KorAP: Find »[drukola/base=iscoadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...25 >

619 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

se apropie de el și Îl percheziționă. În afara spadei de Toledo, pe care i-o scoase din teacă, găsi la cingătoare cele două pumnale cu inscripții În limba arabă, luate din palatul Frassetti. Dovezile erau zdrobitoare. Se aflau În fața unei iscoade turcești. La un semn al căpeteniei, Oană fu Înconjurat de luptători. În jurul lor se adunaseră și locuitori ai satului. Zdrahonul puse o Întrebare În limba sârbă. Oană nu Înțelese, dar făcu semn spre mica biserică de lemn care se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se auzi dinspre căpetenia haiducilor) și puteai să-i iei capul cu iuțeala pe care n-am văzut-o decât la Apărători. Consideră-te oaspetele nostru cel mai drag și iartă-ne dacă am bănuit că ai putea fi o iscoadă. Să Închinăm o ulcică de vin În sănătatea lui Cosmin Oană, fiul lui Mircea! - Jiveli!1 strigară haiducii, ridicându-se În picioare și ciocnind cupele. Mihajlo ocoli focul, veni În dreptul lui Oană și deschise larg singurul braț teafăr. - Moj prijateli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În grabă? Știți unde să ascundeți femeile și copiii? - Da, răspunse Mihajlo, parcă neîncrezător. - Dă poruncile repede. Într-o jumătate de ceas, să nu mai fie nimeni aici. Luptătorii ascunde-i la marginea pădurii. Totul În liniște deplină. Dacă au iscoade care aud zgomot, nu mai putem salva nimic. Haiducul Întrebă ceva. Jovanka traduse: - De unde știi toate astea? - Moștenesc simțul primejdiei de la tatăl meu. Sunt antrenat să apăr. Mihajlo mai spuse ceva. - Avem Încredere În tine, traduse Jovanka. Dar ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atenție. O parte dintre săgeți se Înfipseră În scuturile ienicerilor de pe margini, dar multe Își atinseră ținta. Aproape douăzeci de cadavre rămaseră În urmă. Ienicerii Își schimbară tactica. Trimiseră o avangardă de cincizeci de luptători și În lateral douăzeci de iscoade. - Nici unul să nu se mai Întoarcă! Îi ucideți fără zgomot și vă Întoarceți. Nu intrați În luptă cu ei! porunci Oană, iar arcașii se risipiră În negurile codrului. Se auziră doar gemete Înfundate și vâjâituri scurte de săgeți. În scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aerul cald, În lumina ce devenea mai blândă, În sunetele Îndepărtate ale bețișoarelor atârnate de pragurile caselor pentru alungerea duhurilor rele. Orașul avea să intre În noapte liniștit. Aparent liniștit. Puțini locuitori știau că o uriașă amenințare se apropie odată cu iscoadele trimise de Yamana prin pădurile ce Înconjurau capitala. Două dintre ele erau deja aproape de locul În care tânărul genin se retrăsese după ce observase toate mișcările strategice ale armatei. Stagiul de kanto-no-jutsu, tehnici de spionaj, lua sfârșit pentru el În acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Întâmplă În palat. În acea grupare se afla și Kenzo. O boare ușoară Înfioră frunzele mestecenilor. Oan-san Încălecă și porni, la adăpostul pădurii, spre oraș. Știa că, În scurt timp, pe locul În care se aflase el vor sosi primele iscoade ale lui Yamana. Dar nu era de crezut că armata va ataca orașul chiar În acea seară. Era un risc prea mare, mai ales că Hosokawa dispunea de un număr aproximativ egal de samurai. La intrarea În oraș, Își trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de mii de jizamurai 1 și ashigaru 2, restul, ronini și războinici adunați din rândurile tâlharilor. E cea mai mare armată adunată vreodată de un daimyo japonez. Nu vor ataca orașul În această noapte. Dar vor trimite luptători travestiți și iscoade. E organizată o singură acțiune de forță: răpirea shogunului Ashikaga. Aceasta poate duce la evitarea ciocnirii cu forțele generalului Hosokawa, care se află masate În capitală. Fără shogun, descendentul său preia puterea, adică micul Yoshihisa, sub tutela doamnei Tomi-ko și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Întâlneau cu puținii războinici ai lui Yamana fără a trece la acțiuni militare, spre după-amiază sosiseră ordinele de eliminare a oricărui războinic cu Însemnele trădătorului Yamana. Mult În fața shogunului, se desfășurase chiar o astfel de confruntare, după cum raportase una dintre iscoadele trimise de Shiro. Oamenii lui Yamana fuseseră Încercuiți și dezarmați de trupele fidele lui Hosokawa. Cum onoarea le era pătată de această Înfrângere, cei patruzeci de prizonieri ceruseră dreptul de a-și face seppuku. Onoarea le fusese acordată. Cadavrele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
P.S. Nici o mișcare dincolo de Zid. Alexandru Împături cu grijă scrisoarea și o puse În sertarul biroului, deasupra celorlalte. Era colțul lui intim, micul spațiu al tristeții și al visurilor lui. Înțelesese post-scriptum-ul. Nici o veste despre Ștefănel. Ceea ce era bine. Deși iscoadele Apărătorilor răscoliseră câmpiile de dincolo de Nistru și taberele tătarilor, nimeni nu descoperise, nicăieri, cadavrul unui băiețel cu ochi albaștri. Alexandru nu avea nici o Îndoială. Ștefănel trăia. Poate că tatăl său avea dreptate. Între lumea lor și cea a lui Ștefănel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
zgomote, prin pădurile din jur. Remarcaseră trăsura oprită În fața unui han. Nu era o trăsură deosebită și nu purta Însemnele nici unei case nobiliare. Dar era prăfuită ca după un drum lung, și Înăuntru avea urme de sânge. Căpetenia celor nouă iscoade, faimosul spadasin Genki Tachibana, rămase pe gânduri. Se părea că trăsura plecase din Kyoto În timpul luptelor care se dăduseră cu o noapte În urmă. Probabil că transportase un rănit. Dar de ce trebuise ca acel rănit să fie scos din capitală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
a acelor luptători, sub comanda căpitanului Pietro, vechi prieten al nostru, rămânând sus, pe dealul Împădurit dinspre Mălini. Am Înțeles că strategia nu era deloc simplă și că voievodul nu voia să piardă prea mulți oșteni. Trecuse de miezul nopții. Iscoade ale căpitanului Oană se Întorseseră din târg. Și apoi, din nou, nu se Întâmplă nimic. Strigătul de luptă al moldovenilor, izbucnit după orele două din noapte, m-a aruncat parcă Într-un infern. Primul val a fost al pedestrașilor, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pădurile din jurul Lipnicului, Apărătorii vegheau. Din capătul de răsărit al codrului pornea lanțul ciugilor de fân și păcură, gata să semnaleze orice mișcare de oști de la malul Nistrului. Semnalele erau primite, la o mie de pași de masa nuntașilor, de iscoadele Apărătorilor. Dar ele se duceau mai departe, de-a latul Moldovei, spre cetățile Hotinului și ale Neamțului și, mai ales, spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Fiecare cetate avea cel puțin două mii de oșteni pregătiți de luptă zi și noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ochiului cum Erina privește În urma lui neliniștită. - Ascult, pârcălabe. - Am făcut tot ce mi-ai cerut. Am scos o mie de călăreți din Cetatea Hotinului și i-am trimis pe malul Răutului. Alți o mie de călăreți țin malul Nistrului. Iscoadele s-au Întors din câmpiile stăpânite de hanul Crimeii. Nici o mișcare În stepe. Nici o mișcare la nord, În Polonia. Dar spune-mi și mie ce naiba se Întâmplă. - Nu știu... Nu-mi place locul ăsta... - Lipnicul? De ce? - E un loc rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Brețcu, Munții Carpați Grupul de oșteni trecuse din Transilvania În Moldova de mai puțin de un ceas. Era Încă dimineață, dar, cu toată răcoarea pădurii și mirosul aspru al cetinii de brad, se vestea o zi călduroasă. Petru Aron trimise iscoade În față, poruncind Înaintarea cu prudență. Nu avea mulți oșteni, doar două mii, și nu venea ca să Înfrunte oastea lui Ștefan. Venea fiindcă, În sfârșit, complotul boierilor ajunsese la final, iar răsturnarea voievodului din scaun urma să aibă loc chiar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sosesc prietenii noștri. E vestea că Ștefan nu mai e În scaun. - Nu cred... spuse, Îngândurat, căpitanul Jan Jiskra, care reușise să fugă din măcelul de la Baia. Am mai auzit o dată semnalul acesta... Abia după șase luni am aflat, prin iscoade, ce Însemna... - Anume? Întrebă, nedumerit, Aron. - Iscoada spune așa: Garda Măriei Sale, depuneți armele! - Vrei să spui... se albi la față Aron, vrei să spui că... moldovenii s-au retras fiindcă... - Cred că da, confirmă, grav, Jiskra. Suntem În fața celui mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nu mai e În scaun. - Nu cred... spuse, Îngândurat, căpitanul Jan Jiskra, care reușise să fugă din măcelul de la Baia. Am mai auzit o dată semnalul acesta... Abia după șase luni am aflat, prin iscoade, ce Însemna... - Anume? Întrebă, nedumerit, Aron. - Iscoada spune așa: Garda Măriei Sale, depuneți armele! - Vrei să spui... se albi la față Aron, vrei să spui că... moldovenii s-au retras fiindcă... - Cred că da, confirmă, grav, Jiskra. Suntem În fața celui mai puternic corp de oaste din această parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din sală. - Măria Ta, spuse căpitanul Oană, avem un curier de la Nistru! - Îl ascultăm! spuse Ștefan. - Să trăiești, doamne! spuse curierul, punând genunchiul stâng la podea și Înclinând adânc capul. Iată veștile mele, de la străjerii de la malul Nistrului și de la iscoadele de dincolo de hotar. Hoarda de Aur Înaintează pe trei direcții: Jitomir, Tremblowa și Soroca, lovind În același timp Ducatul de Lituania, Marele Ducat al Ucrainei și Moldova. Izbirea Moldovei este țelul principal, căci această armată, de peste cincizeci de mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se lasă Întunericul. Popas de mâncare și odihnă. - Odihnă? șopti Vasile al lui Scatoalcă. Înnebuni căpitanul... - Nu Înnebuni, frate... răspunse, tot În șoaptă, Ion Moț. Asta Înseamnă că vine o noapte tare grea... vrea să fim odihniți și În putere... - Iscoade În față și lateral! Pază Împrejur! mai porunci Oană, descălecând. Nici o vorbă, nici un foc. - Că destule focuri vin din urma noastră... spuse Vasile, mijind ochii spre apus. - Focurile acelea vestesc mișcările de oști ale Măriei Sale pentru pârcălabii cetăților, spuse Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Nici o vorbă, nici un foc. - Că destule focuri vin din urma noastră... spuse Vasile, mijind ochii spre apus. - Focurile acelea vestesc mișcările de oști ale Măriei Sale pentru pârcălabii cetăților, spuse Oană. Iar focurile dinspre răsărit vestesc mișcările tătarilor, așa cum le văd iscoadele noastre. - Și unde crezi Domnia Ta, căpitane, Întrebă Iulian Lacrămă, că se vor Întâlni cele două țări de foc? - Asta nu știu... răspunse Oană gânditor. Dar dacă Îmi ceri să ghicesc, aș zice ceea ce știam de mult, dar nu Îmi dădeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
groasă a tătarilor intrând În tabără și mișcările călărimii În jurul cortului lui Eminek. Un grup de tătari porniră spre pădure, În recunoaștere. Voievodul făcu un semn, și arcașii spătarului Albu dispărură, intrând În dispozitivul poruncit cu o seară Înainte. Nici o iscoadă tătară nu trebuia să se mai Întoarcă. Apărătorii preluaseră misiunea de a-l proteja pe Ștefan, imediat ce acesta trecuse Prutul. Corpurile de oaste ale Moldovei Își urmaseră marșurile pe traseele poruncite. Voievodul și garda lui scurtaseră drumul, trecând, pe poteci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aștepta ceva. Sau pe cineva. - Credeți că a văzut portretul? Că așteaptă un nou conducător al Cuceritorilor? Întrebă, aproape șoptit, Cuceritorul arab. - Greu de spus... răspunse, gânditor, Al Patrulea Cuceritor. Cu doisprezece ani În urmă, când copilul acela a dispărut, iscoadele noastre reușiseră să-i dea de urmă la Samarkand. Se afla acolo Împreună cu Amir și Nogodar. Dar ceva s-a Întâmplat, căci nici una dintre acele iscoade nu s-a mai Întors. Trei războinici ai noștri au fost găsiți uciși În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
gânditor, Al Patrulea Cuceritor. Cu doisprezece ani În urmă, când copilul acela a dispărut, iscoadele noastre reușiseră să-i dea de urmă la Samarkand. Se afla acolo Împreună cu Amir și Nogodar. Dar ceva s-a Întâmplat, căci nici una dintre acele iscoade nu s-a mai Întors. Trei războinici ai noștri au fost găsiți uciși În cartierul morților... - Nici un semn nu vestește că ar fi În viață... spuse Primul Cuceritor. De mulți ani, În câmpul intuiției mele nu se mai află nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mai e, Măria Ta... spuse logofătul Cânde. Doar că abia s-au Întors oștile din Țara Românească. Ar trebui lăsați oamenii câteva zile să-și vadă familiile și gospodăriile. - Încă o victorie asupra lui Radu... spuse Vlaicu, pârcălabul Hotinului. Dar iscoadele spun că o puternică solie turcească a și sosit la Târgoviște, cu porunca marelui sultan ca Basarab Laiotă să se Închine Semilunei și să pregătească oastea pentru operațiuni comune cu armata care sosește dinspre Adrianopol, și cu cea a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ales, nu se desfășura În preajma celui mai puternic atac desfășurat vreodată asupra Moldovei. Căpitanul urmărise cu Încordare veștile apropierii celor doi și le pusese zilnic În relație cu Înaintarea armatei turcești. Traseele nu se intersectau, deși nu era exclus ca iscoade ale turcilor să se ivească și mai la nord. Cele două evenimente uriașe din viața lui, invazia Moldovei și sosirea lui Alexandru, aveau loc În același timp. Dar se mai Întâmpla ceva, tot acum. Ceva ce Îi acutiza senzația de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
noi și strălucitoare să se vadă de departe. - Iar cei douăzeci și cinci de luptători? Întrebă grasul. - Cei douăzeci și cinci vor ocupa Înălțimile și vor Întâmpina cu săgeți avansarea bandiților. Atât. - Atât? exclamară mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții vor trimite iscoade. Iar iscoadele se vor Întoarce Înspăimântate, anunțând că o armată proaspătă și excelent Înarmată blochează intrarea spre oraș. Nici o ceată de bandiți nu atacă atunci când e vorba de o ciocnire cu armata. Unu, fiindcă nu au ce jefui. Doi, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]