311 matches
-
ca un Dumnezeu rănit de moarte fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile ascezei inspirate. Viața irumpe aprig iar ninsaorea e duhul neumbrit al lui Dumnezeu și-n care se-nfiripă ne-ntrerupt icoana minunată a vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și nici desăvîrșirea imitînd o sferă ci doar copilărie ahasveră și nici un de profondis rostit în
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
samavolnicia regimului comunist și arestările făcute numai pentru intimidarea populației etc. ...ei bine, în limba română nu este citită pe planetă. Iar în limba română nu poți avea decât un succes regional cel mult, un succes pe țară. Așa cum a irumpt acum, să spunem, Cărtărescu, dar succesul lui este local, ca un soare palid care străbate printre nori... Cărțile mari se exprimă în limba engleză, franceza, germană sau spaniolă și uneori în italiană. Rareori într-o limbă că poloneză sau...am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
samavolnicia regimului comunist și arestările făcute numai pentru intimidarea populației etc. ...ei bine, în limba română nu este citită pe planetă. Iar în limba română nu poți avea decât un succes regional cel mult, un succes pe țară. Așa cum a irumpt acum, să spunem, Cărtărescu, dar succesul lui este local, ca un soare palid care străbate printre nori... Cărțile mari se exprimă în limba engleză, franceza, germană sau spaniolă și uneori în italiană. Rareori într-o limbă că poloneză sau...am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
războiul ăsta, cu doar câteva scame din sorții izbânzii, ea și-a pus toată speranța, a scos la bătaie toate armele de care este în stare. în unele zile, iese victorioasă! Rănile se retrag, devin abia perceptibile. în alte zile, irump, crapă pielea și carnea. Atunci îi vine să-și pună gâtul în ștreangul, pe care îl ține încolăcit în coșul cu rufe murdare din podul casei. Un imobil straniu, de neînțeles pentru citadinul grăbit și care preferă să-și pună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din carnea naivă a rozelor sau poate din secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare străin și sfârșit sau nici atât, sau nici atât, și-alături nu-i nimeni. Negrul Negrul
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
samavolnicia regimului comunist și arestările făcute numai pentru intimidarea populației etc. ...ei bine, în limba română nu este citită pe planetă. Iar în limba română nu poți avea decât un succes regional cel mult, un succes pe țară. Așa cum a irumpt acum, să spunem, Cărtărescu, dar succesul lui este local, ca un soare palid care străbate printre nori... Cărțile mari se exprimă în limba engleză, franceza, germană sau spaniolă și uneori în italiană. Rareori într-o limbă că poloneză sau...am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
spectacolului, cele patru părți se vor reuni, deoarece iubirea, Învingătoare, a reușit să contureze din nou desăvârșirea lumii, iar triumful ei Îl face pe Amor zeul suprem. Dintre celelalte simboluri de efect maxim și care contribuie la perfecționarea efervescenței ce irumpe din reprezentare amintesc grupul dansatoarelor-păpuși, ale căror mișcări sacadate și sincronizate imprimă o anumită ordine prologului, ordine care se va prăbuși odată cu apariția Bellonei, zeița ce cheamă bărbații la luptă. Păpușile, rămase fără parteneri, se frâng, nuși mai coordonează mișcările
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
de fantasme și află cu măiestrie poteca ce va duce în final spre luminișul înțelegerii și satisfacerii nevoii de a ști a copilului. Pe lângă atâtea traduceri din literatura destinată celor mici, mai mult sau mai puțin reușită, Povestirile ... cu tâlc! irump dintr-o realitate autohtonă și aduc o fericită notă personală în dificila abordare a educației prin simplitatea cuvântului și încărcătura lui emoțională. Graficianul Petru Petrilă a intuit perfect mesajul autoarei și a dat povestirilor destinate fetiței Raluca un plus de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
se cer împlinite și abia pe urmă povestite". Se poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta în continuare cu cele mai proaspete definiții ale termenului, plasate imprudent în deschiderea volumului Corpuri românești. De această dată
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
Ioanide era absolut necesară. Arhitectul nu stătu mult la îndoială și chemă telefonic chiar un Conțescu, pe conferențiarul de patologie generală, cumnat cu Ermil și care era nu numai priceput, dar autoritar cu bolnavii recalcitranți. Ioanide, doctorul și madam Ioanide irumpseră pe neașteptate în odaia lui Tudorel, care se săltă în pat cu o grimasă de suferință. - Ce-i cu dumneata, stimabile, zise doctorul cu bonomie profesională, faci pe lăuza în pat? Și cu dosul mâinii pipăi un obraz împurpurat al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unde au făcut copia în lut a unei buze de ghips. La patru și jumătate s-a dus la dulap și l-a găsit gol. S-a uitat fără nici un pic de emoție la spațiul gol, știind că șocul va irumpe peste trei-patru minute. Pentru a se pregăti, zise cu voce tare: — Am făcut o mare prostie. Un student aflat în preajma dulapului spuse pe un ton lin: — Toți facem, din cînd în cînd. — M-am lăsat furat de bunuri în valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Franța revoluționară, ca să nu mai vorbim despre legăturile Germaniei naziste cu inconștientul monstruos al continentului. Dar Dan Petrescu, în admirabilele discuții cu Liviu Cangeopol, a esențializat și vectorizat puțin prea tranșant un adevăr care ar putea suna și astfel: inconștientul irumpe în viața unei societăți acolo unde puterea politică pretinde a se exercita în numele maselor populare. Arunci devine corect să susții că, Europa fiind privită ca o persoană individuală, inconștientul ei a fost reprezentat în acest secol, ca întindere și ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unui adevărat destin. Deține ceva din natura gravă a fatalității. De altfel, în lumea greacă și mai târziu, destinul înseamnă ceea ce deja se spune. Se anunță el însuși prin vocea neomenească a unui vizionar, e asemeni unei decizii atemporale ce irumpe în timp. La vremea respectivă gestul lui Erostrates a fost socotit de greci un act de gravă impietate. Drept urmare, acest lucru i-a determinat să interzică pentru totdeauna pomenirea numelui său. Însă tradiția, care nu ascultă de interdicții, avea să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fie absurd (widersinnig).“ Este ceea ce ar putea fi recunoscut în cazul unui dezastru natural. „Ceea ce este simplu prezent (das Vorhandensein), în măsura în care Daseinul îl întâlnește, poate, ca să spunem așa, să ia cu asalt ființa Daseinului, de pildă evenimente naturale care pot irumpe distru gându ne.“ Astfel de evenimente sau întâmplări nu sunt doar lipsite de sens, ci potrivnice sensului, absurde. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 121 Cum am putea înțelege aceste distincții care se voiesc totuși destul de ferme, cu granițe sigure? Ne dăm
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la cele absurde („numai ceea ce este lipsit de sens poate să fie absurd“). Însă cum ar putea ceva lipsit de sens să devină potrivnic sensului însuși? În ce fel are loc această sumbră metamorfoză? Întradevăr, unele evenimente naturale pot să irumpă în așa fel încât să distrugă totul în cale. Erupția pe neașteptate a unui vulcan, ce îngroapă în cenușă localități întregi, ne apare absurdă. Revărsarea cumplită a apelor, ce șterge din cale așeză rile omenești, o resimțim imediat absurdă. Căderea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
speranța luminoasă către viitor a popoarelor, de bucuria resimțită de masele largi la aflarea căderii lui Napoleon. Iată de ce muzicologul Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia 1812”. Optimismul care străbate Simfonia VII, bucuria fără margini, dusă până la paroxism, care irumpe din sunetele ei, ne apar cu totul explicabile. Însă în această ,,apoteoză a dansului” (cum a numit-o Wagner), apăsările unui întreg trecut de suferințe rămân prezente; sunt prea aproape pentru a putea fi inundate de bucuria frenetică. Partea I
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fruntariile țării...toate acestea au fost rodul muncii generației noastre, a promoției unite ce ne-am întâlnit la toate soroacele... și poate că ar fi bine ca acestea să fie însemnate undeva...spre aducere aminte. Din adâncul sufletului omenesc, câteodată, irumpe, printre gânduri zbuciumate, dorințe și așteptări, acea fulgerare din care, pe nesimțite, se întrupează dorința de a scrie, de a incrusta trecutul...dar toate acestea sunt năluci efemere și rătăcitoare dacă nu le înlănțuim cu patimă și înțelepciune... și totuși
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
urmare, de un lanț continuu și nesfârșit, de-a lungul căruia apar discontinuu puncte distincte de întrerupere, puncte prin care se instalează mereu o nouă putere de raționalizare; - astfel încât presupunem mereu intervenția, fără cauză motivantă, a unei instanțe inițiale care irumpe brusc și neașteptat în imaginea cursivității (a curgerii neîntrerupte a devenirii); se produce astfel o stare inițială în care apare și se manifestă o nouă putere cauzală, adică o bruscă săltare și forță generativă - care prin înălțimea „punctului ei de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însă, discipolii, care fac din stil o școală stilistică și o modă, nu văd în stilul pe care-l copiază decât carapacea, maniera specioasă, și fac din asta un ritual, cel al stilului „executat“. Or, stilul, în momentul în care irumpe într-o creație, are caracter de viziune, se face singur, este el posesiv și-l posedă pe creator asemeni unei crize de friguri, ca sub o temperatură în care organismul creatorului devine „organul“, instrumentul care se lasă condus de febra
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sprijini meniul sugerat de vorbele de mai sus - că în cuvintele „feroce“ și „ferocitate“ noi proiectăm deja spaima fioroasă resimțită în fața prădătorului care e gata să ne facă dispăruți, brusc și abrupt, rupți și prinși în ruptura acestei dispariții, care irumpe în noi sub forma ferocității ei. — Iar am venit, cinstite Părinte, să te încerc în credință și să te duc în ispită... De ce, făptură nesăbuită, nu mă lași în credința mea simplă și curată? — Părinte, Părinte, să mă ierți că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ființă în care ea se lasă înțeleasă altfel decât se consumă în scopurile ei cotidiene. Viața, acolo unde ea strigă că este viață, are altă incidență și putere „logică“ decât cursul ei cotidian, social și interesat de „scopuri“. Sensul vieții irumpe ca să înlăture scopurile ei. Când viața se lasă înțeleasă în tine, tu nu mai înțelegi deloc „pe ce lume“ trăiesc cei ce-și duc viața în cotidian, scopurile și nevoile acestei repetiții care creează uriașa rutină a cotidianului. Faptul nașterii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din nou, „acuma“, sub o altă formă, în care nu mai știu dacă trecutul meu îmi aparține, adică dacă sunt prezent față de trecutul continuu și cotidian al experienței mele banale de existență spațială, sau dacă a apărut - și chiar a irumpt în mine - un alt timp de experiență, cu o altă formă de situare în timp, parcă nu în succesiunea regulată și alăturată a clipelor, ci ca și cum timpul s ar succeda în perioade mari, ample, pe epoci, și deloc pe clipe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în viața noastră. Când percepem însă sensul mistic al vieții, apare în noi brusc și substratul îndepărtat și nesigur al „părții“ pe care o acordăm sufletului. Și atunci, sufletul nu mai există ca „o parte a vieții noastre“, ci dimpotrivă, irumpe în noi ca ceva neîntrerupt, ca ceva care nu poate fi „parte“ decât împreună și odată cu viața; și nu numai cu viața noastră, ci cu sursa tuturor vieților, a vieților din tot timpul, al veșniciei celor născute și tuturor celor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dintr-ai lor. În curând incursiunile românilor crescură văzând cu ochii, atât în număr cât și în putere. Philippopolis, Sardica, Adrianopolis, precum și alte orașe și târgușoare mai mici trebuiră să sufere pe rând sumețirea Asanizilor, cari, de la căderea lui Constantin, irumpeau mult mai des și mai lesne; căci oastea romeică deveni iar leneșă și nedisciplinată și sau îl lăsă pe inamic să-și facă pe voie, sau îi opunea o rezistență foarte slabă. Împăratul, supărat într-una și nespus de continuele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orice preț și se folosi de ocazia priitoare când împăratul întreprinsese o campanie în Tessalia contra lui Mihail Angelos din Anatolia. Prin unchiul său, care trăia pe țărmul nordic al Pontului, el puse să zădărască pe Constantin, principele româno-bulgar, să irumpă în țara romeilor și-i făgădui acestuia o sumă mare de bani daca va lua parte activă la eliberarea persoanei sale. În aceeași vreme el fățărnici o înclinare și o simpatie adânc înrădăcinată pentru împăratul, îl rugă cu multă stăruință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]