1,158 matches
-
confuzii ca să putem ajunge la erori. Mai întâi, o confuzie între ideea de „parte” sau „detaliu” și cea de „individuație”. Individul nu poate fi niciodată un detaliu în ansamblul social: chiar asta e esența individuației: de a fi un întreg ireductibil, care poate fi considerat, firește, în detalii sau părți, dar nu e la rându-i parte din altceva, așa cum nu sunt părți sau detalii tablourile dintr-un muzeu sau florile dintr-o grădină. Individul nu se disociază de grup prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și artistic. Membrii Centrului pleacă de la constatarea că În explorarea imaginarului au fost elaborate o serie de metode și instrumente (psihocritica, mitocritica, arhetipologia, imagologia) extrem de eficace, care permit o hermeneutică a imaginarului cultural dintr-o perspectivă imanentă, ce surprinde specificul ireductibil al imaginii, simbolului, mitului, ca funcții psihice cu un statut bine delimitat. Proiectul de perspectivă al Centrului este de a conjuga aceste metode cu o abordare participativă (active research, recherche-action), pentru a identifica nucleele de fascinație care hrănesc constelațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conține. Dar Humboldt atrage pe alocuri atenția că alteritatea Înseamnă de fapt două lucruri: există o alteritate Înaintea ta (cronologic vorbind), care constituie Într-adevăr lumea și pe care te sprijini, dar există și o „altă” alteritate, vie, imprevizibilă și ireductibilă, care este celălalt, pe care n-o poți niciodată construi, care rămâne tot timpul celălalt. Aici e toată discuția Între cum e la Hegel și cum e la Humboldt. Hegel spune: mă deschid către Altul, Îl asimilez și-l reduc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cumva ca realitatea să nu fie În Întregime mimetică? Este posibil cumva să existe În existențial un nucleu generator care să nu se subordoneze ideilor, care să ne facă incapabili să privim realitatea prin transparența ideilor platoniciene? Tocmai acest nucleu ireductibil este regăsit de Humboldt și de romantici. Este nucleul alterității de care vorbea Cornel. Pornind de aici, ajungem la al doilea moment, al teoriei limbajului. Avându-l pe Humboldt În spate ca zid, Cornel ridică problema limbajului care Întemeiază, a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În textul acesta, Horea chiar are revelații. Textul este dificil pentru că Horea Își provoacă și se luptă cu propriile revelații, construindu-l din mers și Întemeindu-se pe sine pe măsură ce scrie. Or, toate aceste evenimente se petrec În timpul său interior, ireductibil, și nu În timpul nostru Împărtășit - de aceea nu ne sunt direct accesibile, ci au nevoie de o traducere, de o repoziționare a lui Horea Însuși față de ceea ce el descoperă prin aceste texte. Textul este greu și compact, foarte dens, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Turcan: E dificil să mai Înțelegi ceva dacă transcendentalul Își pierde sensul Întemeierii, al posibilului, al celui care face cu putință. Corin Braga: Conceptul de hymen definește până la urmă un punct de fugă ce țintește spre alter, spre celălalt, spre ireductibil. Horea Poenar: Este zona orizontului din pictură și este ceea ce spune Nichita Stănescu În ultimele elegii când vorbește de faptul că Îl doare absența unei fisuri. Pentru mine asta spune mult și am Încercat să o explicitez În acest text
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai pură dintre ficțiuni, la fel ca și existența unui suflet imaterial; că există doar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deplângea, pe atunci, distanța instaurată între cele două discipline. Lingviștii se retrăseseră în domeniul lor și nu manifestau un interes prea mare pentru a-și populariza lucrările; cât despre "literați", ei erau convinși că textele pe care le studiau erau ireductibile la grilele construite de celelalte discipline, printre care și lingvistica. Lucrarea Elemente de lingvistică pentru textul literar, fondată pe teoriile enunțării lingvistice, își propunea să restabilească legăturile între cele două universuri. Scopul acestui manual era modest; este adevărat că nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și "soția mea" (interpretare numită de re)? Impolitețea lui Arlequin (o consideră drept soția lui pe cea care nu-i este decât logodnică) o repetă pe cea a servitorului sau i se impută în totalitate? Suntem confruntați cu o dificultate ireductibilă: același referent poate fi descris printr-o infinitate de moduri diferite (socrul meu = Domnul Orgon = tatăl Silviei = prietenul tatălui meu etc.) și este exclusă trecerea de la discursul indirect la enunțul original. 5.2. Discursul direct Se spune adesea că discursul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
putință de evadare. Titlul cărții însuși indică planul paradoxal-ireal în care se desfășoară viața de aici. M. Blecher s-a dovedit un desăvârșit artist când a înțeles să puie accentul deopotrivă pe durerea fizică, în ceea ce are dânsa atroce și ireductibil, cât și pe aspectul calitativ al lumii pe care și-o creează bolnavii, vrând-nevrând, în efortul lor de adaptare. Inimi cicatrizate e o superioară realizare de artă literară 63. Și nu în ultimul rând, opiniile lui Eugen Ionescu, Ion Biberi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
autenticității ca sinceritate absolută se remarcă prin câteva caracteristici evidente. O primă caracteristică ar fi aceea a răspândirii tot mai mult în literatură a investigației autobiografice în adâncime, a scrutării ființei morale a scriitorului (autoanaliza) în zonele sale ascunse, profunde, ireductibile. O altă trăsătură ar fi apariția tot mai insistentă a conștiinței unicității. Scriitorii încep să descopere emoția și voluptatea singularității morale. În acest sens, în necrologul la moartea lui Eminescu, Hasdeu afirma că numai în actul creației poetul este "mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să evităm să le judecăm pe unele după celelalte. În spatele acestor scheme spontane, care plasează erotismul în vârful, iar pornografia în partea cea mai de jos a aceleiași scări, se ascunde presupunerea că Subiectul nu este confruntat cu o eterogenitate ireductibilă a propriei raportări la sexualitate, că o poate domina și unifica definind o anume dialectică ascendentă în care eroticul ar constitui etapa intermediară între pornografie și adevărata iubire. Regăsim aici imemoriala divizare a trupului într-o parte animală, o parte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
dorințele. O asemenea armonie nu este doar presupusă, ea trebuie să fie și constant reafirmată și exprimată de-a lungul relației. Un număr mare de enunțuri cu valoare de confirmare contribuie la transformarea unei literaturi asupra căreia planează o suspiciune ireductibilă într-una inocentă. Așa se exprimă doamna Guaé în Anti-Justine de Restif de la Bretonne: "Belșugul și căldura dulce a spermei mă făcură să vorbesc astfel, dar cu o plăcere, cu un avânt, cu un extaz de necrezut! Țipam: "Amantul meu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se presupune că accede fără dificultate la juisarea falică, este un candidat mai puțin bun la inițiere decât femeia. În plus, faptul că femeia este inițiata permite justificarea dispozitivului pornografic însuși. Acolo unde cultura pune, cu obstinație, accentul pe "misterul" ireductibil pe care sexualitatea feminină l-ar reprezenta pentru bărbat, pornografia se străduiește să-l nege: la modul ideal, femeia care a ajuns la capătul inițierii este în deplină armonie cu sexualitatea falică după care se organizează narațiunile al căror personaj
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Partenerul masculin este chemat să-i descopere unicitatea și perfecțiunea. Diferența dintre timpurile folosite este la fel de interesantă: textul la prezent al lui Chodolenko își propune să atingă o performativitate absolută a unui subiect atotputernic; în schimb, viitorul menține o discontinuitate ireductibilă în raport cu situația de enunțare: enunțătorul își asumă distanța dintre situația sa actuală și situația fantasmată. În contrast cu sistemul enunțiativ pus în scenă de Le Roi des fées intră secvențele pornografice în care un narator invizibil înfățișează actele actorilor la persoana a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
represive decât societățile occidentale. Chiar și în cazul acestora din urmă, dezbaterile cu privire la interzicerea sau restricționarea pornografiei nu au încetat niciodată, iar argumentațiile adversarilor ei se reînnoiesc în mod constant. Prin natura ei, pornografia suferă încă de pe acum de un ireductibil deficit de legitimitate: se subliniază neîncetat cât de "caricaturală", "mecanică", "repetitivă", "vulgară", "săracă" este, în legătură cu tot ceea ce sexualitatea face posibil pe planul creației verbale. Dar nu pe acest plan estetic se plasează majoritatea adversarilor ei. Cei care sunt în favoarea unei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
țesăturii de cuvinte, de senzații și imaginar. Simplul fapt de a fi descoperit soluția nu are nici o valoare. Actul lecturii devine, necesarmente, unul participativ, interactiv, bazat pe convenția conform căreia cititorul e un semen al autorului și nu un adversar ireductibil al acestuia. Acest parteneriat nu trebuie, însă, redus la o simplă și seacă negociere între parteneri egali în subtilitate. Strategia autorului conține, instinctiv, un spațiu de manevră invizibil pentru cititor. Enigma trebuie, la un moment dat, fisurată. Dacă misterul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Homer, Shakespeare, Goethe) și română (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri), din folclorul literar autohton. Cu toată atenția dată conceptului de lege, a avut grijă să delimiteze domeniul esteticii de cel al epistemologiei, bazându-se pe opoziția, socotită de el ireductibilă, dintre artă și știință; cea dintâi ar reda intuirea directă, individuală a naturii, cea de a doua ar reflecta natura prin abstracții generalizatoare. Acordând o importanță deosebită personalității artistului, esteticianul definește arta drept un colț al naturii văzut impersonal și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al revelației curmând la vreme ispita căderii în prihană. Și în roman, autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Materiei și al oamenilor „hylici” sau „htonici”. Ignorant, chiar „prost și nebun”, acest Dumnezeu al Legii se arată de obicei dornic să primească mesajul pe care Îl aduce MÎntuitorul, căindu-se sincer și cerîndu-și iertare. El nu este un inamic ireductibil care nu renunță, chiar din poziția lui de radicală inferioritate, la urmele veșnic glorioase ale unui Spirit pervertit. Este doar un biet personaj care are nevoie de vindecare și care Își va schimba imediat apartenența, trecînd de partea Pleromei Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de un anumit dualism gnostic ireductibil, care ar trebui abordat dintr-o perspectivă diferită? Și cum este oare posibil să explicăm două teze ale gnosticismului ce merg mînă În mînă: afirmarea cu tărie a liberului arbitru și ura față de astrologie? Să ne ocupăm mai Întîi de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
departe. Este destul de interesant că În primul capitol al Genezei gnosticii echivalează Apa cu Materia și Încearcă să stabilească originea acesteia din urmă. Acest lucru Înseamnă că, pentru ei, spre deosebire de majoritatea platonicienilor epocii de mijloc, materia nu este un principiu ireductibil; singurul arche terestru, În afara Demiurgului, este spațiul, chora lui Platon. În SST, Primul Arhonte emanat de Sophia apare În Întuneric și din el se despart Gelozia, MÎnia și Materia apoasă 265. În EV, Ignoranța Demiurgului produce o Tetradă de rele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
actele omenești, păcatul trupesc (encratism), și de la cea mai Întunecată dintre toate materiile comestibile, carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul manihesit este radical și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aproape exclusiv al radicalilor. 6. Dualismul cathar Al cincilea dintre tratatele cuprinse În Cartea celor două Principii, culegerea de scrieri a bisericii albigenzilor radicali, poartă titlul Contra Garattenses (Împotriva discipolilor lui Garattus), Garattus fiind episcopul catharilor monarhieni din Concorezzo, oponenții ireductibili ai facțiunii din Desenzano. Aș vrea - declară autorul anonim - să aduc la cunoștința tuturor oamenilor luminați nebunia garantenzilor. Deși ei cred, ca și alții, #„romanii”## că nu există decît un singur Creator preasfînt, nu Încetează totuși să predice În multe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conținut precis nu mai are nici sens religios nici chiar sens social, el este cel mult un fenomen estetic. Ritualul, ca structurare a unei compulsii de repetiție, o acoperă și o maschează pe aceasta, în uitarea originilor sale. Ea sfidează ireductibila contingență dând un stil existenței subiective, impunând o raționalitate care conferă seriozitate existenței. Înțelegem de ce America este un spațiu de idealizare și că ea este în ea însăși o structură de idealizare care în același timp scapă și se sustrage
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]