223 matches
-
principiul său - dacă ar avea unul - ar fi negarea oricărui principiu, respingerea oricărei teorii. Căci cei care vorbesc prin el sînt declasații”. Finalul articolului este un îndemn „prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca un drapel ce flutură peste oștile adunate”. Pe linia autentismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința mea, și mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rectorul Îi ordonă unuia dintre copiști să Îl Însoțească. Laboratorul era situat Într-o vastă subterană cu tavanul jos, ticsită cu mari recipiente din aramă și cu pietre de moară pentru fărâmițare și amestecarea culorilor. Miasme grele făceau aerul aproape irespirabil. Flavio era singur și tocmai turna o substanță Într-unul din ceaune cu o măsură din sticlă. Dante Îl văzu schimbând câteva vorbe cu Însoțitorul său, iar apoi Îi ieși În Întâmpinare și avu impresia că solicitudinea acestuia urmărea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Emmett. Simțeam cum fierbințeala armei îmi arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-am înfipt țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că timpul era și prietenul său, iar șansa pe care o avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fusese mai mult o exagerare, cumva și un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă, ca pe... ceea ce și cred că era. Lângă colțul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Marelui K, cum îl prescurtase pe Khomeini în gând, lucrurile deveniseră clare, dar nu se vorbea nicăieri răspicat despre tot ce se petrecea. În jur, pentru cei care nu avuseseră șansa să-și aducă în familie un pasdar, aerul ajunsese irespirabil. Din această pricină și Omar începuse să se ferească să le mai spună cu cine se înrudea. Băiețelul lor și Ghazal deveniseră legăturile mute ale vieții lui de bărbat și singura ancoră dintre sine și paradis. În Coran, raiul stătea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
transport motociclete, reporterii de la radio puneau întrebări de-a lungul coloanelor de automobile și furgonete și confirmau că era vorba, efectiv, de o acțiune colectivă organizată din cap până-n picioare, reunind familii întregi, pentru a fugi de tiranie, de atmosfera irespirabilă pe care forțele subversiunii o impuseseră capitalei. Unii dintre capii de familie se plângeau de întârziere, Stăm aici de aproape trei ore și coada nu se mișcă nici măcar un milimetru, alții protestau că se comisese o trădare, Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prima. Mă tem de globalizarea de tip dinozaur : prea mult corp și prea puțin creier. Din cea mai completă ființă a planetei, omul tinde să devină un robot cu câteva funcții economice și fiziologice. Aerul e încă gratuit, pentru că e irespirabil. Omenirea a intrat în mileniul al treilea cu speranțele fracturate. Mă tem că globalizarea în cultură va fi tot de tip buldozer. Marile descoperiri țâșnesc din confruntarea incertitudinilor. Utilizat anapoda, televizorul poate deveni instrumentul videomalefic al epocii contemporane. Și dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tii. Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii aceia, Tiberiu era cel mai răsărit, adică domina prin răcnetele care îi reduceau pe ceilalți la tăcere. Eu, unul, nu mă duc nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
placentă. El bătea kilometri Întregi Într-un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa țipa și Otata pe patul morții „Nori, ajută-mă!“ se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam eu un remediu să-l scap de moarte ce mă fac În odaia aceea aerul a devenit irespirabil se năpustesc grămadă acolo ca hienele chemate de mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
luai parte la fabricarea istoriei. Unii stăteau în fața televizoarelor îndopându-se cu carnea pe care o visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se aerisește. Facem nițică istorie și ne întoarcem la 18.30, când începe serialu’. Mă plasasem în spatele unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din sud-estul Asiei, Învăluite de o atmosferă (la propriu) irespirabilă, suprasaturată de ofensiva incontrolabilă a vegetației tropicale: luxurianța stilistică și retorică se Întîlnește cu aceea a spațiului referențial. De aici rezultă o lectură a cărei fascinație e contracarată permanent de efortul comprehensiv cerut În schimb. Volodine posedă o extrem de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru epurator. 21. La fiecare respirație omul elimină o anumită cantitate de apă, filtru de dioxid de carbon elimină și el la fiecare moleculă de dioxid de carbon reținută două molecule de apă, care se adună în atmosfera capsulei, făcînd irespirabilă atmosfera. Pentru a putea respire și pentru a funcționa filtrele de dioxid de carbon au nevoie de filtre foarte voluminoase pentru reținerea vaporilor de apă din atmosferă. În o oră de funcționare un cartuș filtrant pentru 3 oameni produce aproximativ
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a mișcat personajele neputîndu-le anula anvergura epică. Pe același palier deși cu strategii narative diferite se situează și Țoiu, și Horasangian, și Bălăiță, și Stelian Tănase (pînă la implicarea sa cvasitotală în publicistică). Ca să nu risc ton
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii în buiestru m-au plasat cît de cît în marginea ei, într-un microcosm pe care mi l-am confecționat cu oarecare perfidă pricepere managerială. Dincolo de presiunea unui cotidian irespirabil, exista noaptea sufletelor candrii, de care Iașii n-au dus lipsă niciodată. Dispărută doar odată cu dispariția trăsurilor. Noaptea, dar și ziua, cu evadările mirifice între coline, dincolo de dizgrațioasele blocuri-turn. Proaspăt absolvent de litere, eram încadrat... desenator la unicul organ local
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale să se stingă. E, într-adevăr, un fel de moarte... O alunecare lentă în nonsens, în vacuitate, într-un vid absorbant unde, cu eul împuținat, nu mai știi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea, înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de aproape cu Turnurile Petronas, feeric iluminate pe timpul nopții. Mici restaurante, cu câteva mese pe terase, Înconjurate de multă verdeață și flori tropicale parfumate, te invită la o cină romantică cu un meniu delicios și muzică tradițională. Dimineața aerul devine irespirabil pentru plămânii noștri carpatini, când parcă din senin o ploaie caldă, se cerne dintre norii plumburii, ca o mană cerească. Tragem În piept aerul purificat și stăm În ploaie câteva minute pentru a ne mai răcori obrajii și mâinile. Apoi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]