1,366 matches
-
birou, despre care el nu i-a vorbit niciodată. A fost unicul lucru ce i-a reținut atenția pe moment și a rămas mut contemplându-și isprava și regretând că este nevoit să-și întrerupă lucrarea înainte de a o fi isprăvit. Că, până la aflarea temutelor instalații, ce i-au fost implantate în apartament, mai era o cale destul de lungă: sufrageria, bucătăria, baia și holul trebuiau scotocite până în cele mai mici amănunte, dar doamna i-a mai temperat elanul de prospecțiune oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru și cel mai evident, care urla cu putere în el, era numai nerăbdarea febrilă de a isprăvi totul odată și de a-și lua mai repede grija de pe cap 62 Rareș Tiron și apăsarea grea din suflet. Despre ezitare, nici măcar nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă părăsească. Sau eu trebuia s-o părăsesc. Totul era limpede, fără contradicții și necesar. Ea nu avea să mai fie aleasă. Numele ei intrase pe unul din ultimele locuri pe lista electorală. Acum, după alegeri, totul urma să se isprăvească. VIGNETA Aș putea să te votez eu, am spus în vreme ce completam unul din trupurile care se prăbușeau în partea de jos a Judecății de Apoi. Dacă-mi dai o mână de ajutor cu treburile practice, am spus. Nu ajută, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lor ratată, ca să își piardă buna dispoziție pentru mult timp... Nici chiar amintirile cu peruca arămie zburând la coșul de gunoi a lui Sorin Lumânărescu nu-l mai deranjau prea tare; doar lumea, în definitiv, nu începea și nu se isprăvea cu marele mogul al unui trust de presă, nici vorbă. La urma urmelor, și Lumânărescu, și trustul său aveau să dispară la un moment dat din peisaj și poate că locul avea să fie ocupat de alții mai vrednici și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cele opt pagini ale publicației ilicite de la cap la coadă și de la coadă la cap, clătinând din nasul său expresiv și tot potrivindu-și sub sprâncenele albite ochelarii cu sticle rotunde care îi alunecau spre nări din cauza transpirației, iar când isprăvise într-un târziu voise să știe de unde copiase el toate năzbâtiile de acolo. Nu le-am copiat de nicăieri, tataie, le-am scris eu, din capul meu! protestase el în grabă, cu un aer ușor contrariat și cu ceva mândrie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de ornice; știa să repare și cutii muzicale. Cel venit, burlac, nu ieșea niciodată la plimbare, nu mergea la birt, la tutungerie, la nunți, la popicărie ori la înmormântări. Când - într-un târziu - își luase nevastă, se știe cum se isprăvise povestea. Din zori până-n seară, meșterea arcuri și rotițe; în răstimpuri, ieșea în curte pentru a-și admira hulubii ori se urca în pod, unde aceștia își aveau cuiburile. Cam țicnit și fudul; credea că dacă a făcut ditai ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bine delimitate, pe care vînătorii le cunosc și le exploatează, nevoiți uneori să-și asume pentru izbîndă riscul umorului involuntar: Ca să ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de absurde ca ale unui model de sculptură
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
este faptul că invitația primită pentru lansarea cărții mele la Paris purta numărul de înregistrare 666! O păstrez. O pot arăta oricui. Z.T.: ... A.E.: Trecem... Z.T.: Proiecte? A.E.: Mai multe. Nu vorbesc decît despre ceea ce este isprăvit. Știu autori care s-au bucurat ani de zile de interesul cititorilor datorită unor cărți - promise - pe care nu le-au scris niciodată... Nu e corect... Un fel de abuz de încredere...
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
romanul revoluției (parțial gata) la care visez demult", explică șeful TVR proiectele sale editoriale. În final, Stelian Tănase dezvăluie: "Toate aceste romane sunt strict o meditație despre lumea românească de după 1989. Este rodul unui travaliu secret început prin 1993-4 ( sunt isprăvite în mare, mai au nevoie de un finisaj atent). Sper să închei totul în 4-5 ani, înainte să plec la Bellu. Sper că am răspuns întrebării cititorului meu". În luna aprilie a acestui an, în perioada în care Stelian Tănase
Stelian Tănase anunță ce vrea ”până pleacă la Bellu” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78972_a_80297]
-
de vînătoare, 1969). Într-o poiană din pădure, un urs a mîncat pe jumătate un bou. în noaptea următoare, un vînător și un pădurar se așază la pîndă, cocoțați într-un mesteacăn, așteptînd ca ursul să revină spre a-și isprăvi ospățul. Pădurarul, într-un tîrziu, adoarme, iar vînătorul aude foșnet de frunze, semn că dihania s-a întors la prada din ajun. întuneric total. Omul trage la nimereală. "- L-ai ucis? - Nu știu... Am dat la noroc." Cei doi coboară
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
M-am așezat cam pe brânci, și am început a număra... Stam îngenuncheat și tot număram... - Ei, ai terminat? mă întrebă Bunul meu amic ceresc. Să fi fost ca la trei mii de rânduri tipografice culese cu petit. Când am isprăvit și m-am ridicat năuc, am început cu icneli, să vărs... Omicron surâdea cu un alt borcănel în mână. Când l-a desfăcut și pe acesta, un miros de zeamă de varză mă făcu să-mi viu oarecum în fire
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
țară. L.T: Ați folosit cuvântul întâmplare. Știu din cărțile semnate de Neagu Djuvara că momentul, situația au fost foarte importante în viața dvs. Scrieți undeva că, „dacă n-as fi sărit clasa a V-a, nu mi-as fi isprăvit doctoratul în Drept înainte de a pleca în război, n-as fi fost în primul an de Istorie la Sorbona pe aceeasi bancă cu viitoarea mea soție...". Credeți în hazard sau mai degrabă într-o forță care ordonează universul? V-ați
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
ei fac însă parte din generația ’60, iar astfel de lovituri de teatru erau - ne dăm seama azi - previzibile. La începutul anilor 2000, însă, operele generației ’80 n-aveau de cine să fie recitite. Pentru simplul motiv că nu se isprăvise încă prima lectură, iar autorii înșiși mai aveau (timp) de lucru. Pe de altă parte, există cel puțin trei grupuri de tineri scriitori care au învățat și la școala „optzeciștilor”: brașovenii de la Literele Universității „Transilvania”, plus Simona Popescu și Caius
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
sfârșitul când Bucuresciul avea încă un înțeles... (aici locul se lumina deodată...) * Bătrâna nu mai recunoștea pe nimeni și nimic. Stătea ziua întreagă pe colacul closetului, unde se termina existența ei și a tatălui și a celorlalți, acolo unde se isprăvea și povestea ei adusă de la Ghimpații de Jos, a copiliței cu părul bălai și care era o dulce și o visătoare și al cărei fir al vieții se rupsese la nouăzeci de ani într-o iarnă la șase ianuarie de
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
gospodar peripatetic ce levitează printre ipoteze. Aflat într-un taifas nesfârșit cu neamul lui „cine știe? ” și rubedeniile lui „poate”, el doar adastă. Stă. Reflectează. Privește cu iscusință și fără grabă cerul, se uită dincotro vine primejdia și unde se isprăvește veșnicia ei. La ceas oprit..., stabilește anotimpul. Cât se poate de oportun. Pune apoi șaua pe bidiviul îndopat cu cărbuni încinși, încalecă voinicește și, după ce aruncă un înspumat rămas-bun înspre capotul nevestei înflorate, pornește la același mereu război de apărare
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
am șansa să ajung specialist. Îmi făcusem spaimă degeaba. În rest, ce să zic, ne mai consolăm cu cîte-un student bun, cu unii chiar talentați (fie la creația propriu-zisă, fie la comentarea literaturii), dar asta cam în afara programului - oricum, după ce isprăvim cu ce nu poate fi isprăvit, adică cu rapoartele etc. - Vă mulțumesc! Interviu realizat de Iulian Boldea
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
făcusem spaimă degeaba. În rest, ce să zic, ne mai consolăm cu cîte-un student bun, cu unii chiar talentați (fie la creația propriu-zisă, fie la comentarea literaturii), dar asta cam în afara programului - oricum, după ce isprăvim cu ce nu poate fi isprăvit, adică cu rapoartele etc. - Vă mulțumesc! Interviu realizat de Iulian Boldea
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
meditând la misterul Sfintei Treimi, a zărit un băiat care săpa o gropiță în nisip și o umplea cu apa luată într-o scoică din mare. Sfântul Augustin l-a întrebat de ce face asta. Băiatul i-a răspuns: - Vreau să isprăvesc cu marea asta, s-o iau pe toată și s-o deșert în groapa asta. Augustin a zâmbit și i-a spus că așa ceva nu se poate. La care băiatul i-a spus: - Dar tu, cu mintea ta, cum poți
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
confort-al-tăcerii-împreună care lasă timp gândului să se așeze. În zona harței-de-dragul-harței, avem o bogată și inepuizabilă tradiție. Orice subiect e numai bun pentru o lungă, nervos-zburdalnică, picant-pestriță „bătaie cu vorbe la șosea". Se știe de la început că nu se va isprăvi nimic, căci nu e treabă, ci aflare în treabă. Totul se va încheia brusc, cum a și început, ca un foc de paie. Nu are un sfârșit, o încheiere, o concluzie. Nici măcar o morală. Nu se schimbă și nici nu
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
în noaptea de dinaintea asaltului a fost mai cumplit decât orice luptă sau masacru. Auzind bubuitul primelor daule neam închipuit la început că ei, contrar legilor războiului, aveau să pornească la asalt Dar am înțeles foarte repede că, după ce și-au isprăvit pregătirile pentru asalt, tot ceea ce se petrecea jos era menit să ridice moralul tupelor. La puțin timp după primele tam-tamuri, spectacolul a devenit insuportabil. Nici chiar vechile orgii, așa cum și le amintesc bătrânii din tată-n fiu, nici chiolhanele bețivilor
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
adunat în ființa lui Liviu Antonesei, dar cînd te gîndești cîți autori români ar sta și în cap numai să se vadă într-o istorie literară recentă, superstiția de a crede că, odată ajuns într-un astfel de volum, ești isprăvit sub unghi creator îi sună Cronicarului a vanitate searbădă. Cît despre speranța autorului că îl așteaptă un ceas fast în care va scrie și mai bine decît pînă acum, acesta e un detaliu care nu depinde decît de el. Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
versuri inegale, împărțite în strofe, ca să-l găsească pe cel care sună deosebit, ale cărui oase pot să ducă toată stiva de închipuiri care-l completează. Mai degrabă, cercetează norocul, care se lasă greu, de-a începe sau de-a isprăvi o poezie într-un chip inspirat. Când se întâmplă, potriveala aceasta face restul de prisos. Și-atunci, decizia de a o culege ca pe-o spumă, în chip de poem în sine, e cum nu se poate mai firească. Probabil
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: „În urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite cu sânge”. Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt zilelor îndată ce va isprăvi această mărturisire prin care mai speră vag să se facă înțeles, cel puțin postum, dacă nu a izbutit în timpul vieții sale nefericite. Moartea sa îi va acuza, îi va culpabiliza pe cei care l-au împins la gestul ultim. Modest
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]