305 matches
-
în vârstă povestind întâmplări de altădată, că literatura noastră ratează o ultimă șansă de a lăsa o mărturie scrisă despre niște oameni care au marcat într-un fel anume destinul acestui pământ. Această memorialistică orală - tulburătoare și fascinantă totodată - care irumpe curajos în aerul etilic de la bufetul Uniunii Scriitorilor, trebuie încredințată memoriei mai durabile a paginii scrise. Numai așa vom putea spune cititorilor de mâine că Basarabia nu a fost un deșert, peste care a trecut voios tăvălugul comunist. Că au
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vom Întâlni doar informalul și arbitrarul notației zilnice. Literatura se insinuează, prin urmare, În mod spontan, fără a fi urmat o strategie atent instrumentată și fără a recurge la obiectivitatea - discutabilă, de altfel - a analogiilor cu genurile literare consacrate. Ea irumpe În plin haos al amănuntelor aflate În devălmășie, refuzând aproape instinctiv ierarhizarea și alcătuind o rețea expresivă În care cititorul recunoaște liniile unui portret. În realitate, autoportretul Începe să existe din chiar clipa În care scriitorul așterne pe hârtie prima
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
știe ce tâmplari din vechime a căror viță s-a stins, acum moda fiind cu totul alta, își fixă ochii asupra ferestrelor parcă prea înnegrite de noaptea de afară, simțind cu neliniște parcă iminența unei primejdii, aștepta ca aceasta să irumpă dintr-o clipă în alta, începuse să simtă asta chiar organic ca o apăsare grea în coșul pieptului. De abia după un timp își dădu seama că senzația acesta se datorează celor văzute mai devreme, a malurilor de pământ amenințătoare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cât turla bisericii, în mână cu o unealtă ciudată asemănătoare unei lănci arhaice. Îi veni să strige după ajutor, dar țipătul nu reuși să iasă, se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
utilitarism de fațadă absoarbe o parte mereu crescătoare a energiilor noastre, exercitînd o presiune puternică asupra problemelor esențiale ale vieții și morții,deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste chestiuni, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, vor irumpe cîndva cu o forță și sub o formă cu atît mai irațională, cu cît au fost mai mult timp și mai intens marginalizate. Modul economic de gîndire utilizează concepte proprii (precum cererea, costul de oportunitate, efectele marginale, avantajul comparativ, profitul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
reuși îl are la dispoziție pe Celălalt, ca mîngîiere (Levinas). Mîngîierea e gîndirea atingerii fără de atingere și, cel mai important, ne coboară măștile și ne obligă la sinceritate, la curgerea vieții într-o manieră nu neapărat personală. Căci viața poate irumpe și într-un punct, care de fapt e un cerc. Mi-e dor să respir infinitul din punct. Particula este împărăția lui Dumnezeu. Format din particule, eu sunt poporul lui Dumnezeu. Poporul ales. Mîntuirea vine prin mine. A mea, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Întemeierii acesteia, așa cum spera și Încerca Descartes. Consecințele ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar mai putea postula dintru Început un concept absolut, cum este cel referitor la Dumnezeu, din care să irumpă explicația realului. Un alt comentator al cartezianismului, Octave Hamelin, În lucrarea Le sistème de Descartes (pp. 123-135), se pronunță În favoarea unei interpretări nuanțate a cogito-ului sub forma raționamentului. El pretinde că se poate modifica premisa majoră din structura silogismului transformând
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mai sincer pitpalac/ nu-n pomi, ci în amintiri și-n nemișcare./ Cea mai frumoasă lună e în lac.". Cuvintele, sub imperiul patimii poetului, devin pietre prețioase șlefuite cu migală într-un lung univers al tradiției. "Din mine cineva extrem irumpe,/ natura mea se face Dumnezeu/ De vină-s doar aceste pietre scumpe:/ Cuvintele ce le rostesc tot eu." Horia Zilieru "Orfeu îndrăgostit"E. P. L., 1956; "Fluierul", E. S. P. L. A., 1959; Florile cornului tânăr", E. P. L., 1961; "Orfeu plângând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
E. S. P. L. A., 1969; "Pur", 1971; Între floare și fruct", Cartea Românească, 1974. "Un copil lovește cerul" (1968) conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase. "Cuvântul propriu", în care se cuprinde un anume energetism elementar, irumpe în imagini puternice și sigure: prin arbori curge luna descălțată, stelele se aud bâjbâind, zarea e numai soare și albine și-un zumzet coșbucian se strecoară din infinit încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de oi într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Treplev se distingea cu claritate: "Ăsta-i tot teatrul. Cortina, culisele, întâia, a doua și încolo nimic." Cu alte cuvinte, ce vedeam noi, spectatorii, acela era nu doar spectacolul de teatru, dar chiar teatrul din Constanța în care existențe vii irump și se zdrobesc." ...și încolo nimic". Teatrul din teatru l-am priceput întotdeauna fie ca pe o supraexpunere a ideii de eliberare absolută (dar nu înțeleg nimic!), fie ca pe expresia vieții ca simulare și minciună (un truc jalnic). Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu s-a menajat nici o clipă, a ars de tot în teatru și pentru teatru. Siguranța și seninătatea cu care este gratulat de experiență și vârstă nu-i sunt totuși de folos. Nu-l împiedică din când în când să irumpă la fel ca în anii tineri, să se războiască pentru idei, indiferent de domeniul de unde vin, demonstrând că artistul înnăscut nu îmbătrânește și mai ales nu se cumințește niciodată. Mulți ne-am întrebat, în special aceia care i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
protagoniștii vorbesc adesea, apare în film la fel de insistent ca și în ochii minții lor. La fel se va întâmpla cu viziunea lui Ion. Și regizorul face ca visul, nălucirea, imaginarul să capete drept de realitate, să se configureze și să irumpă cu aparența deplinei materialități în real căci ceea ce filmează el este mai mult decât o dramă psihologică, este o psihodramă cu ecouri existențiale. Ceea ce era în piesă o cerință a unității de loc, Năpasta devine prin film metafora grăitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul volumului al patrulea al romanului În căutarea timpului pierdut, se edifică treptat, deslușinduse astfel vinovată, dar cu o preștiință a spectacolului stînd să irumpă. Loc și acțiune totodată, scena admite simbioza specifică, nu doar în fireasca, dubla ordonare spațio-temporală, dictată de actul viu, prezent: hic et nunc, ci și în conștiința privitorului, a spectatorului, a actorilor înșiși. O conștiință a scenei, a jocului în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fenomen exercită o puternică presiune asupra ches-tiunilor de fond, asupra problemelor esențiale ale vieții și ale morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste întrebări, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, deci în dezbaterea de idei, vor irumpe cîndva cu o forță și sub o formă cu atît mai iraționale cu cît sunt mai îndelung și mai intens marginalizate. Dezbaterea asupra mijloacelor nu se poate substitui mult timp celei asupra scopurilor, printr-o reducție tehnocratică a tuturor fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
utilitarism de fațadă absoarbe o parte mereu crescătoare a energiilor noastre, exerci-tînd o presiune puternică asupra problemelor esențiale ale vieții și morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste chestiuni, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, vor irumpe cîndva cu o forță și sub o formă cu atît mai irațională, cu cît au fost mai mult timp și mai intens marginalizate. Plutim în derivă cu ochii încețoșați și sufletele șubrezite. Corabia e părăginită, iar țărmul neclar, amăgitor și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea conștientă rațională. Iată cât de plauzibilă ne apare acum fascinația și impresia terifiantă de care sunt cuprinși deopotrivă Ladima, Fred, și chiar cititorii, la lectura articolului teratologic! Acesta posedă "calitatea numinoasă" și, din acest considerent, sunt zdruncinate din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar fi potrivit să ne închipuim o confruntare perpetuă între defulările inconștiente, din care irumpe imaginea Animei, și conștiință; victoriile alternează de la o "tabără" la alta. De aceea, Fred Vasilescu este când misogin în raporturile cu o serie de femei, când manierat și fermecător în compania celorlalte. Fiindcă autorul, oricât de lucid ar fi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se află cumva la sfîrșitul carierei, în timp ce Grandes nu a atins deocamdată apogeul ei. Și totuși, ultimele romane traduse la noi (în 2006), din operele celor doi prozatori, Home Truths/Crudul adevăr și, respectiv, Castillos de cartón/ Castele de carton , irump dintr-o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de supraviețuire a destinului individual -, ajungînd reperabile exegetic, surprinzător, pe același palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Simmel - ne atrage atenția Nicolae Iuga În a sa Etică creștină - au subliniat cu claritate că experiența sacrului nu este ceva accidental, ci constituie un element important În structura conștiinței, Încât „Religia inundă toate conținuturile vieții și le face să irumpă În transcendent, Într-o formă nouă.” Pentru educația religioasă, cultivarea intensității trăirilor, stimularea nevoii de sacraliate, fervoarea susținerii și argumentării necesității de a crede Într-o lume mai bună, aflată Într-o dimensiune de ideal, divină, sunt determinante. Lipsită Însă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
care are o influență coercitivă În determinarea conduitei sale. În sfera responsabilității morale, obligativitatea Își menține caracterul coercitiv, dar constrângerea Își extinde câmpul, din cel al exteriorității În cel al interiorității, devenind datorie morală: „Obligația este instanța prin intermediul căreia datoria irumpe În conștiința unui om pentru a-i orienta și a lansa acțiunea.” Propriul obligației morale apare pe de o parte, În sentimentul respectului față de legea morală și, pe de altă parte, În necesitatea de a acționa, conform acestui sentiment, ceea ce
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
aiuritoare de sunete și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă - dincolo de vreme - imagini peste imagini chipuri și chipuri scenete peste scenete și dintr-o dată aplauzele irump într-un alai sonor și bagheta dirijorului strălucește brusc ca o flacără până sub cupola Operei În timp ce auzul și ochii și pieptul mic al copilului se umplu de lacrimi de-o fericire pierdută și regăsită în timp ce cortina coboară mereu se
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
cit, loc. cit., pp. 615-616). 439 Paul Ricoeur, op. cit., p. 116. 440 Ibidem, p. 118. 441 Ștefan Afloroaei, Lumea ca reprezentare a celuilalt, Iași, Editura Institutul European, 1994, p. 5. 442 Transcendența, susține Afloroaei, implică prezența celuilalt: "de la alteritatea ce irumpe în noi înșine la alteritatea celui străin sau cu totul depărtat, și apoi la cea proprie timpului sau istoriei, faptul transcendenței deschide însuși orizontul lumii. Astfel se constituie, clipă de clipă, ceea ce numim lume sau istorie omenească. Dar totul devine
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
invizibil, ale cărui rare epifanii semănau cu un grup statuar pietrificat la tribuna oficială a manifestațiilor, e evidentă: Ceaușescu circulă în toată țara, televiziunea proiectează la nivel național fiecare dintre aceste evenimente regionale sau sectoriale, așa încât prezența obsesivă a Liderului irumpe chiar și în orizontul domestic, anexând spațiul privat celui public. Ceaușescu e ubicuu: azi se întâlnește cu generalii Armatei Române, mâine cu scriitori sau academicieni, poimâine cu muncitorii de la uzinele Reșița, după care pleacă "peste hotare" să se întâlnească cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
decât în traduceri. - Miroane, spune-mi tu ce e supraomul lui Nietzsche, rezumă-mi tu filosofia lui, fiindcă nu pot să-l citesc, mă enervează. - Supraomul, zise Miron, e în primul rând omul eliberat de orice morală și în care irump forțele vitale, instinctuale. Filosofia lui e un atac la adresa creștinismului, pe care îl consideră o catastrofă în care a căzut omenirea de două mii de ani. Trebuie citit, orice atac asupra valorilor le poate întări. Dacă iubești civilizația noastră greco-creștină ai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
brusc de o neliniște intensă. Senzația că amintirile celuilalt se infiltrau atât de subtil printre ale lui era tulburătoare, sugerând existența unui conflict inconștient. Memoria reprimată a lui Trask căuta să se exteriorizeze. Era oare posibil ca personalitatea savantului să irumpă așa de puternic, punând stăpânire pe conștiința lui Marin? Cu acest gând obsedant în cap, Marin intră într-o cabină telefonică și sună la Societatea "Plăcerea". Răspunse o voce feminină. După ce Marin se identifică, vocea îl instrui: \ DOUĂ PERSOANE TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]