720 matches
-
prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag, în astă lume,/ alint, pe frunte-mi pune mângâiere,/ să lupt cu viața-mi dă putere... Cu lacrimi în ochi, sărutând mâna măicuței, cu sufletul în căușul palmelor gândului, o rog să-mi spună despre
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Autorului În primăvară naște armonia, Valsând prin pajiști câte-o adiere, Arșiței domolind monotonia Când poartă nori să plouă mângâiere. Apoi, din ape, fură abur dulce Și-l face înălțimilor umbrare, De-așa răcoare, pleacă să se culce, Chiar astrul istovit de preumblare. După răpciune, aripe dezleagă, Purtându-le spre zări neruginite, Zorind și gospodarii să culeagă, Bogatul rod al toamnei împlinite. Frunzișuri surpă-n codru sub rafale, Pătând mirific iarba-ngălbenită, Din ceruri nea și ger cumplit prăvale, Ca viscol peste
VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369590_a_370919]
-
tăcea! Te voi lăuda, Doamne, Isuse, toată viața mea! Că Tu, Doamne mi-ai adus izvoarele Când seceta de dragoste usca Florile speranțelor mele... Tu ai oprit soarele pe cer Când întunericul urii mă înconjura... Și când sufletul meu era Istovit de luptă... Tu mi-ai dat dat izbândă! Nu voi tăcea! Nu voi tăcea! Voi spune tuturor, toată viața mea, Că sunt un învingător prin Învingerea Ta! Nu voi tăcea! Cluj Napoca, 28 iulie 2015 Referință Bibliografică: Netăceri în cunună / Marina
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de zgură și cenușă. Brazii au vârfuri de seceri Și trunchiuri strivite de ură. Pântecele mamei este istovit de atâta truda și nașteri n-or să mai fie. DESOLATION Light got rotten în the darkness of life. Thoughts get lost into suffering. Birds are wingless And nowhere to go. The sun grows into an enigmă Setting down every
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
în rai: nu numai pentru sărăcia lui, ci mai ales pentru aceste virtuți ale lui cu totul dumnezeiești. Lazăr nu voia decât să nu moară de foame, atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Fața lui era istovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea și răbda. Stătea acolo, la poartă, liniștit, resemnat și desigur, se ruga - altfel n-ar fi putut răbda grozava lui suferință. Nu hulea, nu judeca, nu cârtea. Alții ar fi zis
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
Ei s-au pupat politicoși, Curcani, curcane și cocoși. Un om nu este doar un gnom, Cum adenomul nu e pom, Ne facem doar că ne cunoaștem Da ne desparte un an și-un Paște. Și dacă tu te-ai istovit, Eu n-am murit, eu n-am murit, Același trubadur pierdut În labirint, și surd și mut. Cu tine muntele îl urc, Apoi noi revenim în burg, În Evul Mediu, când muream Amanți pe rug, rubin, mărgean. De parcă nu ne-
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
cu fantezii meșteșugite. Nerușinată și îndrăzneață își dă mana cu Trădarea. Amândouă își oferă farmecele, te înconjoară cu Pasiune. Triunghiul amorului bizar. Sunt hotărâte să întunece rațiunea, să fure sufletul. Senzualitatea strecoară priviri galeșe, arde retina. Flăcări fierbinți cuprind trupul istovit de nesomn. Sora lor Desfrânarea, picură în ureche propuneri promiscue și tentante. Te înconjoară cu voci dulci, dansează lasciv pentru tine. Aproape goale, te măngaie dornice în ritmul muzicii languroase. Urci scările printre ele. Un fior rece te cuprinde. Femeia
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
Cuculețului, ieșind apoi la lumină și parcurgând în continuare cam aceeași distanță, ca într-o „strangulare” aritmică, ciudată și tainică, suprarealistă. Această ultimă distanță, de la Podul Dâmboviței la Rucăr alcătuiește, ceea ce numim îndeobște Cheile Mici ale Dâmboviței. În sfârșit, parcă istovită de tălăzuiri inexpugnabile care-i dirijează cursul albiei, Dâmbovița se dezmiardă galeșă și țâșnește dintre sânci și pereți înalți de munte („înseninări” cum le spun localnicii), ca-ntre niște mitice „Scylle și Carybde” de-ale locului, intrând în culoarul și
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
sine, ci un mijloc prin care ne curățim de patimi și ne apropiem de Dumnezeu. Postul nu vrea să omoare oamenii, ci patimile lor. Pentru un om bolnav, însăși boala este un post și nu este nevoie de a-l istovi și cu careva restricții alimentare. Dar dacă un bolnav, care este nevoit să mănânce lapte sau carne, este stăpânit totuși de patimi, el, împreună cu duhovnicul său, trebuie să găsească o altă cale eficientă de nevoință pentru a scăpa de acele
DIALOG DUHOVNICESC FOARTE ZIDITOR, DESPRE POSTUL ORTODOX ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA COPIILOR, CU PĂRINTELE IEROMONAH DR. PETRU PRUTEANU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354518_a_355847]
-
trecute să înghit noaptea zâmbind în colțuri înțelesuri pe măsură să fiu sătulă trăind la nebunie lumină Știi realitatea ce locuiește aici se hrănește prin mine cu viață unghiile mă mănâncă până la os țigările mă fumează din plămâni tăcerea mă istovește de vin dar în fond această înfometare ce este?! e doar idee dârzenie stearpă căzută printre dinți ce face piruete într-un cerc vicios și râd... Referință Bibliografică: DE DATA ASTA UN TITLU RĂMÂNE FĂRĂ TITLU / Anca Elena Șerpe : Confluențe
DE DATA ASTA UN TITLU RĂMÂNE FĂRĂ TITLU de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357461_a_358790]
-
draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului învățau să cânte dimineața mahmură de bătrânețe. George Baciu Referință Bibliografică: Cu gându
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
draperia peste șoapta sânilor tăi cu care-mi liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. * Te-am luat în brațe și m-am privit. Era Pieta lui Michelangelo. * Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului învățau să cânte dimineața mahmură de bătrânețe. George Baciu Referință Bibliografică: Gânduri de
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale în duminica Paștelui, nunțile sau alte petreceri s-au ținut în satele vecine. E lesne
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
de iubire este iubire. Căci nu poți dori decât ceea ce nu există încă. La marginea esenței mele ți-am acceptat posesiunea ca pe-un ritual de viol al cărui ceremonial e o iluzie. Nu te neliniști. În timp ce caravana ta se istovește, saharele gesturilor devin nodul diversității tale. Te accept așa cum ești, o corabie ce-și eliberează, după ce a acostat, încărcătura, îmbrăcând în culori vii portul, în vreme ce căpitanul își amintește gustul iubirii atunci când își sărută soția. Da, te iubesc, femeie, născută dintr-
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
sub vesta ierbii, pervers și flămând ca un viciu, trăgând să moară. * Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului învățau să cânte dimineața mahmură de bătrânețe. * Îmi trec o mână prin părul copacilor. Parcă sunt eu istovit de tusea toamnei. Gândul îi alunecase printre degete ca o piatră cu genunchii de iarbă. Clavicula gurii începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... * Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea ca un înger gol face cu
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
Cu durere m-ai lăsat,/ În anii care-au trecut.../ Fată dragă, n-am trăit!” Cascada sunetelor armonic-unduitoare, pline de viață, înălțătoare și calde ca razele unui soare, ni-l aduce pe magicianul muzicii populare din nou pe pământ. Este istovit, a dat și ultima picătură de energie pentru a-mplini ce i-a cerut Creatorul: îndeplinește o misiune sacră, fiind alesul pe acest pământ să compună și să cânte muzica sferelor. Îl văd pe maestrul Gheorghe Zamfir cum privește la
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
neputinței, Pînă cînd cu toții în genunchi vom sta Pînă cînd,o Doamne,mai putem rabdă? Români,Romania-gradina sfințită Vin alții,o lasă mereu neîngrijita, Neghina tot crește iar bobul de grîu Se scutura-n locul secatului rîu. Umiliți atîta,trupu’ istovit Pare fără vlaga,TU ne-ai părăsit Întristați am spune în necazu’ nost; -Iisuse reînalță NEAMUL cum a fost. Asta ni-i rugarea,fie în bun ceas Oricine s-auda lacrima din glas, Inima ce plînge,zbuciumul firesc Din suflet
PINA CIND... de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357637_a_358966]
-
de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: " Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat?" Două fete Privesc, prin geamul obosit, la norii ce încep să plângă. Sunt suflet istovit de dor, un trecător, pribeag, în astă lume. De vânt, se-ndoaie merii din fața casei urmărind tristețea unei frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni; puterea
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
puterea să întorc un arc de ceasornic peste casele bătrânești, peste gardurile lăsate într-o rână și peste pământul nesăpat... să le scot din nemișcare, să le dau un ticăit... Poate că cei ce le-au robotit odată s-au istovit de viață. Și-au pus țoalele de sus, mâinile pe piept și cu pantofii nepurtați s-au dus în lumea hodinei. Dar cei rămași?! Își luară toți lumea-n cap?! Da' de unde! Pe hornul caselor se ridică un firicel de
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
criptează veșnic pe memorii Câte se păstrează ori s-au șters Înfrângeri poate, sau victorii? Parcă am să-mi spun mie, ceva Și-acel ceva, de mine-l tăinuiesc Că voi afla sau nu voi mai afla Clipele de noapte, istovesc Duala mea structură vinovată Va învăța că poate, nu se poate Să trăiești lucid și, dintr-odată În cele două lumi îngemănate! Referință Bibliografică: Lumi îngemănate / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011
LUMI ÎNGEMĂNATE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358793_a_360122]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZILE DE VARĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zile de arșiță, zile de sete, se topesc nisipurile deșertice ale lunii pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
visării, în care imagini străvechi, dătătoare de putere și de speranță iau formă de cuvinte. Sunt cuvintele Virginiei Wolf, în „Valurile”: „Aș fi pierit ca umbra peste pajiști, îndată m-aș topi, m-aș cufunda în beznă și m-aș istovi ca ea, în locul unde se întâlnește cu pădurea, de nu mi-aș sili creierul să înalțe alcătuiri îndărătul frunții mele; îmi impun să definesc clipa de față, fie măcar într-un vers unic, neașternut pe hârtie; îmi impun să însemn
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie în noaptea uterină xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Referință Bibliografică: Apocalipsa după Solaris / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
ore de păpădie, furate din sfințenia decalogului agricol. După Camil Petrescu, buchisit in clasa a doua, și regăsit incriminator în compunerile clasei următoare; din neștiința naivă că Ela Gheorghidiu are tot timpul să fie descoperită, pentru că batrânețea n-o să-i istovească nici albastrul ochilor și nici rotunjimea brațului umplut de crengi de măr. Ar fi exasperat de aventurile inelului cravatei de pioner, dispărut misterios, cu tot cu dublură, patru din cinci zile de școală, căruia numai localul Sherlock Holmes putea să-i dibuie
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag, în astă lume,/ alint, pe frunte-mi pune mângâiere,/ să lupt cu viața-mi dă putere... Cu lacrimi în ochi, sărutând mâna măicuței, cu sufletul în căușul palmelor gândului, o rog să-mi spună despre
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]