294 matches
-
oricum garantat de argumentația teocratică și teologică, pe care o poate invoca și utiliza și singur, atunci când are nevoie (cazul lui). Adaptarea locală a planului oikonomic s-a făcut totuși într-un mod nu lipsit de interes, pentru că opțiunea pentru isihasm a dus la o deschidere mult mai mare față de mediul intelectual bizantin, cu toate "distanțele" de înțeles. Pe lângă texte juridice majore (precum Sintagma lui Vlastaris) sau de exegetică generală, teologia isihastă a dus și la integrarea prin citare (dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
religioase post-bizantine, cât și pe cele ale teoriei puterii laice. Cum în toată istoria imperiului bizantin summum-ul întâlnirii dintre teologie și teocrație l-a constituit persoana împăratului-sacerdot, este aproape imposibil de discutat conținutul ideatic al iconoclasmului sau cel al isihasmului în absența precizărilor legate de implicarea politică a instituțiilor puterii. Oamenii de cultură bizantini, deopotrivă teologii și scriitorii laici, pentru a întări teoria puterii Imperiului și a Ecclesiei, s-au referit cu consecvență la aceleași nume prestigioase din tradiția de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Bizanțul lui Constantin I. Pe tot traseul, ne-am oprit doar asupra a patru perioade (secolul V-IV î.Ch, ultima vârstă a democrației grecești; secolele I-IV d.Ch, principatul roman; secolul IV constantinopolitan; secolele VIII-IX, iconoclasmul; secolul XIV, isihasmul) și am trimis, punctual, către un moment sau o mărturie relevantă în analiză. De fapt, culisările est-vest au fost mai numeroase, iar influențele la distanță, interferențele, disocierile și rupturile de până în anul 1054, chiar 1453, au fost și ele destule
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
privirea devine tot mai cuprinzătoare. Imaginarul bizantin poate fi cercetat în numeroase feluri, dar am ales să indic doar două momente după secolul IV, în care problema imaginii a fost centrală și a reamintit de filosofia antică: disputa icoanelor și isihasmul. Conflictele dramatice iscate în jurul relațiilor dintre instituții și dintre viziunile lor asupra modului de a gestiona imaginea sacrului au dus la schisme și la radicalizări doctrinare ale centrelor ecclesiastice Constantinopol și Roma, dar și între basilëía și monahismul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
d'Orient XIe et XIIe siècles. Paris: Les Belles Lettres, 2005. [1955] Santoto, Rodo. Palermo. La "Martorana" e San Cataldo. Palermo: Arnone, 2005. Skinner, Quentin. Les fondements de la pensée politique moderne. Paris: Albin Michel, 2001. [1978] Stăniloaie, Dumitru. Din istoria isihasmului în ortodoxia română (texte selectate din Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii). București: f.ed. 1979. Strauss, Leo. Cetatea și omul. Iași: Polirom, 2000. [1964] Talbot Rice, David. Byzantine Art. Oxford: Penguin, 1968. Tatakis, Vasilie. La philosophie byzantine. Paris: PUF, 1959. Theissen
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
seamă tălmăcirea și copierea de texte bizantine. Continua, deci, activitatea de transferare a unor „bunuri” literare, începută în veacurile precedente, dar care acum era plasată sub niște comandamente sensibil modificate de programele isihaste. Sunt traduse operele marilor scriitori bizantini ai isihasmului, cu deosebire cele care sprijineau canonizarea unor fruntași ai mișcării, cum ar fi Viața lui Grigorie Sinaitul și Viața lui Theodosie de Târnova, scrise de patriarhul Callist, Viața Sfântului Romil, compusă de Grigorie, ucenicul lui. Theodosie de Târnova însuși tălmăcise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Treimii, ca desfășurare doctrinară a noutății infinite, deja dată în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe experiența spirituală, dătătoare de cunoaștere noetică, teologală din care poate decurge formularea teologică autentică. Doctrina, liturgica, experiența spirituală erau, toate trei, privite ca posibilități de participare la noutatea polară a divinului. Față de ea, atitudinea umană potrivită i
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de carismă greu de neglijat. Cărțile lui S. sunt antologii de texte ilustrând elementele-cheie ale implicării teologice, așa cum aceasta se descrie în viziunea lui: „rugăciunea inimii”, sensul îndrumării în credință - Timpul „Rugului aprins”. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană (1996), Despre isihasm (2003) -, dialogul religiilor, experiența lecturii vii a pasajelor din Scriptură - Comentariu la Evanghelia după Ioan (2003). Inserțiile memorialistice despre grupul de la mănăstirea Antim, despre prezența și influența în viața intelectuală bucureșteană a călugărului Ioan cel Străin însoțesc în chip de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
actul dezambiguizator, de transformare a mitului în istorie. SCRIERI: Timpul „Rugului aprins”. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, îngr. Anca Manolescu, pref. Andrei Pleșu, București, 1996; ed. 2, București, 2000; Comentariu la Evanghelia după Ioan, îngr. Anca Manolescu, București, 2003; Despre isihasm, îngr. Anca Manolescu, București, 2003. Repere bibliografice: Dana Bucerzan, „Timpul «Rugului aprins»”, TR, 1997, 11; Ioan Alexandru Tofan, Pelerinul, CL, 2002, 5; Adrian C. Romilă, Comentariul ca exercițiu de libertate, CL, 2003, 9; Anca Manolescu, O noapte de libertate, „Dilema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
Repere bibliografice: Dana Bucerzan, „Timpul «Rugului aprins»”, TR, 1997, 11; Ioan Alexandru Tofan, Pelerinul, CL, 2002, 5; Adrian C. Romilă, Comentariul ca exercițiu de libertate, CL, 2003, 9; Anca Manolescu, O noapte de libertate, „Dilema”, 2003, 256; Christian Crăciun, „Despre isihasm”, LAI, 2003, 38. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
vorbim în termeni inginerești. Ceea ce se întâmplă și în culturi mai răsăritene decât a noastră. Celibidache a studiat pe "pielea" lui în mănăstiri din Tibet, anumite exerciții de umilință. Cred că putea să le exerseze și mai pe aproape, pentru că isihasmul nostru cunoaște și pe aici anumite tipuri de exerciții de întărire a caracterului, de găsire a esenței adânci, profunde, a sufletului nostru. Această valoare a relației magistru-discipol este cu totul altceva decât se întâmplă astăzi. De exemplu, a venit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986; Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990; Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991; 7 dimineți cu părintele Stăniloae (convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu), îngr. Răzvan Bucuroiu, București, 1992; Din istoria isihasmului în ortodoxia română, București, 1992; Comentariu la Evanghelia lui Ioan, Craiova, 1993; Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, București, 1993; Iisus Hristos, lumina lumii, îngr. Monica Dumitrescu, București, 1993; Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie, Cluj-Napoca, 1993; ed. 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
al lui George Florovsky sau John Meyendorff, care au fost preocupați de restituirea comorilor patristicii în termenii teologiei istorice. Mult mai ambițios, Yannaras adoptă metodologia contondentă a polemiștilor bizantini. Un comentator l-a numit pe Yannaras un combatant în câmpul „isihasmului politic”1 datorită zelului cu care folosește dihotomia „Occident” - „Orient” într-un discurs apologetic totalizator 2. Heidegger și Areopagitul reprezintă un demers speculativ care ne reamintește că, în marea tradiție reprezentată de Sf. Dionisie Areopagitul, dintre cele două tipuri simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puternic imperiu”. Mistica era un simptom clar al frământărilor interne ale societății și nu era proprie doar lumii balcanice. Cultura, influențată de asemenea teorii va crea, la rândul ei, forme particulare de manifestare în plan pedagogic, psihologic, juridic, teologic etc. Isihasmul (isihie = liniște) va exercita o influență relativ puternică, determinând o serie de acțiuni ce aveau să domine, să direcționeze viața ideatică, respectiv conștiința oamenilor. De pildă: mutarea accentului, în sânul Bisericii, pe organizarea slujbelor religioase și a procesiunilor pompoase, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Desiderie, de origine spaniolă, tradus în slavona rusă prin intermediar polon. Repere bibliografice: Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului. Un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, I, coordonator Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 355-384; Mitropolitul Serafim [Romul Joantă], Isihasmul. Tradiție și cultură românească, tr. Iuliana Iordăchescu, București, 1994, 114-128; Păcurariu, Dicț. teolog., 473-474; Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile lui Vasile de la Poiana Mărului, tr. Maria-Cornelia Oros și Ioan I. Ică jr., Sibiu, 1996; Zamfira Mihail, Postfață, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
revin la sentimente mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară, încep să se audă greierii. La Chirițoaia mă împac altfel cu istoria, citind, la întâmplare, aforismele extraordinare ale lui Hipocrat și alternând lectura cu pagini din istoria isihasmului. * Ne întoarcem acasă pe jos. Nu-s totuși nici antiistoric, nici acultural, nici anticultural, m-ar interesa câteva povești despre aceste terenuri aride, malurile Ciricului, aș vrea să știu cine o fi prins pește pe aceste meleaguri, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Calist și Ignatie Xanthopulos; Arta isihiei a lui Calist Angelicudes și un fragment din „Viața lui Palamas” despre universalitatea rugăciunii inimi, Stăniloae epuizează practic conținutul Filocaliei lui Nicodim. Conștient că-și Încheiase misiunea, include În volum un amplu studiu consacrat isihasmului românesc. Volumul VIII a fost publicat În 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an, iese la lumină volumul IX din Filocalie, cuprinzând scrieri de Ioan Climax și Dorotei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de capete ale lui Calist și Ignatie Xanthopol (n.t.). La Stăniloae: Calist Angelicude, Meșteșugul liniștirii (n.t.). La Stăniloae: Sfântul Grigore, Arhiepiscopul Salonicului, Făcătorul de minuni, Că toți creștinii Îndeobște trebuie să se roage neîncetat (n.t.). „Din istoria isihasmului În Ortodoxia română”, În Filocalia, București, 2002 (ediția a doua), vol. VIII, pp. 523-604. Într-adevăr, Stăniloae nu cunoștea ediția lui B.R. Suchla, G. Heil și A.M. Ritter, apărută În 1990 și 1991 la Göttingen. Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
câtorva schituri, organizate după rânduiala athonită și răspândite pe un spațiu restrâns. Sosirea aici a unui alt ucrainean rămas celebru în Istoria Bisericii, Starețul Vasilie schimonahul, transformă cele patru veacuri de tradiție într-un nume aproape sinonim cu termenul de „isihasm”: Poiana Mărului. În 1733, starețul de origine ucraineană Vasile întemeiază schitul Poiana Mărului, unde va rămâne până la moarte. El va fi practic nu numai starețul acestui schit, ci și conducătorul spiritual al unei comunități de douăsprezece schituri din zona Vrancei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ani, tot ce trebuie să știe un monah desăvârșit: de la coptul pâinii și culegrea viei, până la tipicul pravilei din biserică și al pravilei de chilie. De la ei află despre practicarea Rugăciunii lui Iisus, despre coborârea minții în inimă, despre părinții isihasmului și scrierile lor. Aici se așează în sufletul său sămânța tuturor marilor idei pe care mai târziu le va pune în practică, în chip de întâi-stătător al unor obști monahale uriașe. Și tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
reluată și în ediția din 2010, la editura Doxologia din Iași, sub titlul „Cuvinte și Scrisori Duhovnicești”. Cele două volume cuprind și celebrul „Sul în șase capitole despre rugăciunea minții ”, text de referință, citat aproape în toate lucrările despre istoria isihasmului. Un text cu paternitate controversată este „Crinii Țarinii”. Manuscrisul, descoperit la mănăstirea Putna și redactat în limba română cu grafie kirilică, nu poartă practic nici o semnătură, dar cercetătorii l-au atribuit lui Paisie Velicikovski. Acest manuscris este practic o culegere
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a fost confirmată și de Canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1988 (cu ocazia celebrării a o mie de ani de creștinism rus) și de către Biserica Ortodoxă Română, în 1992. El este considerat un inegalabil trăitor și reînnoitor al isihasmului, un păstor de vocație, un traducător aflat sub har, care a sfărâmat bariere lingvistice pentru atâtea scrieri patristice. Prea puțin însă, este semnalat ca model uman, un model uman de desăvârșire. Visat de el, încă din adolescență, acest model a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
perioadă de maturizare și descoperiri, atât în plan uman (Platon vine în contact cu personalități complexe și profunde ale monahismului românesc), lingvistic (învață limba română), cât și spiritual (se deprinde cu slujba bisericească după rit athonit, dar și cu valorile isihasmului). Este un prim episod al șederii sale pe teritoriul românesc. Al doilea se va desfășura la întoarcerea sa de la Muntele Athos, dar de astă dată în Moldova. Din petrecerea sa pământească de șaptezeci și doi de ani, Paisie Velicikovski și-a petrecut
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ceva. În primul rând, mi-am comandat toate cărțile apărute la Societatea informația - primele cărți disponibile În anii de după căderea comunismului despre tehnici de practici spirituale orientale. De asemenea, tot atunci am citit pentru prima oară Noul Testament, câteva cărți despre isihasm, ceva cărți de teosofie de rudolf Steiner și Jurnalul lui Nicolae Steinhardt, evreu convertit la creștinism În Închisoarea comunistă. În micul nostru grup de dezbateri - În care pătrunse- sem prin vecinul Adi, cel care mi-l dăruise pe Domojo - circula
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
psihicul este alcătuit din trei nivele sau etaje: - Inconștientul (Id) - depozitarul dorințelor și a refulărilor; - Conștientul (Ego) - partea care procesează informația; - Supraconștientul (Superego) - instanța moralizatoare. Teoria psihanalitică își are un corespondent în tradiția ortodoxă isihastă. Trebuie să precizăm că prin isihasm (de la isihia - liniște) se înțelege o practică de retragere, purificare și contopire cu Natura, dezvoltată de sfinții părinți ai ortodoxiei Greciei, având la bază meditația rugăciunii, de fapt un exercițiu de respirație cuplat cu “rugăciunea inimii”: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]