362 matches
-
îngerilor lui»”. În concepția lui Irineu, există două mari etape ale acțiunii diavolului în cursul istoriei: prima, de la ispitirea Evei în rai (V, 21, 1) până la ispitirea lui Isus în pustie (V, 21, 2‑22, 1). A doua, din momentul ispitirii lui Isus și până la cel al pedepsirii finale și definitive a diavolului. În prima etapă, acțiunea Adversarului se desfășoară în ascuns, cu o oarecare discreție datorată prudenței. În rai, de pildă, el a ispitit‑o pe Eva strecurându‑se în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un creștin îi va spune: Dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pleacă genunchii și te roagă. Dar lui îi este cu neputință să îngenuncheze” (77). Cele trei încercări ale Anticristului, mai ales cea din urmă, amintesc cunoscutul episod al ispitirii lui Isus (Mt. 4,9; Lc. 4,7 ): așa cum adevăratul Cristos refuză să se supună diavolului, în ciuda ofertelor foarte generoase ale acestuia, tot astfel falsul mesia refuză să se supună lui Dumnezeu (să îngenuncheze în fața lui). Într‑adevăr portretul fizic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vreme de trei ani, în „haine mirenești”, așa cum glăsuia legea (îndreptarea legii, glava 118 care trimitea la al V-lea canon al primelor două concilii ecumenice). Probabil că nu, mai ales că aceeași pravilă reducea la șase luni perioada de „ispitire” atunci când candidatul se afla „întru mare boală” sau când era cunoscut ca „om smerit”, mărturisit de „oamenii miréni că iaste dăstoinic de călugărie”. „Voia arhiereului locului” - pretinsă de pravilă - cu siguranță că nu lipsea, chiar dacă leginitorii nu ignorau cazurile de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu obtuzitatea mărunților îndrumători culturali ai sistemului. Țuică de prună consemnează ca un ritual inițiatic participarea unui adolescent la distilarea, după rânduială, a țuicii, soldată cu o beție cumplită; în Ispitirea e istorisită pățania unui țăran matur care, pus - printr-un concurs de împrejurări vodevilesc - în situația de a participa la un examen pentru angajarea pe un post de muncitor, ia examenul cu ușurință, dar nici nu se gândește să se
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Traduceri: Edmond Charles-Roux, Să uiți Palermo, București, 1968; Guy le Luhandre, Flăcări sub soare, București, 1970; Louis Guilloux, Sângele negru, București, 1971; Pierre Lephron, Van Gogh, București, 1973; Las Cases, Memorialul din Sfânta Elena, I-III, București, 1975-1987; Gustave Flaubert, Ispitirea Sfântului Anton, București, 1977; Pierre Chenal, Ultima furtună, București, 1979; Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului, București, 1982; André Gide, Falsificatorii de bani, București, 1980. Repere bibliografice: Irina Mavrodin, Despre fidelitatea traducerii, RL, 1978, 2; Irina Mavrodin, „Teatru și antiteatru pentru
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
vremii drept „poate cea mai interesantă parte din activitatea lui” (Pompiliu Constantinescu). Alte traduceri dramatice, ca și o culegere din poezia franceză a secolului al XIX-lea, au rămas în manuscris. SCRIERI: Nocturne, București, 1900; La focul rampei, Bârlad, 1904; Ispitirea de pe munte, București, 1914; La „Mielul Alb” (în colaborare cu Charles Lebrun), Arad, 1925; Poezii, București, 1934. Traduceri: François Coppée, Pentru sceptru, București, 1898 (în colaborare cu George G. Orleanu); Racine, Andromaca, București, 1909, Fedra, București, 1929; Guy de Maupassant
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
Dacă „un cuvânt e un arbore”, pentru un „arbore” specific românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
colectivizarea, care a trebuit să se adapteze la „condițiile din teren”, racolarea viitorilor turnători nu s-a putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni n-a devenit colaborator al Securității înainte de a fi fost obiectul unor foarte temeinice note informative. Ispitirea viitorului turnător se făcea în funcție de profilul psihologic al subiectului: oportunist sau doar resemnat, naiv, poate faustic, delatorul cunoștea vertijul căderii după o prealabilă hărțuire. Tentațiile veneau prin referința la context: cel vânat de Securitate era convins de marginalitatea utilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nu este însă cazul Părinților Bisericii, pentru care originalitatea este doar un exercițiu de fidelitate. În cuvintele Sfântului Augustin, in vetere novus latet et in novo vetus patet (Quaest. in Hept. 2, 73). Scriptura nu se dezleagă printr-o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina cea neînserată a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii noștri spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri...” Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează adâncimi imemoriale. Actul împărtășirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iuda reapare Întruchipat de mercenarul Ali Agça, care Încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot Încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese, Ultima ispitire a lui Isus. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce Isus cade pradă Îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ali Agça, care Încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot Încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese, Ultima ispitire a lui Isus. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce Isus cade pradă Îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii și să Înceapă o viață
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium Înseamnă exact „loc Închis”, „spațiu sacru”, „loc Îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă Într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză Între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al Încrederii În sine și În cauza, politică, pe care o Întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, În prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut În 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă Întins la umbra unui ficus, În câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini, trimițând simultan spre atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
passion de Judas. Histoire d’un motif” În foarte interesantul volum Marie-Madeleine dans la mystique, les arts et les lettres. Actes du colloque de 1988 d’Avignon, Paris, 1989, E. Duperray (ed.), pp. 369-382. Titlul exact al romanului este Ultima ispitire. Pentru acest studiu am folosit În special următoarele monografii: W. Klassen, Judas. Betrayer or Friend of Jesus, Minneapolis, 1996 (cu tendință apologetică, de reabilitare a personajului); Klassen a redactat și articolul despre Iuda pentru celebrul The Anchor Bible Dictionary, vol
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Pentru moment, singurul loc În care mă simțeam În siguranță era acesta. Legătura dintre mine și local era mai puternică decît cea dintre un client obișnuit și cîteva ceșcuțe de cafea. Nu era cu totul imposibil ca semnificația ascunsă, a ispitirii ce mă Încerca să fie dată tocmai de sarcina de a o cuceri. Privind În fereastra-oglindă, mi-am aranjat cu mîna un smoc de păr răvășit de la tîmple. Mi-am Întins bărbia și mi-am Îndreptat nodul de la cravată - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
calitate stau pe margine și strâmbă din nas. De ce m-aș plânge de Parlament când, iată, din 1996 sunt sistematic ispitită de politicieni de primul rang să merg alături de ei și totuși eu mă țin deoparte. Ei bine, urmând cursul ispitirilor și al mustrărilor de conștiință, în 2004 mi-am depus candidatura pe listele pentru alegeri ale liberalilor. Morala e că șeful partidului, întrebat de ce au atât de puține femei pe listă, a răspuns senin: „Fiindcă ele nici nu au candidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o batistă. Cămașa ei de mătase, bărbătească, albă, strălucea și ea. Am privit-o fix și am continuat să dau din gură. Din câte îmi puteam da seama, nu avea piept deloc. Și totuși, chiar această subțirime exercita o ispitire stranie, mai cu seamă când îi priveai gâtul complicat de sportivă. Gâtul Selinei e mai plin, mai volatil, mai inflamabil, așa cum îi sunt și țâțele. În fond, care-i tre-aba cu țâțele? Nici n-ai nevoie de ele, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
speculații nebunești. Noimann și cu Satanovski se Întreceau care mai de care să-și Închipuie lucruri mai absurde. La un moment dat, inginerul avansă chiar ideea că omenirea s-a născut dintr-o lume de mult moartă. Că În momentul ispitirii, Adam și Eva erau doar niște spectre. Și că dorința lor carnală i-ar fi reînviat. Satanovski Îl Întrebă din nou pe Noimann dacă s-a gândit vreodată ce s-ar fi Întâmplat cu lumea dacă Eva ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
murmură Noimann. Încercând să-i ghicească gândurile, inginerul repetă: „Da, hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei...”. Noimann tăcea, gândindu-se la toată povestea asta absurdă. Mângâindu-și cu satisfacție bărbia, Satanovski continuă: „Dacă scena ispitirii ar fi fost jucată de trei personaje, atunci istoria omenirii ar fi avut cu totul alt curs... În afară de aceasta, fondul nostru genetic ar fi fost mult mai divers. Toată nebunia omenirii Își are rădăcinile În cuplul primordial... Incestul, crima, schizofrenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un căutător neîndestulat, Mă-mpiedică adesea semnele întrebărilor Și căzând, îmi sporește căutarea, ca aluatul Din care împletesc mâine, colacii sărbătorilor; Căutarea, râșnește mereu căutătorului inima Și apoi îl dezgolește, pe nesimțite, de lumină, Pentr-o clipă rebelă, străfulgerată de ispitire, Petrecută undeva în universul ascuns, al iubirii... Mă-mpiedic uneori de cuvinte nepotrivite Precum vântul, care încearcă trecerea Carpaților, Mă retrag și mă ascund în spatele gândului, După care, continui să pun ordine în cuvinte, Căutând...căutând...căutând...
C?UT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83758_a_85083]
-
te-am așteptat; Ai tresărit și te-ai oprit, Și cu ochi mari, întrebători, tu m-ai privit, Iar eu cuprins, de-un dor cumplit, Cu mare dragoste, în dar, ți-am oferit Un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat... Mă însoțești, la orice pas Și de atunci, mai tot mereu, sunt fericit, Am depășit primul
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
și în sfârșit, te-am cucerit... Mi-am regăsit liniștea, dar Iubirea ta în viață m-o călăuzi Și voi nota în calendar, Că ne-am unit destinul vieții într-o zi, C-un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat... Vor trece luni, vor trece ani, Vom împărți necazuri dar și bucurii Când ne-om plimba
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
am fost și noi cândva copii... Dacă vreodată, soarta vieții De lângă mine, pe furiș, te va lua, La fel ca-n anii tinereții, Eu, chipul tău, în orice zi l-oi aștepta, C-un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat...
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
Lui suntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7. De aceea, cum zice Duhul Sfînt: "Astăzi, dacă auziți glasul Lui, 8. nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9. unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10. De aceea, M-am dezgustat de neamul acesta, și am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]