4,886 matches
-
Naratorul este cam plat și prea rigid, îndeplinind deseori doar o funcție enunțiativă, de martor, cronicăresc-consemnativă, e atașat de cele istorisite în sensul ținerii aproape de un pretins adevăr istoric. Efectul cu adevărat puternic ar fi ieșit tocmai din totala detașare ironică, printr-un discurs meta, autoreferențial, polifonic-exclamativ. Povestitorul pare că insistă a ne convinge uneori de gravitatea faptelor, încearcă să obțină o adeziune de principiu insistând cumva pe cadrul convențional realist. Or cititorul tot așteaptă ca naratorul să-și "trădeze" personajele
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
ani), care a înjunghiat-o în gît cu un cuțit" (EZ 8.11.2003); "și-a ucis amanta cu o singură lovitură" (curierulnational.ro). În schimb, termenii populari drăguț, drăguță, folosiți destul de rar, apar de preferință în contexte pozitive, ușor ironice; de pildă, în textul unui horoscop ("Drăguțul cu care te întîlnești pe 5 este mai emotiv decît tine", cosmopolitan.ro); chiar în contexte negative, cuvintele aduc o oarecare atenuare ironică: "după ce drăguța lui de vreo 40 de ani i-a
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
folosiți destul de rar, apar de preferință în contexte pozitive, ușor ironice; de pildă, în textul unui horoscop ("Drăguțul cu care te întîlnești pe 5 este mai emotiv decît tine", cosmopolitan.ro); chiar în contexte negative, cuvintele aduc o oarecare atenuare ironică: "după ce drăguța lui de vreo 40 de ani i-a tocat toată averea, un bătrân din Otelec s-a văzut singur, sărac și trist" (online.ro). O sferă mai limitată de utilizare are termenul neutru-solemn logodnic, destul de frecvent totuși; extrem de
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
decît penitența cu care te îndemnau textele teoretice, inclusiv ale postmodernismului, și ele deja existente în epocă. Practic, cel puțin în poezie, toate generațiile receptau experiențe de discurs neîntîlnite pînă atunci în România, inclusiv discursul speranței zero, prozastic sau minimalist, ironic și bășcălios de care s-au lăsat magnetizați cei mai tineri. Era o experiență literară multiplă, ce ne situa, în sfîrșit, la anumite cote de emulație atinse doar în glorioasa și mitificata noastră epocă interbelică. Iar acel elan nu avea
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
capete, cu atitudini care sugerează mișcări încremenite, cu fragmente anatomice diverse (mîini, urechi etc), cu diverse instrumente din lumea tehnicii, cu forme de vegetație schematică, aproape ca în reprezentările bizantine, alături de nenumărate citate din propria sa operă anterioară. Misterioasă, obscură, ironică și polemică, această etapă din creația lui Mattis Teutsch ar merita ea singură o lectură și o analiză extise și aprofundate. Una din lucrări, de pildă, aduce laolaltă, cam după același principiu care a făcut posibilă întîlnirea umbrelei cu mașina
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
am tot vrut să le spun, dar până acum le-am tot tăcut, nu pentru că aș fi crezut că tăcerea-i de aur, ci pentru că mi s-a părut că spusele mele, și acestea, s-ar înscrie tot sub surâsul ironic al proverbului antonpannesc "Aideți să vorbim degeabă/ că tot n-avem altă treabă". De bună seamă că istoricii și criticii literari, beneficiind de creioane mai bine ascuțite (și nu numai), dețin supremația în intensitatea, în acuitatea atacurilor și în capacitatea
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
asemenea reduceri (,Știi bancul cu rața? - îR-aț' ai dracu' de intelectuali!"). Un caz interesant de pierdere a silabei inițiale care pare să se fixeze în limbă - telectual - e legat oarecum de bancul citat mai sus, cu care împarte o atitudine ironică și autoironică. Exemple de folosire a formei scurtate - dar care rămîne ușor de recunoscut - se găsesc atît în oralitatea scrisă a Internetului, cît și în publicistica actuală; în acestea, telectual apare ca substantiv -"nu are nevoie de sprijinul telectualilor, că
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice și
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
și eu să mă mai performesc/să mă relaxesc cu o piruetă telectuală" (Ciberplai 2003), ,iar vrei să dovedești cît de telectuală ești ? Păi nu știe toată lumea că manelele sînt creația la familia matale ?" (Ciberplai 2003). Folosirea e uneori clar ironică, chiar sarcastică - ,La mai mare, români, la super și hiper și ultra îtelectuali!" (EZ forum, 26.08.2004); alteori, se insinuează doar o anume distanță autoironică "și eu care mă lăudasem la mine la sector că-mi iau femeie telectuală
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
miezul în țara asta" (Ac Caț 16, 2000, 3). Oricum, succesul lui telectual e de două ori semnificativ: pe de o parte, sporește numărul aferezelor lexicalizate din româna actuală; pe de alta, contribuie cu încă o piesă la constituirea dublului ironic al limbajului.
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
fiecare dimineață, la Antena 1, cu ziarele proaspăt apărute înșirate pe masa de care își sprijină coatele, el face o revistă a presei filosofico-politico-morală întreruptă de cugetări, întrebări retorice și tăceri semnificative (marcate de ocheade aruncate telespectatorilor și de zâmbete ironice). Această demonstrație de superioritate intelectuală se bucură de succes la operatori și la mașiniști, după cum reiese din expresia plină de satisfacție și de recunoștință pe care o are vorbitorul ori de câte ori se uită de jur-împrejur, consultând din priviri asistența (rămasă invizibilă
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
le-au dat cîte trei ani în plus" (p. 60). ,Te pomenești că atunci cînd o să-ți expire mandatul nu o să te dai plecatului în libertate, și o să rămîi de plăcere la Poarta Albă!" (id. 62). Chiar dacă pare un eufemism ironic, mandatul deținuților provine mai curînd din sensul juridic-administrativ al termenului ("ordin scris oficial"), frecvent în sintagme ca mandat de arestare, mandat de aducere. Caleașca - definită în aceleași dicționare (DALR și DAEF) ca un instrument format de obicei dintr-o sfoară
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se simt germenii unei ironii de tip
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
incidența unor erezii de interpretare (p. 276-320), asupra cărora nu mai am cum să insist în acest conspect. Excursul istoric al lui Al. Andriescu se încheie cu analiza stilului psalmic al lui Blaga (p. 321-334) și cu evidențierea notelor postmoderne (ironice și autoironice) din psalmii lui Ștefan Aug. Doinaș (p. 335-343). E o călătorie savantă prin istoria literaturii române, pe filiera psalmilor, pornind de la Psaltirea în versuri a lui Dosoftei și ajungând la limbajul modern și postmodern al poeziei. Nu exagerez
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
de la simbolurile cosmice, pînă la cele animaliere sau obiectuale: prost ca noaptea, ca oaia, ca gîsca, ca o cizmă etc.). Inventivitatea contemporanilor în a caracteriza lipsa de inteligență e surprinzător de mare, mai ales prin folosirea mecanismului pseudo-eufemismelor, al eufemismelor ironice. În presa actuală se găsesc destule formulări elaborate, atenuate, aparent precaute și prevenitoare, care nu ocolesc expresia directă decât ca exercițiu ludic, pentru a provoca amuzamentul sporit al cititorului: ,se adresează persoanelor cu angajări cerebrale firave"(Evenimentul zilei = EZ 4145
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
se poate să nu impresioneze. Toni Grecu și Florin Călinescu sînt niște brand-uri importante în lumea show-biz-ului. Ei imită în interviu retorica personajelor care i-au făcut celebri (veșnica veselie a ,reporterului" din grupul ,Divertis", la Toni Grecu, discursul ironic, pigmentat cu mici trivialități și aluzii sexuale la Florin Călinescu). Tudor Gheorghe seamănă cu un țăran venit la oraș pe care îl cam strînge costumul de duminică. El vorbește frumos, rar cu dicție, bucuros că poate împărtăși celor din jur
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
e riscul de a produce efecte involuntar comice. Oricît de bune ar fi intențiile, facturica e profund ridicolă. Să nu uităm, apoi, că diminutivul are mai multe valori - denotative ("obiect mic"), dar mai ales stilistice: afective, dar și depreciative, minimalizatoare, ironice. Riscul de confuzie între ele nu e mic. Exemplele de la care am pornit evocă și o altă temă, sociolingvistică: la noi n-a fost încă studiat sistematic limbajul femeilor: în familie, în conversații între femei sau în grupuri mixte, în
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
Oricum, acest uz al diminutivelor - politicos și cooperant - e specific conversației, interacțiunii orale. În scris atestările sale sînt extrem de reduse; chiar în scrisul cu puternice trăsături de oralitate - forumurile de pe Internet - cuvîntul facturică apare aproape numai în formulări glumețe, (auto)ironice sau depreciative: "Vine facturica în poștă și ce să văd ... total de plată 4.210.000" (forum.softpedia.com); Oferi garanție la ce faci? Un tarif, ceva... o facturică... un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
inedit. Notele auctorial-fictive, fals atribuite editorului, spre exemplu, s-au mai practicat în literatura secolului luminilor, ca și în cel romantic. Dar funcționalitatea dată de Budai-Deleanu semnatarilor acestor observații e cu totul insolită și în bună parte concepută ca denegație ironică. în subtext, notele scriu o apărare a literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
un limbaj ale cărui repere formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe un monolog cu tentă subtil moralizatoare, unde în spatele "poveștii" transpare, ironică, nostalgică, meditativă sau numai tristă, opțiunea artistului în fața contemporaneității. În viziunea sa, printr-un exercițiu de excesivă democratizare, o societate care își pierde norma, legea și implicit legătura cu trecutul (ceea ce se întâmplă în cultura europeană a ultimului veac), care
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
Al. Piru se reduce la a pregăti opera literară pentru un muzeu de curiozități. Rezumatul practicat de critic e ca operațiunea de eviscerare înainte de formolizare: organismul operei e golit de conținutul său vital. Rezumativ, obiectiv, de-o neutralitate adesea jucată ironic, concis și clar, fără emoție estetică și fără rezonanță afectivă cu vreun text, perfect indiferent oricare ar fi acesta, util la nivelul informațiilor de conținut despre literatura trecută prin registratura sa, Al. Piru e, în general, lipsit de idei, de
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
așteptăm să ne dea istoria literară: un sentiment al valorilor perene și o viziune asupra timpului creației. Din nefericire pentru posteritatea lor, cărțile de critică ale lui Al. Piru au ceva neglijabil peste o compoziție de rezumate și o orchestrație ironică a detaliilor. Al. Piru, Panorama deceniului literar românesc 1940-1950, șediția a douaț, Editura 100+1 Gramar, București, 2004, 432 p.
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
modernitate diferită de aceea care i-a fost atribuită sau recunoscută lui Arghezi până acum. A doua idee critică, menită să schimbe puțin perspectiva, vine din altă parte, din atitudinea poetului imprimată în propriul limbaj. Poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și, deci, nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în faza
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
să schimbe puțin perspectiva, vine din altă parte, din atitudinea poetului imprimată în propriul limbaj. Poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și, deci, nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în faza de început, în marea sa poezie e structural ironic și metafizic. A fost sesizat și glosat până la epuizare pitorescul lingvistic
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]