317 matches
-
costisitor; credință; culoare; cunoștințe; curs; da!; dar; delicat; determinant; determinare; diamante; diplomă; dragoste; economie; Eminescu; etalon; evidență; experiență; expresie; facultate; faimă; floare; grade; grai; grasă; grijă; ieftin; îmbogățit sufletește; imensă; impresie; incontestabilă; inegalabil; inestimabil; inestimabilă; ingenios; inimă; inteligent; interes; investiție; irefutabil; ispite; istorie; iubire; înălțător; încredere; lire; lucruri; mafioți; manea; de-aia mare; mașină; matematică; materială; materialist; măreție; măsură; mătură; Mihai Eminescu; mîncare; minte; mod; modestie; mondială; monete; morala; morale; moravuri; muncă; națională; neestimată; nemărginită; neprețuită; nimeni; nivel; noi; nulă; număr
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Într-adevăr Dumnezeu există. Argumentările au fost produse invocându-se atât argumente de natură rațională, cât și de natură empirică. Unii autori s-au exersat În amândouă căile sau numai Într-una, dar Întotdeauna cu dorința de a produce argumente irefutabile. Dacă e să se caracterizeze metoda la care au recurs cel mai adesea, se poate spune că, aproape de fiecare dată, ea a fost ce a analogiei, așa cum am discutat-o În primul capitol. Cu toate că istoria argumentului ontologic Își continuă evoluția
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nicidecum la faptul că ideea de Dumnezeu ar fi o idee falsă, și că Dumnezeu n-ar exista. Prin această Întrebare nu chestiunea existenței lui Dumnezeu era pusă În discuție. Pentru dovedirea existenței lui ca Ființă Supremă argumentele teologiei erau irefutabile și suficiente. Întrebarea viza capacitatea filosofiei, prin intermediul logicii, de a face dovada existenței lui Dumnezeu cu aceeași tărie și forță cu care o făcea teologia. Argumentul anselmian poate fi ușor răsturnat, pentru aceasta fiind suficient de arătat că predicatele există
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lui Dumnezeu pe cale rațională cu ajutorul metodei demonstrative. Abandonarea acestei Încercări este desigur motivată În parte și de eșecul pe care l-a suferit argumentarea prin ceilalți susținători ai ei, dar mai ales de faptul că teologia putea produce oricând argumente irefutabile despre existența lui Dumnezeu, pe care nu trebuia să le demonstreze cu atâta acribie. Interesul pentru acest argument va renaște abia În filosofia lui René Descartes, dar aici obiectivul principal nu-l va mai constitui problema existenței ca atare a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a romanticilor (vezi și scurta analiză psihologică pe care am întreprins-o în I, 2B cu privire la ei), atunci accentul este pus greșit: la romantici găsim evidente semne ale nesiguranței de sine camuflate, ce-i drept, sub forma afirmării unor adevăruri irefutabile -, în timp ce la Dithey întîlnim doar conștiința faptului că până și marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recompună "arhipelagul terorii". 2 Emmanuel Todd, La Chute finale. Essai sur la décomposition de la sphere soviétique, Ed. Robert Lafont, Paris, 1976. După știința mea, cartea nu este încă tradusă în românește, fapt regretabil dacă ne gîndim că tînărul Todd stabilea irefutabil, în 1976, faptul că sistemul comunist nu mai are cum supraviețui! Nu e tradusă, de altfel, nici Le fou et le prolétaire, Ed. Robert Lafont, Paris, 1978, cea mai bună analiză a "clasei revoluționare" din cîte am putut consulta. 3
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
strămoșului lor, Dumnezeu ar fi trebuit să reinstaureze nemurirea pe pămînt. Dar se știe că raționamentul uman este neputincios atunci cînd este vorba despre zdruncinarea unor credințe prea solid înrădăcinate. Ar trebui deci să vedem dacă nu există o dovadă irefutabilă a erorii raționamentului teologic. Replica este dealtfel deja inclusă implicit în toate dezvoltările anterioare legate de istoria evolutivă a simbolului divinității. Va trebui ca atare să ne străduim să facem mai explicite implicațiile simbolice prezentate pînă acum pentru a ajunge
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă fiecare nouă teorie comportă anumite predicții ce nu au fost avute în vedere de teoria precedentă. Un program care nu este progresiv este degenerescent. Un program comportă un miez dur, adică un corp de principii fundamentale care sunt considerate irefutabile și nu trebuie nicio-dată repuse în cauză. Dincolo de acesta se situează "centura de protecție", în care se află anomaliile și problemele destinate a fi supuse încercării empirice. Alte respingeri eventuale vor fi pur și simplu ignorate. Lakatos explică astfel de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
trebuie să fi fost Wittgenstein de modul în care a înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență a dificultăților din logică și a caracterului înșelător al teoriilor care par irefutabile, mă simt incapabil să fiu sigur de corectitudinea unei teorii doar pe temeiul că nu pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului său Engelmann, care credea că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dacă fiecare nouă teorie comportă anumite predicții ce nu au fost avute în vedere de teoria precedentă. Un program care nu este progresiv este degenerescent. Un program comportă un nod dur, adică un corp de principii fundamentale care sînt considerate irefutabile și nu trebuie niciodată repuse în cauză. Dincolo de acesta se situează "centura de protecție", în care se află anomaliile și problemele destinate încercării empirice. Alte respingeri eventuale vor fi pur și simplu ignorate. Lakatos explică astfel de ce, în ciuda lui Popper
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
își va găsi fundamentul în coerența sa logică, în pertinența sa critică, în aptitudinea sa de a explica lumea. Natura îl va afla în propriile-i legi, care se supun Legii supreme a determinismului. Știința îl va așeza pe verdictul irefutabil al experiențelor sale. Omul îl va căuta în propria-i rațiune (Sapiens) și în iscusința sa tehnică (Faber), iar Umanismul îl va găsi în Omul subiect aflat în centrul unui lumi de obiecte. Credința se vede nevoită să se fondeze
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
interpretat: Mielul a venit tocmai pentru a tulbura apa Lupului. Mișcarea argumentativă a răspunsului mielului este următoarea: [3] pregătirea, reangajare în interacțiune [4] Cum: negarea presupoziției printr-o formă interogativă " Cum aș putea să tulbur..." [5] Cînd: expunerea unui fapt irefutabil Am putea afirma că Mielul se reangajează în interacțiune propunând Lupului să renunțe la violență. ("Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale"). Citatul din Perelman, prezent în capitolul 2 (p. 82), arată că decizia de a argumenta înseamnă o renunțare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sugestie" capabil să asigure perenitatea literaturii (în ciuda inevitabilei "mutații") și să-i modeleze în chip specific "forma". Plecând de la aceleași premise ca și celebrul estetician convertit la marxism, în studiile sale de psihologie a artei Lev Vîgotski combătea cu argumente irefutabile eroarea separației absolute a "artei" de "viață", a senzațiilor reale de cele imaginare, și definea catharsis-ul drept "reacție estetică" sui generis ("o metamorfoză complexă a celor mai concrete senzații") pe motiv că "senzația ce însoțește atitudinea estetică se delimitează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de un public. Dimpotrivă, a fost pentru ea un prilej de ciudată, masochistă satisfacție ca, hiperconcentrîndu-se și ultrapurificîndu-se, să rămână, de fapt, singură. Mai întîlnești și azi poeți care se laudă că n-au cititori, de parcă acesta ar fi semnul irefutabil al valorii. Poezia a căzut astfel în capcana artei "mari", gnoză universală care și-a uitat vechiul și adevăratul ei statut: de meserie și de divertisment. De fapt, acest dispreț elitist față de "vulg" subminează azi nu numai poezia, ci o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
curată poezie a mișcării de invectivă", asemănătoare celei create de Eminescu și Victor Hugo. Citit arghezian, adică pe dedesubt, prin nodurile judecăților, Călinescu expune, oarecum frust, felul în care pamfletul lui Arghezi devine literatură. După cum, prin comentariu și argumente poate irefutabile, ar fi fost mult mai multe de spus în marginile acelei ipoteze (cu adevărat provocatoare) formulate de Nicolae Balotă: în opere precum Icoane de lemn, Poarta neagră, Tablete din Țara de Kuty, Pravila de morală practică, "intenția polemică, spune criticul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o scrie din nou". Preteriția încununează finalul acestei secvențe: "Iarăș [sic!] nu poate fi o aluzie la Poporație, această operă uriașă fiind revărsarea mai multora", insistând, de fapt, chiar asupra singurei cărți scrise de adversar și prezentând-o ca dovadă irefutabilă a penuriei spirituale și a obtuzității ideologice. Miza retorică fundamentală a acestui tip de discurs e activarea psihologiei asociaționiste, lăsând lectorului posibilitatea de a se deplasa între limbaje paralele, de a descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
artă: probare, conciliare și movere. Nu întâmplător această parte începe cu o definiție, adică un enunț pe al cărui sens, unanim acceptat, se sprijină toată demonstrația ulterioară. Definiția, fundamentându-se pe un consens științific general, are un statut de probă irefutabilă în discursul polemic eminescian. Raționamentul deductiv ulterior este segmențial atașat definiției, prin conectori de consecință, de pildă "prin urmare", "dară" sau concluzivi: "astfel", "căci", "iată", "se vede că", asigurând coerența textuală și întărind silogismul. Această strategie discursivă o întâlnim foarte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scris într-un fel, iar de la Arghezi încoace se scrie într-alt fel", condensează, într-o formulă telegrafică, turnura semnificativă pe care poetul Cuvintelor potrivite a dat-o literaturii române. Inserția acestei voci critice, unanim recunoscute, echivalează, aici, cu proba irefutabilă deținută de un martor-cheie, convocat la momentul oportun. Dimensiunea dialogică a polemicii literare și implicita polifonie a discursului rezidă nu numai în structura specifică a comunicării tripartite, ci și în jocul disimulărilor, al echivocului și paralelismului revelator, pe care le
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care au cea mai mare vizibilitate, confirmând astfel puterea celor care o au deja, dar această redundanță evacuează supapele posibilităților și distanțarea simbolică de lege. Prezentului pur nu i se replică, iar la televizor totul este întotdeauna prezent, imediat, evident irefutabil. Ca să reapară, clipa trecută trebuie să dea impresia că nu a trecut, să se afișeze în cvasi-prezent, să se rejoace în simultaneitate. E vorba de instant replay, acest trecut rușinos readus imediat drept prezent, opus flash-back-ului, trecut glorios și afișat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
paradoxul. Deși erau conștienți de faptul că respectiva concluzie era greșită, nu au izbutit să găsească nici o greșeală în raționamentele lui matematice. Arma principală a filozofilor era logica, însă deducțiile logice păreau inutile împotriva judecății lui Zenon. Fiecare pas părea irefutabil, iar dacă toți pașii erau corecți, cum ar fi putut concluzia să fie greșită? Grecii au rămas uluiți de această problemă, însă până la urmă au descoperit cine o generează: infinitatea. Infinitul este miezul paradoxului lui Zenon: Zenon a considerat mișcarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
când îi măsurați poziția; nu știți nimic despre locul în care se află. Niciodată nu le puteți ști pe amândouă, în același timp; dacă aflați ceva despre una, trebuie să fiți oarecum nesiguri de cealaltă. Asta e încă o lege irefutabilă. Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg nu se aplică numai măsurătorilor efectuate de oameni. La fel ca și legile termodinamicii, principiul se aplică naturii înseși. Nedeterminarea face universul să posede o energie infinită. Imaginați vă un volum extrem de mic în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
le-ar putea induce. Cercetătorului îi rămâne, în acest caz, șansa interpretării realității sociale, cu condiția ca această interpretare să fie una critică, ceea ce include, în mod necesar, și critica propriilor sale puncte de vedere. Concluzia care se anunță ca irefutabilă, dacă acceptăm înțelegerea în această manieră a statutului epistemic al ideologiei, este aceea potrivit căreia "cunoașterea este întotdeauna pe cale de a se sustrage ideologiei, dar ideologia rămâne mereu grila, codul de interpretare grație căruia nu suntem un intelectual liber de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Toată viața suferise de boli ce nu putuseră fi diagnosticate decât ca rezultat al propriului sistem nervos hipersensibil și se simțise atât de nenorocită, Încât cel puțin o dată se gândise În mod serios la sinucidere. Acum, În sfârșit, era incontestabil, irefutabil, terminal bolnavă. Faptul acesta și conștiința lui Îi dădeau un soi de autoritate pe care nu o deținuse niciodată până atunci. Cu o tumoră nu se putea pune nimeni. Se pregăti de moarte cu un curaj remarcabil și, uneori, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini, piscină, cuști cu animale, acvariu subteran, dependințe, sală de gimnastică, reduta lui don Commendatore Sangiácomo. Acest bătrân În floarea vârstei - ochi irefutabili, statură mijlocie, tentă sangvină, mustăți zăpezii, trunchiate de un trabuc festiv - e un ghem de mușchi pe pista de alergări, estrada de scrimă și trambulina de lemn. Trec de la instantaneu la cinematograf: abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doisprezece ani, Adam arăta tot a american. Probabil că se pulverizează ceva în aerul din America, m-am gândit eu. Fluor sau ceva de genul ăsta, ceva care-i făcea să crească așa de mari și de solizi. Era dovada irefutabilă care dărâma teoria celor care susțineau că factorii genetici sunt mai importanți decât factorii de mediu. Dacă Adam și-ar fi petrecut primii doisprezece ani din viață în Dublin, și nu la New York, ar fi avut numai un metru șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]