1,082 matches
-
de a cunoaște România, dar nu putea veni, era de înțeles. Mult mai târziu i-a apărut o ultimă carte - să fie oare chiar ultima? - dictată pesemne uneia dintre secretarele lui: Antes del Fin.* E atâta tristețe în ea: scriitorul istorisește ce i-a mai rămas din viață, și-a pierdut soția, dar și unul dintre fii, ajuns ministru, într-un accident de mașină. Aproape orb, se încăpățânează să picteze: pânzele lui sunt mari, într-un fel abstracte, în culori vii
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
ediția de week-end a ziarului (din 11 august), criticul literar realizează chiar o pagină întreagă de literatură intitulată „Călăuză în lumea cărților”, unde, pe lângă recenzia obișnuită, ne recomandă ce cărți să cumpărăm și ce cărți să nu cumpărăm și ne istorisește o savuroasă întâmplare în care personaj principal este Geo Dumitrescu. Acesta a primit versuri de la o tânără poetă, Ioana Matei, a publicat-o la „Poșta redacției” și, când a întâlnit-o la redacție, a avut surpriza să constate că sub
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
este un roman magnific care aparține literaturii universale, fiind, probabil, una dintre cărțile de referință ale secolului XXI, atât de minunată încât îți taie răsuflarea”, a spus Frankfurter Allgemeine Zeitung. „Varujan Vosganian este un autor autentic, un povestitor excepțional care istorisește saga unui popor persecutat de atâtea generații, până în zilele noastre”, scrie și Suddeutsche Zeitung. "Cartea șoaptelor", una dintre cele mai apreciate și mai premiate cărți din anul editorial 2009, a fost tradusă deja în numeroase limbi, astfel că la numai
Varujan Vosganian, în atenția presei germane. "Este un..." () [Corola-journal/Journalistic/45966_a_47291]
-
sintetizez în puține cuvinte, aș spune că - pe lângă interesul meu profund pentru cultura germanoromână, pentru cultura germanilor care au trăit și trăiesc de secole în România - ar fi sentimentul profund de demnitate și respect cu care Schlesak a înfruntat și istorisit acele enorme tragedii. Ar mai fi și sentimentul său profund de dragoste față de propria naționalitate germană, de german din România, puternic afectat de sentimentul culpei germane, fără a fi, însă, distrus de acest sentiment. Îmi amintesc în special o frază
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
Farmacistul de la Auschwitz, este o reprezentare extraordinară a acestor aberații. De altfel și el, ca și mine, nu caută atât să inventeze, cât să nareze realitatea, cu mult mai originală (la bine și la rău) decât plăsmuirile noastre. Cartea lui istorisește lucruri extrem de adevărate cu care nici o fantezie nu ar putea să concureze. O ultimă întrebare: există cărți de călătorie în proiectele dumneavoastră viitoare? Nu știu, deoarece nu știu niciodată ce îmi va rezerva scriitura - dacă îmi va mai rezerva ceva
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
doar o carapace fără noimă pe care o trage după el ca să aibă unde crește și unde muri. Sau cel puțin așa zicea peștele balon, ca unul care se bagă mereu în treabă, poftit sau nepoftit. Ce vreau eu să istorisesc aici poate sau nu să fie povestea mea adevărată: oricum ar fi, mare importanță nu are. Și cu toate acestea, acum că peștele balon s-a prăpădit, iar Bătrânul Danez s-a topit de tot, vreau pur și simplu să
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Răzvan Mihai Năstase În Ultimul patriarh, scriitoarea catalană de origine marocană Najat El Hachmi a înghesuit de fapt două romane diferite, legate doar prin biografia unor personaje și istorisite de aceeași voce naratorială, cea a unei tinere emigrante magrebiene dornică să-și afle o nouă identitate socială și culturală pe țărmul însorit al Barcelonei. Povestirea din prima parte îl are în primplan pe tatăl naratoarei, Mimoun, ultimul descendent masculin
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
Semprill) este de altă părere, iscând pe seama ei bârfe suculente. Din acest punct existența oarecum tihnită a eroinei este compromisă, printr-un concurs de împrejurări (plus un episod de amnezie), fata ajungând să cerșească pe străzile Londrei. Deși George Orwell istorisește povestea într-un ritm lent și oarecum previzibil, fără ruperi de ritm narativ, fără surprize și fără descrieri surprinzătoare, impresionantă este acuratețea construcției personajului principal și redarea fidelă a raporturilor cu lumea din jur. Aproape involuntar mi-a venit în
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
faptul că este mai prea lung și conține nenumărate pasaje inutile. În schimb, el este exact ceea ce ar fi trebuit să fie - o încheiere care oferă un deznodământ (oarecum anticipat), dar care nu dă răspunsuri logice la niciuna dintre bizareriile istorisite în primele volume. Lumea lui Murakami nu trebuie explicată în vreun fel, ci acceptată așa cum este, cu legi și convenții complet diferite de cele cu care suntem obișnuiți.
Înapoi în 1Q84 by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4534_a_5859]
-
istorico-literar atât din perspectiva înrudirii cu Alexandru Macedonski - prin filieră maternă -, cât și cu familia literaților Barbu și Andrei Brezianu. într-un număr al revistei "Memoria" (din anul 1995), Colette Axentie a evocat frământatul destin al familiei sale. Mi-a istorisit și mie de multe ori despre prietenia care lega pe părinții ei de Ion Antonescu și de soția lui, despre vizitele familiei Mareș la vila mareșalului de la Predeal. Această prietenie explică, de altfel, în bună măsură funcția ministerială pe care
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
când Pia Pillat divorțase de Mihai Fărcășanu și se recăsătorise cu medicul britanic Anthony Edwards, o bună prietenă aflată în altă localitate, Mary Whitehouse, "impresionată de destinul, dar și de talentul de povestitoare al Piei, (...) a rugat-o să-i istorisească în scrisori aventura plecării ei în exil, iar la sfârșit, a luat toate paginile de corespondență, le-a pus cap la cap, le-a bătut la mașină și i-a cerut autoarei îngăduința de a le da spre publicare.(...) Manuscrisul
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
in Ottave rime (Istorii galante în strofe de 8 versuri): Jurnalul, despre care a declarat și ulterior că e scris în stilul lui Casti și că are la bază o scenă din Ovidiu, Amores III, 7. Cele 24 de stanțe istorisesc eșecul temporar al unui negustor căsătorit, care, la o aventură de o noapte, e blocat în fața amantei (virgine), care adoarme lângă el. Gândul la soția căreia i-a jurat credință îl trezește ulterior din nou la fapte - dar, realizând că
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
--- Sylvie Ducas a scris o carte despre premiile literare franceze. La noi, Ioana Pârvulescu a examinat într-o carte istoria premiilor acordate de USR. Universitara din Franța a profitat de scurgerea a 110 ani de la întâiul Goncourt spre a istorisi întâmplări din viața tuturor premiilor importante din Hexagon, Femina, 1904, Renaudot, 1926, Médicis, 1958, și, firește, Goncourt, în 1903. Unele lucruri sunt de tot hazul. La crearea lui, Goncourt valora 5.000 de franci, pe 5 noiembrie 2013, laureatul va
O excepție franceză: premiile literare () [Corola-journal/Journalistic/3126_a_4451]
-
răsunet. Cartea lui Virgil Tănase, în a doua parte mai ales, reconstituie aceste evenimente și nu fără rost Leapșa pe murite se autodefinește, în subtitlu, drept „document polițist și literar“. Este și una și alta, document polițist mai ales când istorisește avatarurile „mortului fără moarte“, dispariția lui Virgil Tănase din viața publică și ecourile din ziare, supozițiile care se fac; document literar cînd evocă anii copilăriei din Galațiul originar, ai primei tinereți petrecute în ambianța bucureșteană, cu personaje imaginare, dar și
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
La auzul acestor vorbe, bărbatul a părut mișcat și nu m-a mai privit terorizat, ci mai curând cu milă. - Dacă într-adevăr viața mea vă este într-atât de necesară, a spus, n-am nici o problemă să v-o istorisesc, cu atât mai mult cu cât este de o simplitate perfectă. M-am născut în urmă cu treizeci și cinci de ani din părinți înstăriți, onești și conformiști. Tata era funcționar, maică-mea avea o mică rentă. Am fost singurul copil, iar
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
un alt coborâtor din Hoarda de Aur pe nume Alecsa Tarangul. Acesta trecea drept un zelos admirator al mitropolitului Dosofteiu. Tatăl meu nu știa carte însă avea o ținere de minte uimitoare. Când m'am făcut mare el mi-a istorisit întâmplări din tinerețea sa. Nu odată mi-a vorbit de prietenia pe care o legase cu Alecsa Tarangul în tabăra turcească din fața Vienei în vara anului 1683. La asediul de acolo Alecsa avea sub comanda sa trupa de poduri în
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
drumul spre Polonia. Trupul lui Alecsa fu dus la Siret și înmormântat în cimitirul bisericii Mușatei. Dimitrie a rămas singurul bărbat în familie. împlinise abia 17 ani. Iar sora sa avea numai 3 ani. Acum la Iași, când mi-a istorisit acestea, Dimitrie Tarangul era sub ordinele logofătului Darie Donici în regimentul de cavalerie constituit din mazili și răzeși veniți cu caii lor. Între timp cei de la Cetățuie s'au mutat la curtea din Iași. Cele două escadroane de dragoni aveau
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
o zi când, cu totul întâmplător, la o coadă la CEC, fiind chemat pe numele meu la ghișeu, o doamnă și-a declinat identitatea: purta și ea numele meu după soțul ei. Mă știa ca scriitor. Ca și mine - îmi istorisea ea zâmbind - socrul ei, care se numea tot ca mine, publicase și el pe vremuri un volumaș... Ce coincidență! în ziua în care, "România literară" îmi publica o poză din copilărie care mă înfățișa "marinar la patru ani", primeam o
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
București și un elev în prag de bac. Carevasăzică, nu o singură poveste, ci mai multe, cîrmite din una în alta, prin lanțul bine cunoscut al scurtelor atingeri întîmplătoare. Pe fiecare dintre ele ai putea-o, în fond, desprinde și istorisi. Cu toate astea, să povestești romanul e, pentru cititorul nu tocmai chițibușar, o întreprindere dificilă. Fiindcă un anonim (Anonymus Notarius dedat la cronică de burg? Nu știm...) risipește amănunte peste amănunte, vede tot, notează ce-i convine, trage sforile, dă
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
ce de foame, de ciumă au murit, pre carii nu i-au putut mai număra. Și atuncea puterea ovreiască cât mai fusese, s-au sfărâmat și s-au zdrobit. Acestea Carion în Viața lui Adrian, măcar că can pe scurt le istorisește (...). Acestea ce zisem până aici, pentru alții doară să par că au ieșit din vorba noastră, însă nu gândesc că fără cale sunt puse, de vreme ce acestea și mai multe decât acestea, măcară de am putea ști luminând mintea noastră cu
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
al cuvântului, adică de caleidoscop lingvistic, realcătuit mereu altfel: citindu-i afirmațiile (din 2002) despre întâlnirea cu Eugen Ionescu la Paris, ne amintim fără voie confesiunile (ulterioare, dar apărute anterior) din "Vatra", unde, în termenii unei simpatice proze de suspans, istorisea modul fatidic în care multvisata întâlnire nu se petrecuse, de fapt, nicicând, zădărnicită, în opinia sa, de malversațiunile Mariei-France, ca și de mefiența marelui dramaturg. înduioșătoare această pulsație a dorinței, ce transformă visurile în realități fondatoare! Pentru George Popescu, distinsul
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
limbii engleze la perfecție, ai celei franceze - din politețe, nu vor munci peste șaisprezece ore pe zi și încă șase pe noapte, făcându-și, desigur, timp să asculte amintirile bunicilor, la mobil. Bunici care, fie zaharisiți, fie murați, le vor istorisi pentru a suta oară, dar de fiecare dată cu sensibile modificări, cum a fost cu Securitatea, turnătorii, cei scuzabili și cei nu, prin ce necazuri au trecut în timpul tranziției și cu câtă amărăciune au așteptat primirea în Europa. Din Singapore
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
ieri era joi!? Din stația de metrou florăreasa mă strigă: „Ce faci conașule, unde ți-e artista?!” De o săptămână nu am ieșit din Institut. Toată povestea pare o nebunie. Deși am floarea și eșarfă, nu am curaj să o istorisesc nimănui. Unde ai dispărut? De ce nu te-am ascultat? Profesorul era mulțumit de activitatea mea. Respectasem termenul de predare cerut pentru lucrare și satisfăcusem din plin exigențele beneficiarului. Eforturile deosebite depuse fuseseră răsplătite de succes. Reușită era deplină. „Uite ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
autobiografic dintr-un anumit punct de vedere - faptele relatate sunt reale și fac parte din experienț ele de viață ale lui Mo Yan, dar complet surprinzător este faptul că autorul ocupă un loc complet marginal în povestea pe care o istorisește. Joacă mai degrabă un rol de raisonneur, de ins al cărui singur merit e faptul că a fost de față la anumite evenimente și prin ochii căruia se pot nara întâmplări. Protagoniști sunt însă un profesor de matematică, prieteni din
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
groase, cu contur negru, colorate diferit: P în roșu, i în ocru, f în albastru. Punctul de pe i era o bulină mare, în interiorul căruia se găsea următoarea inscripție: „Vaillant, le journal de [Pif]”. Pagina era completată de câteva casete care istoriseau povestea eroului titular, câinele colorat în galbenmaroniu, sortit să trăiască o viață plină de aventuri. „Vaillant” era, după cum aveam să aflu mai târziu, atât numele anterior al revistei, cât și al entității care o publica, Editura Partidului Comunist Francez. Așa
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]