663 matches
-
titlul unei cărți de proză a lui Dumitru Ignat) a scris „Phoenix un kilogram”! E o greșeală de care îmi interzic să rîd. S-a anunțat că a murit Nichita Stănescu (13 dec. 1983). Toți din redacție am simțit o irepresibilă nevoie de a-l evoca. Nu numai ca poet, dar și ca om, el a avut porniri dintre cele mai generoase. Adam povestește o întîmplare din timpul vizitei făcute de Nichita, nu de mult, în Basarabia. I-a dăruit unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă se poate deloc! *„Te-am văzut în «Tribuna»”. „Mi-ai văzut semnătura sau m-ai citit?” Nu știu cum i s-o fi părut întrebarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără pauză, a continuat astfel: „Aș fi putut fi Julien Sorel. Am avut succes la femei, mai mult decît mi-a trebuit. Mi-am dat seama însă că în toate căutam afecțiunea mamei.” Haida-de! Bietul june-prim plin de literatură! Această irepresibilă nevoie de afecțiune l-ar fi apropiat de d-na P., care, înainte de a deveni soția cunoscutului profesor, ar fi fost iubita tatălui său! (Ca să vezi, și ea căuta ce n a avut; se „răzbuna” subtil!) „Nu i se poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
demonstrative, degeaba se supără autorii că sunt discutați la grămadă, vânduți la pachet etc. Sigur că o reală valoare individuală se va impune mai devreme sau mai târziu în ciuda oricărui și dincolo de orice colectivism genera-ționistic, numai că istoricul literar are irepresibila, legitima nevoie de-a opera cu tendințe, stiluri, școli, promoții, curente... inclusiv topuri. Să știți că eu apreciez exercițiile de sinceritate reducționistă de genul "numiți trei mari scriitori", sau cinci mari romane. Ești obligat să-ți cureți necruțător tolba opțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și răcoare (1998) sunt romanele care impun fără putință de tăgadă numele unui prozator de forță, cu un univers original și închegat. Ambele sunt construite pe același tipar: cuplul „picaresc” mânat, pe de o parte, de un dor de ducă irepresibil (omul lui A. suferă fermecător de pe urma unui nomadism fără sațiu) și, pe de altă parte, de condiția predestinat precară, corosivă, în chip natural ilegală și care constrânge la violență și fărădelege. În Amantul colivăresei, pe firile îngemănate ale lui Mite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
să Însemne mai mult decât istoria singulară a unei vieți. Și, În felul acesta, această „oglindă” să poată reflecta nu numai alte istorii și vieți, dar chiar să-i ajute pe mulți, pe mulți asemănători și necunoscuți, În dorința lor irepresibilă de „a Înțelege”. Ce?! Sensul propriei lor vieți?! Sau... chiar sensul vieții Înseși, dacă... un asemenea „sens” există?! Ha, ha, e interesant; mie, personal, pentru a fi o clipă mai mult decât confesiv, mie, recunosc, uneori mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
popor după niște criterii În care se face amalgamul Între politică și literatură?! Și mai ales „politica” ce s-a abătut, de secole, asupra teritoriilor ocupate de Români, puteau ei oare să aștepte, fii geniali ai acestui neam ce simțeau irepresibil că trebuiau să se exprime dacă nu În forme directe, oricum În cele deduse, metaforice, artistice - timpuri mai calme, mai libere?! Ca să nu mai spunem că aceste forme „deduse” erau adeseori mai convigătoare, mai explozive, decât toate celelalte fraze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pictor, sau pe un muzician că vrea să-și facă publice creația de Început, când milioane de fantasme și Îndoieli Îi traversează spiritul și nopțile-i singuratice sunt, de obicei, ne-creatorii, cei care n-au trăit nici un ceas dorința irepresibilă de „a fi” și În această ipostază, a creației, o veleitate splendidă, care nu numai că este o a doua naștere, dar o și legitimează pe prima! Tinerii de talent, de geniu, născuți În toate dictaturile Europei, nu pot aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să aibă un început, un cuprins și o încheiere, dar nu neapărat în această ordine... Sever Voinescu : Arta filmului este îngrozitor de narcisiacă. Se privește pe ea însăși tot timpul, iar nevoia de a spune povești despre propria-i viață e irepresibilă. Sigur că există și romane despre scriitori, există și tablouri cu pictori pictând, există și sculpturi cu sculptori sculptând, dar, dacă vezi cât de multe filme despre lumea filmului s-au făcut și compari, ținând cont de vechimea artelor, nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput este irezistibil, irepresibil și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul știe cum și-a pregătit Jderescu discursul (luându-și notițe) și nu numai pentru că Platon și Heraclit, în gura lui Jderescu (cu figura lui iramplasabilă de inginer silvic), sună al dracu de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
imagini ale orașului în mizerie) și, în sfârșit, tema cuplului, ce revine în proza titulară. Obositoare prin tehnicismul stil Noul Roman francez, prozele din Vară-primăvară (1989) restituie fragmente de umanitate alterată (mediul social îmbâcsit și fără ieșire, cuplul în disjuncție irepresibilă, emigrantul întors în țară, nemaireușind să comunice cu nimeni, deși familia îl aștepta cu fervoare, din diferite motive), interesantă fiind tenta de teatralitate (ca și alura de scenariu de film) a multor pagini. Tocmai din acest ultim punct de vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
și puterea sa de anduranță, concesii, mai ales tinerii, debutanții, pentru care era imperioasă ieșirea în arena publică - moment al confruntării cu publicul și cu critica. Un tânăr de mare talent, „locuit” de vocația sa ca de o obsesie majoră, irepresibilă, nu poate aștepta căderea tiranului sau o revoluție, timpul său e scurt și el e sigur de dreptul său de a se exprima! E, de altfel, nu numai dreptul său, dar și al comunității ce l-a izvodit, spiritele mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pentru cele mai furtunoase pasiuni, premise și justificări solide, fie ele și nemărturisite sau nevalidate de conștiința diurnă. Cu alte cuvinte, e falsă ideea că iubirile vin asupra noastră ca o pacoste, ca o fatalitate, ca un impuls neptunian irepresibil. Observația atentă și un spirit analitic bine exersat vor descoperi, întotdeauna, motivații lăuntrice și determinări contextuale, de natură să explice disponibilitatea insului față de „atacul“ îndrăgostirii. Inima are - după faimoasa formulare a lui Pascal însuși -„rațiuni“, pe care „rațiunea nu le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
epistolită incurabilă, în formă agravată telegrafică, au personajele din urbea lui Costăchel și Iordăchel Gudurău. Ei sunt printre personajele care dau măsura creației magistrale a lui I.L. Caragiale. Aflați în provincie, departe de centrul vital al politicii, ei simt nevoia irepresibilă de a accesa acest centru, de a comunica universului întâmplările meschine ale bietului colț de lume. Un șut în fund, o lovitură de baston trebuie expuse la picioarele tronului regal. Când președintele țării, alt politician de vază sau președintele Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
păreau satisfăcuți că fusesem atacat de un câine și existau mult prea multe dovezi - piciorul meu sfâșiat, sângele de pe treptele care duceau la camera lui Robby, managerul adăpostului canin de la subsolul hotelului Four Seasons confirmând că Victor fusese „instabil și irepresibil“, „comportându-se atât de ciudat“ încât trebuia să fie evacuat - ca relatarea mea să nu fie crezută. (Apărând verosimilă fiindcă nu menționasem contribuția lui Terby.) Însă atunci când am explicat ce se întâmplase pe stradă în legătură cu accidental dintre Range Rover și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
organizarea psihică a consumatorilor, să dezarmeze omul în fața așteptării și a frustrării, să anuleze distanța dintre ființa lui și seducțiile pieței. Această lectură „paranoică” a publicității trebuie repusă în discuție. Publicitatea instituie oare domnia frenetică a momentului și a consumului irepresibil? Cum să înțelegem, în acest caz, faptul că în Europa procentul economiilor familiale se menține la un nivel relativ ridicat, adică în jurul a 16% din venitul disponibil 19? Ceea ce, între altele, i-a făcut pe unii economiști și responsabili politici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă de achiziții materiale: îl vedem în degradarea condițiilor materiale, în descurajarea provocată de restricții, în consumul minimal, în vreme ce existența cotidiană continuă să fie bombardată de solicitări amăgitoare. Infern nu înseamnă spirala interminabilă a consumativității, ci subconsum la nivelul populațiilor fragile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
societății, fractură socială concomitentă cu creșterea puterii rețelelor criminale internaționale. În exuberanțele extatice, coeziunea colectivităților tradiționale devenea mai puternică; acum, drogul favorizează creșterea criminalității violente, înăsprirea sistemelor de represiune, creșterea numărului de deținuți. Lumea se înșală atunci când vorbește de o irepresibilă răspândire socială a valorilor extatice. Avem de-a face, mai degrabă, cu o subcultură privată de legitimitate colectivă, tot mai des pusă la index atât de societatea civilă, cât și de puterea publică, o microcultură închisă în ea însăși și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
spun că nu el a născocit numele astea, ci doar le-a preluat (abandonînd unele și mai idioate) din romanul inspirator. Romanul se numește Ciocoii noi cu bodyguard și e scris de Dinu Săraru în genul ăla de proză mănoasă, irepresibilă, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii și proliferează ca metastazele. Oricît am încercat, n-am reușit să trec de această frază din paginile 22-23 : Părul negru, tuns scurt, cu breton, cobora băiețește pînă la jumătatea obrazului, abia lăsînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
facă dezinsecția. În urma observațiilor, urma să trag concluziile finale și să decid asupra modului concret în care vom acționa. Ar fi vrut să vină toți. Era o acțiune de voluntariat neașteptat de entuziastă, în spatele căreia nu se ascundea totuși dorința irepresibilă de a practica datul cu părerea. Nu aveau veleitarisme de genul ăsta. Le-am spus răspicat că doar cei aleși de mine vor merge în locul cu pricina, iar ceilalți au datoria să se ducă și să-i anunțe pe cei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
e invocată „lapona Enigel”, dar tonul și maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde de altfel și o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu lipsit de o anumită savoare. Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) și Panerul cu licurici (1976) cuprind „versuri pentru cei mici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
1887, cea pe care o voi analiza eu, considerată definitivă, pulverizează definitiv acest pattern restrictiv, replasând în centru, sub forma unui jurnal (abrupt și sumar, însă elocvent tocmai grație lacunelor), subiectivitatea cvasi-maladivă a unui narator implicat și non-omniscient, care contaminează irepresibil psihicul lectorului. De un procedeu de expunere aproape la fel de expresiv face uz, de pildă, Lafcadio Hearn, atunci când scrie Jikiniki (proză scurtă tipărită în volumul Kwaidan, din 1904). Astfel, nu știm prea bine ce este Forma care devorează cadavre la adăpostul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tabloul unei invazii a lăcustelor, episod trăit de Costin însuși în tinerețe, în perioada studiilor poloneze 70. Cronicarul are stofă de moralist, dar, din păcate, nu deține cultura unor Machiavelli sau Castiglione ca să scrie tratate savante despre etica guvernării. Acest irepresibil instinct didactic îl determină pe Costin să pregătească, stilistic, violenta moarte a lui Batiște prin inserarea câtorva aforisme cu privire la puterea politică, străbătute, ca un fir al Ariadnei, de motivul de meditație favorit al boierului moldovean, fortuna labilis 71. Unul dintre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și epitetele ornante selectate din sfera repulsivului). Antropicul este contaminat, irepresibil, de acest bazin fojgăitor și multicolor, împrumutând, precum punctam anterior, tușe teratologice: poarta castelului este deschisă de "[o] jivină de om, păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior; călătorii descoperă o altă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu puse sub semnul întrebării, - pe un „pământ virgin”, încă de nimeni călcat, în virtutea unei irepresibile vocații a pionieratului. Suntem introduși în felul acesta în însuși centrul reflecției avangardiste, care vizează conflictul - tot mai acut resimțit de conștiința creatoare modernă - dintre literatură și existență; exacerbare a unei opoziții croceene între literatură și poezie, între limbajul conceptual-abstract
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]