287 matches
-
a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii a cărții de poeme, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004) - că a „abandonat inexplicabil drumul spre poezie. El începuse - zice - din timpul facultății bucureștene (1959-1964), dar a fost repede dislocat, ba de ziarist, ba de criticul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sunt deopotrivă reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a regiunii”. Zice Virgil Dumitrescu: „Orchestrații rafinate îmi / scalda sufletul cum valurile mării nisipul. / Fir cu fir aleg din natură - pietricele de rău, / șolzi de păstrăv zglobiu, irizări de pădure. Că un / japonez la marginea apei. Cred că dacă nu m-aș fi / îndeletnicit cu șevaletul, aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii a cărții de poeme, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004) - că a „abandonat inexplicabil drumul spre poezie. El începuse - zice - din timpul facultății bucureștene (1959-1964), dar a fost repede dislocat, ba de ziarist, ba de criticul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum cînd se moare în acest loc unde sticlirile mîngîie unde sunetele pipăie unde gîndurile se răspîndesc pecingine în liră Prin microscop dacă mă desprind trupul meu e altul la apus irizarea e alta unghiul diferă așa cum pe timp de furtună toate umbrele par deodată morminte fără origini prin tornadele microscopului văd cum în toate imperiile aripilor s-au adunat armate dușmane ființe de sînge patrulează arii arhaice mă leg bine de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările scrisului său, autorul apelează la semitonurile sugestiei, punctează într-un câmp impresionist irizări de indicii tocmai ca subiectul-cititorul său de la sine să lucreze convingerea profund umană că însăși grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în ea toată pacea și armonia nopții, convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe gânduri la trecerea ei, îmi plăcuse la nebunie parfumul și Botta, care venea din scenă, se oprește, adulmecă în stil de mare cunoscător și spune, cu un glas care era deja departe: ― Paris! În ochii lui mari se vedeau irizări de nopți pariziene, un întreg Cartier Latin plin până la refuz de poeți, pictori și boemi. ― Tu ești actor? ― Da. ― Cum te cheamă, ești nou, nu-i așa? ― Mălaimare, da, sunt nou, abia m-am repartizat aici. ― Mălaimare? se minunează el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un actor cu semn schimbat, înduioșător de candid, nefiresc de singur. Aceștia doi se caută, dar nu se găsesc niciodată pentru că starea lor androginală nu le permite să se regăsească în altă parte decât în ei înșiși. Dar își trimit irizările reciproce, ca semnal de recunoaștere, pentru că altfel nu ar putea supraviețui. Poetul și iubita lui sunt ca și actorul și proiecția pe sticlă. Cei doi protagoniști dublează viziunea, deci sentimentul însuși este dublat. Și jocul este dublu. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pipăit ca pe o realitate amețitoare ce își caută dublul, pentru a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
buzunarul hainei rămase, de-un amar de vreme, pe spătarul scaunului său, un ceea ce francezii numesc capot anglais, pe care, începând să-l umfle ca, bunăoară, Serge Gainsbourg, într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Le-am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și de malițiozitate, ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își cernea peste brazii din curtea casei fulgii mari și pufoși. Zăpadă cristalina își reflectă în azur irizările ei, scânteind ademenitoare. Laurei îi plăcea mult să schieze și ori de câte ori stratul de zăpadă îi permitea, își lua schiurile în spate și pornea pe pârtia de pe moșia Frența. Aici hoinărea ore în șir coborând rapid și urcând din greu pârtia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nuanțele pe care le-ați observat. Într-o bună zi, cineva dintre voi va putea să concentreze aceste viziuni diferite Într-o singură imagine. “ Pauză de efect, băieții, nerăbdători. „Și dacă o va face, va simți adevărata minune a artei: irizarea“. — Irizarea? — Era ceva cu o imagine În formă de floare, cred. În ceea ce mă privea, nu pot să zic că eforturile colegilor mei se ridicau la nivelul acelor vorbe mărețe. Și nici prestația mea ca model. Totuși, mă simțeam curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care le-ați observat. Într-o bună zi, cineva dintre voi va putea să concentreze aceste viziuni diferite Într-o singură imagine. “ Pauză de efect, băieții, nerăbdători. „Și dacă o va face, va simți adevărata minune a artei: irizarea“. — Irizarea? — Era ceva cu o imagine În formă de floare, cred. În ceea ce mă privea, nu pot să zic că eforturile colegilor mei se ridicau la nivelul acelor vorbe mărețe. Și nici prestația mea ca model. Totuși, mă simțeam curios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de aceea, deznodământul mult-așteptat Înseamnă o satisfacție și mai mare! Mă privi cu niște ochi injectați și apoși. Tu ar trebui să știi asta, Sascha. Asta nu e „risotto“ pentru fete, sau i-o fi zis Polster. E artă adevărată! — Irizare, l-am corectat. Pentru mine suna mai degrabă a pornografie. Nu credeam Într-un adevăr suprem care ne ilumina la sfârșit, ca un apendice. Poate că În filmele despre care povestea Anton se Întâmpla așa, dar În viața reală, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebui să fac ceva asemănător? Dacă aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș fi aranjat Într-un tipar nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebui să fac ceva asemănător? Dacă aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș fi aranjat Într-un tipar nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și demonstreze virilitatea. O pretenție curioasă, dacă e să ne gândim, ceea ce se pare că se putea Îndeplini doar dacă ar fi avut un copil. Încetișor Începeam să Înțeleg unde bătea Manetti. Și cât de mult mă Înșelasem eu. Irizarea mea nu fusese completă. Acum mi-am dat seama cine era fiul Dorei. Și nu era Alf Kinkel. Înainte de-a apuca să rostesc numele băiatului, Inspectorul continuă. — Din moment ce Hatz simțea nevoia, chiar dacă nu și dorința, de a o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a nu spune nimic. Apoi, amintindu-mi de teancul de hârtii, pe care le-am lăsat jos pe bicicletă, i-am zis că probabil făcusem deja ceea ce mi-a sugerat. Dar după conversația noastră nocturnă, din câte-mi dădeam sema, irizarea mea eșuată ar fi dus doar pe piste false. — False? Manetti păru amuzată. Știți, Doctorul Froehlich ar susține că și deviațiile au un anumit rol... Observându-mi nedumerirea, adăugă: Domnule Knisch, mă tem că trebuie să vă rog să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în serele de căpșuni. Tehnologia este în mare parte aceeași: tot saci cu turbă, tot udare prin furtun mi-niatural. O seră cu plante foarte tinere; o alta cu plante înflorie; încă altele, pe rod. Un rod bogat și frumos, cu irizări ireale. Natura în straie de gală. Imagini asemănătoare vedem și în serele cu mure, cu smeură sau coacăz, negru sau roșu. La un moment dat, intrigat poate și de as- pectul viguros al fructelor de tot felul, l-am întrebat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Tanacu, la polul opus față de „neuitatele aprecieri moderne” care au adus un alt fel de faimă localității. Fire sensibilă la tot ceea ce este frumos și pozitiv se apleacă, din când în când, asupra datului lumii, nuanțările de clar-obscur, dar și irizările izvoarelor, pădurilor și plaiurilor însorite. Viața de familie, componentele acesteia, viața socială și religioasă conferă poetului o multitudine de aspecte față de care acesta ia atitudine cu mijloacele sale specifice. Formele și valoarea poetică se înșiră pe o gamă largă și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
am terminat gândul fiindcă pe sub fereastră a trecut fâlfâit de pași și răsuflare sacadată... Am alergat spre geam, dar înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și... după ce am gustat din aroma rotundă a fragilor aflați în păhăruțul de pe masă, am mâncat cu multă poftă. Mi-am înălțat muțumirea către cer și am ieșit, dar nu m-am dus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a dat seama, ulterior, că dorința aceea nu prinsese rădăcini prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă, cu părul cânepiu, fără irizări aurii În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]