din același registru, realizarea propriu-zisă le diferențiază. Printr-o schimbare a perspectivei, prin tipul de punere în pagină, prin orchestrarea tonurilor sau amenajarea detaliilor se obține, finalmente, un
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele, căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîn-du-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: „Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
-mi apăra preocupările, de a ieși, voit și defensiv, din „actualitate". Cred că a fost cea mai mare realizare din ultima perioadă a vieții mele. A fost, într-un fel, și cea mai fecundă. Sunt „un antifuncționar", „un anti-birocrat" înnăscut. Ireductibil, organic, neîncadrabil și neplanificabil. Dacă revin mereu asupra acestei idei este fiindcă pentru mine a devenit mai mult decât obsesie: o problemă vitală, esențială, de supraviețuire. De viață și moarte. Fără nici o exagerare. Eliberat, cât mai mult posibil, de constrângeri
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
laboratoarele Universității este un experiment care își propune să contrazică această tendință și să arate că originalitatea și creativitatea pot surveni și în urma unui efort colectiv, bazat pe solidaritate de grup, un numai ca rezultat al unui eu singular și ireductibil. De altfel, Editura Art a sprijinit întotdeauna astfel de demersuri, dovada cea mai clară fiind premiata colecție de antologii intitulată Prima dată“, a declarat Laura Albulescu, director editorial al Editurii Art. “Ne-am alăturat cu entuziasm acestui experiment colectiv pentru că
România intră în Cartea Recordurilor cu o carte. Află cum () [Corola-journal/Journalistic/65327_a_66652]
-
în animalitatea mea elementară. Indiferent ce i-aș fi spus, ar fi sunat a gargară atât timp cât ea sesiza, instinctiv, un dezechilibru în raportul inaugural dintre masculul și femela ascunși în noi. Îmi sugera că relația se reglează acolo, în datele ireductibile ale trupurilor noastre, și că femela cere protecția și acceptă dominația masculului. În rezumat: sex, adăpost, hrană, poziție de putere în trib. Or, rezulta că eu nu-i ofer nimic din toate acestea (Dar ce-i ofereai în afară de « Nu e
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
rece, de for și una aproape religioasă, didactică, de amvon. Pentru aceasta din urmă, reperul imediat e, firesc, Antim Ivireanul, parcurs atent, în linia fixată de Eugen Negrici. Un spațiu consistent se alocă paralelei cu C.A. Rosetti, altminteri adversar ireductibil (fie și numai prin culoarea politică) al conservatorilor de la Timpul. Pe acesta, se știe, Eminescu l-a taxat de câte ori l-a prins descoperit. Ce remarcă Monica Spiridon e că între tipul de gazetărie practicat de cei doi distanța nu e
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
program de guvernare. Revoluția din 1848 face din el un deputat republican. Îl întâlnim la Elysée pe lângă prințul-președinte. Să fi fost sensibil la promisiunile lui Ludovic Napoleon Bonaparte? Lovitura de stat din 2 decembrie 1851 îl transformă într-un opozant ireductibil, denun- țând-o ca pe o crimă. Vânat, alege exilul. Scrie Les Chåtiments (1853), rechizitoriu necruțător contra lui Napoleon cel Mic. Pleacă urechea la Les Misérables (1862) și personajele romanului devin atât de familiare, încât tipografii plâng culegând textul. La Bruxelles
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]
-
critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay ireductibil, îmbrăcat extravagant, cu o pelerină mov care atrăgea atenția, surâzător și anxios, de o veselie nepăsătoare la mediul tot mai tulbure al epocii. Critica tinereții lui e deopotrivă puristă și estetă. Cel dintâi studiu este Poezia lui Eminescu, scris la
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
se opune „subversiunea pasivă”, estetă, a Școlii de la Târgoviște, dar mai ales „subversiunea retractilă” de tip Manea-Adameșteanu. Mai toate personajele acestor prozatori sunt simptomatice prin capacitatea ieșită din comun de a-și asuma eșecul. Abia acest eșec individual devine proba ireductibilă - tocmai pentru că iese din logica politicului - a Răului social: „E nevoie de o soluție abrazivă, adică de o variantă existențială practică, care să concureze modelul oficial impus. Astfel, eșecul, în raport cu succesul canonic al perioadei, marchează singura alternativă de a trăi
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
Gabriel Coșoveanu Mirel Brateș, Alibi cu Rebecca, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012, 114 pag. O viață cuprinsă între nevoia ireductibilă de independență, înregimentarea în aparatul securistic al regimului comunist și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează romanesc. Avem un protocol epic, acela al jurnalului lăsat de cea mai tânără dintre
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
m-am simțit spontan „acasă”, în sânul acelui „trib poetic etern” căruia îi aparține orice pasionat al poeziei, sau, altfel zis, am regăsit acel spațiu psiho-mental unde se manifestă tot ceea ce experiența poetică are mai specific, mai entuziasmant și mai ireductibil, un altceva dicibil și indicibil în același timp, sublim și aproape divin prin accesul la un nivel mai intens sau mai înalt al făpturii noastre terestre. Sublim, divin, iată două concepte pentru experiențe emoționale pe care aproape că mi-e
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent se scurtcircuitează, însă care pot releva misterul eterogen, ireductibil al vieții: „Totul în mine se sparge, se sfîrtecă, moare,/ trăiești o viață nouă, ciudată, feroce,/ în cer se aude o muzică blîndă/ asemenea cîntecului mamei, al cărnii ei născătoare” (ibidem). Moartea e confruntată cu nivelul biologicului, cu animalitatea care
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]