350 matches
-
referindu-se la Droysen, vorbește așa cum am văzut despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care comentatorul explică această aparentă "ciudățenie" și "eroare de construcție" este valabil și în ceea ce-l privește pe Dilthey: istorismul impune ca "subiectul cunoașterii istorice" să participe "la principiul istoricității oricărui fapt cultural" și, în plus, interpretarea "încrucișării dintre subiect și obiect" trebuie să fie una "hermeneutică, și nu dialectică" (pentru întregul context vezi nota 37 din capitolul de față
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie istoric, însușindu-și experiența și transformându-se o dată cu ea, fără a o premerge
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
le vizează exclusiv pe acestea din urmă: "Cuvântul transcendental nu înseamnă însă niciodată la mine o relație a cunoașterii noastre cu lucrurile, ci numai cu capacitatea de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc) trimite la un alt fel de apriorism decât cel kantian. Mobile și variabile, supuse temporalității, formele relativ apriorice ale lui Dilthey își adaptează configurația în funcție de circumstanțele în care se manifestă. Dar prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este structurată teleologic. Ea nu este nicidecum izolată. Dimpotrivă, Dilthey are în vedere "contextul structurii sufletești" (seelischer Strukturzusammenhang), ceea ce dovedește mobilitatea și adaptabilitatea acestei categorii, a cărei configurație deschisă și variabilă ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează într-un (post)romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are drept obiect știința analitică sănătoasă este individul ca parte componentă a societății"89, fiindcă, arată autorul în alt loc, "societatea este lumea noastră", în timp ce "natura ne e străină", "ceva exterior, nu interior"90. b) Rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului Înainte de a ne opri asupra ideii de "continuitate" și de a discuta în ce măsură și sub ce formă apare aceasta în filozofie, se cuvine să analizăm și alte opinii ale lui Dilthey în domeniul istoriei filozofiei, spre a contura astfel contextul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
chiar în perioade socotite a avea îndeobște alte caracteristici și orientări. Care este suportul teoretic pentru o asemenea manieră de lucru vom vedea mai jos, în subcapitolul dedicat metafilozofiei lui Dilthey. Deocamdată pentru a evidenția contribuția conștiinței istorice la depășirea istorismului ne interesează să semnalăm doar faptul ca atare și, implicit, ideea de continuitate, așa cum apare ea la acest gânditor. Ce demonstrează așadar exemplele pe care le-am citat? Înainte de toate faptul că autorul încearcă astfel să depășească istorismul. În acest
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la depășirea istorismului ne interesează să semnalăm doar faptul ca atare și, implicit, ideea de continuitate, așa cum apare ea la acest gânditor. Ce demonstrează așadar exemplele pe care le-am citat? Înainte de toate faptul că autorul încearcă astfel să depășească istorismul. În acest sens, el invocă "o continuitate a forței creatoare (die Kontinuität der schaffenden Kraft)". Aceasta "se impune ca fapt istoric central (als kernhafte historische Tatsache geltend)" și este văzută de Dilthey "în opoziție cu relativismul (der Relativität gegenüber)"105
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca fapt istoric central (als kernhafte historische Tatsache geltend)" și este văzută de Dilthey "în opoziție cu relativismul (der Relativität gegenüber)"105. Într-un mod oarecum paradoxal, conștiința istorică adică tocmai cea care a declanșat, așa cum arătam mai sus, criza istorismului apare la Dilthey drept factor decisiv în tentativa de a depăși istorismul. Avem aici o consecință neașteptată, căci apelul inițial la conștiința istorică vizase doar depășirea dogmatismului și numai aceasta era consecința previzibilă. "Conștiința istorică a caracterului finit al oricărui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Dilthey "în opoziție cu relativismul (der Relativität gegenüber)"105. Într-un mod oarecum paradoxal, conștiința istorică adică tocmai cea care a declanșat, așa cum arătam mai sus, criza istorismului apare la Dilthey drept factor decisiv în tentativa de a depăși istorismul. Avem aici o consecință neașteptată, căci apelul inițial la conștiința istorică vizase doar depășirea dogmatismului și numai aceasta era consecința previzibilă. "Conștiința istorică a caracterului finit al oricărui fenomen istoric, a oricărei stări umane sau sociale, a relativității oricărui fel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
inhibant asupra noastră, ci dimpotrivă constituie o provocare și ne determină să fim activi 107, conducându-ne spre un ideal al creativității. În termenii lui Mircea Florian, am spune că este exploatat astfel caracterul "stimulativ", și nu cel "paralizant" al istorismului (vezi supra II, 1Be). Sau ca să folosim limbajul lui Noica avem aici "o limitație ce nu limitează". Autorul Devenirii întru ființă apreciază că numai "dogma sau <<adevărurile absolute>> sunt în fond limitații ce limitează", în vreme ce "adevărurile deschise, deci relative, ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei umane". Deși autorul nu-i dă un nume precis, în prima dintre aceste orientări recunoaștem supraistorismul hegelian (preferăm să-l numim astfel din rațiuni mai degrabă metodologice, pentru că așa cum vom vedea el este în fond tot un fel de istorism, însă unul dogmatic). Acesta privește istoria ca pe o evoluție a unor esențe metafizice de tipul rațiunii universale sau al spiritului universal. "Dar formulele despre corelația dintre întregul individual și întregul istoric [...] intră în contradicție cu orice percepție sănătoasă, cufundând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pretenția lor imperială de universalitate cu tot -, și constatase că metafizica tradițională nu poate conceptualiza totalitatea existenței și se dovedește incapabilă "să construiască o știință a absolutului"125. Printr-o astfel de metafilozofie, Dilthey a încercat să înlăture tocmai neajunsurile istorismului de care în destule cazuri se lăsase călăuzit până într-o Sackgasse a relativismului radical, unde criteriile se fluidizaseră peste măsură, normele riscau să rămână la cheremul subiectivismului, iar efortul de cunoaștere nu-și mai găsea o reală motivație. Am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
același timp, am căutat prin ampla comparație anterioară să adoptăm un mod de concepere a lucrurilor specific lui Dilthey, care ca și Blaga la noi are "o abordare stilistică a fenomenului științific"126. e) Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic Cum ajunge "lumea ideilor" să aibă "o istorie"? se întreba Hegel în Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie. Fiindcă în istorie apare "ceea ce e supus schimbării", "ceea ce este cufundat în noaptea trecutului și nu mai există". Or
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exprimă aceste atitudini filozofice alcătuiesc o corelație istorică" (s.n.)144. De altfel, noi am anticipat acest punct de vedere asupra continuității atunci când am discutat despre așa-zisa evoluție a epocii (vezi I, 3A) și despre rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului (vezi II, 2Bb). După ce a delimitat cadrul teoretic în care se desfășoară filozofia, Dilthey trece la partea aplicativă: el urmărește, în funcție de determinațiile anterioare, principalele sisteme filozofice, spre a verifica temeinicia ipotezelor sale. Aici s-ar putea pune următoarea întrebare: Atunci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și este evidentă: deși ambii gânditori folosesc o metodă istoristă, Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când Dilthey prezentând geneza și istoria preconceptului utilizează istorismul într-un sens imanent, care ține seama doar de imanența vieții. Subliniem din capul locului că această incursiune a lui Dilthey în istoria filozofiei vizează două aspecte: pe de o parte, recunoașterea trăsăturilor în virtutea cărora a fost deja conturat conceptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
continuitate a cercetărilor și a atitudinilor filozofice, ilustrată prin analogii și paralelisme ce pun în relație filozofii, școli, orientări și epoci diferite; iar legat de aceasta, faptul că el evocă emoționat "continuitatea forței de creație", precum și rolul ei în depășirea istorismului (am văzut cum "fiecare gânditor îi încredințează celuilalt problemele și-i transmite adevărurile sale", cum un filozof își asumă sarcinile altuia într-o continuitate a spiritului creator constituindu-se astfel, ca să-i spunem așa, o tradiție a preocupărilor și cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și realitate, dintre obligație morală și existență, dintre unitate și diversitate; individualitatea și viața sunt înconjurate aici cu grijă și afecțiune."213 (Vezi și II, 2Bg, unde redăm caracterizarea pe care Dilthey însuși i-o face idealismului obiectiv.) ) Supraistorismul ca istorism Am arătat că supraistorismul hegelian, bazat pe ideea progresului în cunoașterea absolutului, promovează o continuitate a conținuturilor prin trecerea de la o paradigmă la alta, astfel încât succesiunea epocilor istorice și a creațiilor individuale apare ca având un sens real, ce-i
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o continuitate a conținuturilor prin trecerea de la o paradigmă la alta, astfel încât succesiunea epocilor istorice și a creațiilor individuale apare ca având un sens real, ce-i drept, intens susținut de un sens conceptual, cel al desfășurării Ideii. În schimb, istorismul are în vedere o discontinuitate a conținuturilor prin atomizarea epocilor istorice și a creațiilor individuale, astfel încât istoria ca Geschichte apare lipsită de un sens real; istoria poate capăta doar unul conceptual, în calitate de Historik. Pe de altă parte, am văzut însă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poate fi avansată ideea de "continuitate" dar o continuitate a formelor, în cadre paradigmatice de sine stătătoare, iar nu dincolo de acestea și mai presus de ele, ca în cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor de altminteri, foarte pregnante dintre istorism și supraistorism ne ajută să înțelegem că ideea de "continuitate" nu poate fi concepută totuși în afara conștiinței istorice și, implicit, a (supra)istorismului. Reunind pe acest temei istorismul și supraistorismul, tragem concluzia că, dincolo de deosebirile evidențiate, cele două orientări pot
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
presus de ele, ca în cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor de altminteri, foarte pregnante dintre istorism și supraistorism ne ajută să înțelegem că ideea de "continuitate" nu poate fi concepută totuși în afara conștiinței istorice și, implicit, a (supra)istorismului. Reunind pe acest temei istorismul și supraistorismul, tragem concluzia că, dincolo de deosebirile evidențiate, cele două orientări pot fi reduse la un numitor comun (conștiința istorică, manifestată într-un mod mai mult sau mai puțin radical) și că supraistorismul nu este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cazul supraistorismului. Această scurtă recapitulare a diferențelor de altminteri, foarte pregnante dintre istorism și supraistorism ne ajută să înțelegem că ideea de "continuitate" nu poate fi concepută totuși în afara conștiinței istorice și, implicit, a (supra)istorismului. Reunind pe acest temei istorismul și supraistorismul, tragem concluzia că, dincolo de deosebirile evidențiate, cele două orientări pot fi reduse la un numitor comun (conștiința istorică, manifestată într-un mod mai mult sau mai puțin radical) și că supraistorismul nu este, în fond, decât un alt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deosebirile evidențiate, cele două orientări pot fi reduse la un numitor comun (conștiința istorică, manifestată într-un mod mai mult sau mai puțin radical) și că supraistorismul nu este, în fond, decât un alt nume dat unui anumit tip de istorism o denumire utilă mai degrabă din punct de vedere metodologic. (Vezi și analiza lui Schnädelbach privitoare la "premisele foarte apropiate" de la care pleacă atât Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vedere metodologic. (Vezi și analiza lui Schnädelbach privitoare la "premisele foarte apropiate" de la care pleacă atât Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la "premisele foarte apropiate" de la care pleacă atât Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană este mereu aceeași și are ca efect
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]