239 matches
-
a limitei interesului pe care îl poate stârni un astfel de subiect despre care s-a scris atât de mult. Expunerea este simplă și autorul posedă puterea de a se abține de la comentariile la care ar fi fost un european ispitit. Format la școala "faptului" la care fuseseră formați scriitori străluciți ai generației sale, W. Shirer se mulțumește cu o singură idee pe care studiul documentelor i-a inspirat-o: avea în față arhivele unor cuceritori. Atât. Să povestească deci lugubrele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sfârșim În general Într-un butoi. Ne lovim unul de celălalt fără să știm și ne pierdem unii de alții În Întuneric, fără să vedem nimic mai mult decât o licărire Îndepărtată de strălucire divină. Fima aproape că se lăsă ispitit s-o Întrebe pe patroană cine era domnul din spate și de când stătea acolo, pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din față, capul cu micn freză pe frunte. Făcea astfel repetiții folositoare, dar nu cuteza încă să-și înlocuiască vestonul secret ce-i făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip, cu diferența că jocheul era urât ca o maimuță si Lică era băiat nostim. Nu grăbea lucrul, ceea ce era explicabil, dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Întrebarea pe care și-o puse Mașa o Înspăimântă de-a binelea. „Oare am dreptul să-mi pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În sufletul fiecărui om, ducându-l În cele din urmă la pierzanie?“ Totuși, odată puse În mișcare, Întrebările continuau să se de deruleze de la sine, asemenea unei benzi ce se rotea În Întuneric, proiectând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu l-am auzit niciodată vorbind de vreo femeie din viața lui. O dată, ca să-l Înțep, l-am Întrebat. Știți, probabil, că Își cîștiga existența cîntînd la pian Într-o casă de toleranță. L-am Întrebat dacă nu se simțea ispitit, Înconjurat toată ziulica de frumuseți cu virtutea ușoară. Nu i-a plăcut gluma. Mi-a răspuns că nu avea dreptul să iubească pe nimeni, că merita să rămînă singur. A spus și de ce? Julián nu spunea niciodată de ce. — Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ce credeți că s-a Întîmplat atunci? De ce s-a Întors Carax la Barcelona? ZÎmbi cu tristețe. — De șaptesprezece ani Îmi tot pun Întrebarea asta. Nuria Monfort Își aprinse Încă o țigară. Îmi oferi și mie una. M-am simțit ispitit să accept, Însă am refuzat. — Dar probabil că aveți o bănuială, am sugerat eu. — Tot ce știu e că, În vara lui 1936, la scurt timp după izbucnirea războiului, un angajat de la morgă a sunat la editură să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este fideist, adică are o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și în veci nedespărțită: Tatăl și Fiul și Sfânt Duhul Său, Cel de Viață Dătătorul, Amin Pe când altul, ispitit fiind de cel viclean, de vrăjmașul fără de nume, are nebuneasca năzuință și ambiție de a crede că nu ar fi deasupra omului și a toată firea, Cel Nevăzut, Atoatefăcătorul și Atoatedătătorul Voia aiurită a acestui fel de om este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar o ispitire a minții, ci și a ceasului din inima celui ispitit. Vezi mărul? Gustă-l! Acum îți este frică, mâine vei fi fericit că te-ai înfruptat din el. Mereu mâine; viitorul, o concesionare a vieții. Simplu: ce nu îndrăznești să atingi, ce nu îți este îngăduit să miroși, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este totuși în intenția naratorului de a acorda acestor formații sanitare o importanță mai mare decât au avut-o. Este adevărat că, astăzi, mulți dintre concetățenii noștri ar ceda tentației de a le exagera rolul. Dar naratorul este mai curând ispitit să creadă că, dând prea multă importanță acțiunilor frumoase, ar aduce în cele din urmă un omagiu indirect și puternic răului. Pentru că se poate presupune că aceste acțiuni frumoase n-au atâta preț decât pentru că sunt rare și că răutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca să dea o formă cât mai precisă posibil acelor lucruri pe care, în cea mai mare parte a timpului, el le simțea în mod confuz. La drept vorbind, acest efort de rațiune nu l-a costat nimic. Când se simțea ispitit să amestece direct destăinuirea lui cu miile de voci ale ciumaților, era oprit de gândul că dintre suferințele lui nu exista nici una care să nu fie și a celorlalți și că, într-o lume în care durerea este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au învățat pașii, nu mai au timp să danseze... Cu prudență Uneori mi se spânzură cuvintele în vârful limbii ; aș vrea să-ți spun atâtea dar ce folos că nu te am. Te-ascunzi sub fruntea-ți grea, ai ochii ispitiți și-ntunecați iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a spulberat... (Cine oare ne joacă, la cărți, soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să mai înțeleagă din toate acestea. Ei i-au văzut pe cei doi foști vrăjmași mână în mână și cavalerii se îngrămădeau în jurul lor și într-un glas i-au declarat deopotrivă de viteji. Iar dacă au mai ramas cațiva ispitiți a murmura că lupta a ramas nehotarată, acestora le-a închis gura Ogier, danezul, care a proclamat cu glas tare că onoarea fusese satisfacută și a declarat că se susține această hotarare împotriva oricui ar fi cutezat s-o tăgăduiască
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-un câmp cu pietre prețioase. Roland a străbătut acest câmp, fără a se simți, câtuși de puțin, ispitit să se oprească a culege vreunul din splendidile giuvaieruri presărate de jur împrejurul său.El a ajuns apoi într-o livadă minunată plină de pomi încărcați de rod și floare. În mijlocul acestei livezi se afla o fântână, iar lângă fântână dormea Morgana
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian, să i se arunce În brațe, să se facă mică la pieptul lui, ca să alunge neliniștea surdă care o chinuia. Preț de o clipă, muselina Însîngerată se suprapuse peste spuma roșie de sînge. Apoi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familiei Sprague. De data asta eram cu Fordul fără însemnele poliției pe care-l foloseam când mă deplasam pe teren în calitatea mea de tehnician criminalist. Pierdusem noțiunea timpului, dar știam că, cu fiecare secundă care trece, sunt tot mai ispitit să bat la ușă sau să dau buzna drept înăuntru. Imaginația mea mi-o înfățișa pe Madeleine în pielea goală, iar pe mine dându-i gata pe ceilalți membri ai familiei Sprague cu niște poante spirituale. Apoi aleea se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-a urmat peste tot. „Ca o cățea”, râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopârlă: „Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-o zi, când rivalul său nu era de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai adâncă, se ațintea asupra nelipsitelor inele, lung și cu duioșie, ca și cum acele pietre ar fi cuprins taina vieții lui, oglindindu-i În ghiața lor limpede și albastră toate gândurile și amintirile”. Această „foarte scurtă clipă” când s-a lăsat ispitit de ceea ce este omenesc ne lasă să Întrezărim, ca sub o subită lumină de fulger, fondul de disperare din care e plămădită Încrederea În sine a personajului. Este cu totul bizar faptul că Al. George, combătându-l pe Liviu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
senină și un zâmbet de o perfectă nevinovăție. Tânăra a ieșit iute, nu înainte de a aranja lemnele care ardeau în cămin cu două-trei mișcări abile de vătrai. Nicu se felicită că n-a amânat vizita la Jacques, cum se simțise ispitit, știind că are mereu, la el, ușă deschisă. Și-și propuse să nu treacă mâine seară pe strada Fântânei, ca să nu dea ochii cu polițaiul, era prea curând după nefericitul accident... de luptă. Nu scoase însă nici o vorbă despre întâmplarea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți, Privirile se pierd indiferente Și ochii parcă, sunt mai ispitiți De multe ne-mpliniri adiacente...
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
ci pentru că alții, în altă parte, i- au luat locul. Maca nu mai înjură în gând, deși ar fi putut socoti că era nimerit să o facă. Nu voia să se împace cu locul acela. Și nici nu se simți ispitit să sară gardul în curte. Nu-l chema nimic, nu acolo era Valea Plângerii. Porni motorul și întoarse. Nu îl văzuse nimeni. La urma urmei, asta conta mai puțin. Poate că aceia ce pândeau nu-i mai dădeau nicio importanță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
conferențiar. Creația științifică și prestația didactică ale acestuia erau suficiente argumente asiguratoare reușitei, motiv pentru care i s-a cerut, cu aceeași amiabilă insistență, să-și depună dosarul pentru concurs. În asemenea împrejurări, istoricul Boicu s-a lăsat din nou ispitit sau iluzionat de o activitate pe care o prețuia și pentru care își etalase vocația, depunându-și dosarul solicitat și așteptând apoi, potrivit ritualului, verificarea și aprobarea acestuia. Verificarea va fi fost, în același context, rapidă, însă aprobarea nu a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un coupe-papier? O batistă? Îi susțin preț de o clipă, fără prea multă tragere de inimă și nespus de tulburată, greutatea trupului mângâietor ce artă... să oferi totul prefăcându-te neștiutoare". Ce atitudine ar fi trebuit să adopte? Catherine, deși ispitită, ezită, sfârșind prin a fugi de Georgie, îngrozită de perspectiva unei relații homosexuale. La acest sfârșit de veac, nu are îndrăzneala să încalce dubla interdicție a sexualității și a safismului. Cu toată împotrivirea trupului, Catherine ajunge până la urmă să intre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Scriitorul încă nu publicase controversatele romane Tropicul Cancerului (1934) și Tropicul Capricornului (1938), însă explorase deja și împinsese până la extrem limitele sexualității umane. În scurt timp, Anaïs devine amanta sa. Ca și el, are mai multe legături. Se lasă de asemenea ispitită de lesbianism, are un flirt tulbure și tulburător cu June, fosta soție a lui Henry Miller, apoi cu Ethel, sora lui Hugo. Pentru a domoli gelozia soțului său cu totul depășit de evenimente emancipata îl duce să vadă o "exhibiție
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]