244 matches
-
Nu aveam nici un fel de compătimire ori înțelegere pentru Blanche Stroeve, dar știam că n-aș face decât să-l întristez pe bietul Dirk dacă i-aș fi spus exact ce părere am despre ea. Ajunsese în halul acela de istovire în care nu se mai putea opri din vorbit. Mi-a repetat de mai multe ori cuvânt cu cuvânt toată scena aceea. Câteodată își aducea aminte de un amănunt pe care nu mi-l spusese până atunci. Acum discuta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de-o armată de ucigași. Nu era greu să opresc o mașină, dar inerția în care aș fi fost silit să stau pe pernele ei nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește să se țină pe picioare de istovire. De altfel, foarte des ea începuse a-și muta greutatea întregului său corp, de pe un picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu dexteritate un jazband și gungurește fără istovire franțuzește. Față de mine a fost totdeauna atent, ceea ce era un merit pentru distracția lui obișnuită. Chiar mi se spusese, când în conversații se găsea că sunt ciudat și poate nelalocul meu, îmi lua partea cu vehemență. - Ce pricepeți voi din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe față, ironia, șiretenia, tortura. Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc. Ca să-mi replice, Ioana nu-i niciodată obosită, cu toate că ea obosește repede. Dar deseori face impresia de consumată. Marea se zbate fără istovire, ca și sufletele noastre, drept lângă fereastră, și în zgomotele ei variate pot să presupun orice, toate închipuirile, toate arătările supranaturale. Iar în podul meu, drept pe tavan, guzganii. Podul servește de hambar la fel ca și toată casa noastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
jur, invazia egiptenilor e cea mai puternică și mai periculoasă dintre toate. Coruperea ne va distruge, și primul simptom al contagierii este grija exagerată a bărbaților pentru propriul corp, pentru păr, pentru îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al istovirii. Singur, spiritul de cercetare, singură, întîmpinarea minunii supraviețuiește”. Eclectismul moderat al revistei intrase însă, între timp, în contradicție cu radicalizarea și polarizarea ideologică din ultimii ani ai deceniului al treilea: acutizarea ortodoxismului etnicist și xenofob, înființarea - în 1927 - a Gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm dezhidratați vorbele fântâni goale în sahare de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îl istovea, mușcătura mea drăgăstoasă îi consuma suflul vital. Mă privea cu ochii lui tot mai mari, pe fața descărnată, implorându-mă parcă să dispar. Mi-era greu să hotărăsc ce era mai bine pentru el, să moară devorat de istovirea iubirii sau de dorul meu. Pentru prima dată suferința umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc de o țărancă ce spăla zilnic la râu, dar puterile mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor, nu le scăpa nici un gest de al său. Ajunse În locuința de la San Piero după ce străbătuse cu repeziciune străzile de peste Arno, pustii odată cu lăsarea nopții. Pe treptele ce conduceau la chilia lui, puterile Îl părăsiră pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat, mulțumindu-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
băgaseră în cap, cândva. Mă înșelaseră, numai împărăția răutății era de neînvins, da, mă înșelaseră, adevărul este pătrat, greu, opac, nu îngăduie nuanțe, binele nu-i decât un vis, o închipuire nicicând împlinită dar după care oamenii gonesc întruna până la istovire, o limită nicicând atinsă, domnia lui nu-i cu putință. Numai răul își poate atinge propriile limite, numai el poate domni în chip absolut, să-l slujim, pentru ca împărăția lui să stăpânească pretutindeni, abia după aceea vom mai chibzui, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lăuntric, și steaua nu va întârzia să se înalțe, din nou curată, scânteietoare, din mijlocul acelor neguri întunecate. Nu mai ieșea din cafenele. Descoperise că alcoolul îi dă starea de exaltare pe care o avea în zilele când lucra până la istovire, pe vremea când se gândea la tabloul pe care-l picta cu acea dragoste și căldură pe care nu o mai simțise decât față de copiii lui. La al doilea pahar de coniac, regăsea în el acea emoție sfâșietoare, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
atât de puternic bromurizată că, indiferent de costumul de protecție, bromul atacă în cele din urmă conștiința. Cei care au stat mai mult aici s-au trezit la întoarcerea pe Terra că încep să ceară să muncească, fără pauză, până la istovire. Dromiket 4 corectă traiectoria, îndreptând „Bourul” spre planeta cu pricina, își puseră costumele și căștile de protecție și în curând aterizară între două dealuri golașe, roșcate. Ieșiră pe scara navei și îndată văzură, plantate din loc în loc în peisajul arid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
moare taurul tău. Taurul muri într-adevăr și cu toate că aveau să se încarce și mai mult, îi jupuiră pielea; cine știe la ce putea folosi! Carnea nu era bună de mâncat. Niciodată, nici flămânzi în cea mai cumplită clipă de istovire, n-ar fi mâncat stârv. Asta făceau hienele, oamenii nu. Încercară din nou să adoarmă. Dar în ziua aceea arșița era mai mare ca oricând. Totuși, Auta părea liniștit. Somnul nu-i venea mai degrabă din pricina gândurilor decât a căldurii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-ți spun ție. Auta asculta încordat. După fața vrăjitorului vedea că acesta nu minte. Își freca pleoapele de zor, uitîndu-se la Tela. Apoi luă puțină apă și bău, după aceea își stropi fața. Se trezi în sfârșit din amorțeala istovirii și abia atunci pricepu tot ce ascultase. Sări numaidecât în picioare și zise grăbit: - Tela, poate că tu minți, dar eu mă duc să văd. Tela îl apucă de braț și-și vîrî fața în obrazul lui Auta. Ochii vrăjitorului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se păru) și care luceau ca sticla. Dar nu arătau chiar ca sticla, căci aveau în ele niște ape ciudate argintii, deși mai palide decât argintul. Poate-i mai rămăseseră cincizeci de pași... Auta ar fi vrut să-și înfrîngă istovirea și să ajungă la ele, fie și tîrîndu-se în coate, să le ia în mână și să le cerceteze. Dar atunci capul i se prăbuși în nisip... Când îi trecu leșinul și se trezi, era seară. Tot aerul pustiului se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plănuind să cerceteze numai valea țării Retenu, au ajuns să străbată un drum obositor și lung care le-a răpit mai mult decât o lună. Dar aflaseră tot. Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Narcis, Începând cu legenda beoțiană și Încheind cu postmodernitatea? „Cine sunt?” Sau „Cine ești?”. Sau „Cine este?” (cel ce mă privește din oglindă). Toate trei, speculări dintotdeauna pe marginea uneia și aceleiași teme, cu toate derivatele ei posibile, dezbătute până la istovire: identitatea. Cel mai cuprinzător răspuns dat Întreitei interogații Îi aparține filosofiei, În dialogul său spornic cu numeroase alte discipline (logică, antropologie, psihologie, psihanaliză, sociologie etc.). Nu vom schița Însă aici bilanțul acestui gen de cercetare și pentru că ar depăși intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se Înscrie Într-un sindicat pentru a se pierde În ele. Somnul este cea mai imbecilă frățietate din lume cu cele mai grele Îndatoriri și cele mai primitive ritualuri. Este o tortură mentală care mi se pare degradantă. Încordarea și istovirea pe care le produce creația mă silesc deseori, din păcate, să Înghit o pastilă cu efect puternic care Îmi oferă un ceas sau două de cumplite coșmaruri sau chiar mă silesc să accept alinarea comică a unei moțăieli În miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește să se țină pe picioare de istovire. De altfel, foarte des ea începuse a-și muta greutatea întregului său corp, de pe un picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
designer italian, În timp ce Fauvé nu avea nici măcar un singur opțional În afara echipamentelor Înscrise În dotarea de bază; și-au desenat inimi de cauciuc ars pe asfalt, apoi s-au iubit din toate puterile, până la strâmbarea barelor și Îndoirea caroseriilor, până la istovirea curelelor de distribuție, până când, În zorii următoarei zile, roata de rezervă a Alfinei s-a desprins din suportul ei și-a luat-o la vale. Câteva sute de metri, roata a mers cumpătat, mai admirând priveliștea, mai storcoșind o zmeură
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
porcărie. Dimpotrivă, rigiditatea ei nu ține de răutate, ci de loialitate. Cinste desăvârșită. Îi lipsesc câțiva dinți din față, cuvintele șuieră învălmășite. Se întoarce spre Poet pentru a găsi cumva sprijin, dar acesta pare a-și stăpâni greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea suspectă. De parcă disimula grele păcate. Dar dați-mi și mie un pahar. N-am voie, bineînțeles, ficatul mi-e găurit. Dar astă-seară nu mai contează. Balaurul îi întinde paharul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
furnica și zăpada, furnica și greierul și șarpele și porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o fantomă ce nu va izbuti nicicînd să pătrundă În viața lor, să facă din timpul lor propriul său timp. Ți se pare că trăiești acum Într-o lume populată de ființe care au Învățat să trăiască fără să simtă istovirea sau agonia sufletului, Într-o viață ce n-o vei putea nicicînd atinge, pătrunde sau pricepe; o rasă ciudată de locuitori ai orașului care n-au trăit nicicînd pe aceleași coordonate ale timpului ca și tine, În acel timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înainta pășind Încet și indiferent pe pardoseala de ciment, Își vîrÎse deja În urechi capetele stetoscopului și ținea În mînă pîlnia aparatului. Cei doi Însoțitori veneau În urma lui. Aproape toate mișcările doctorului aveau un aer de rutină, plictiseală, poate chiar istovire, ca și cum participase de prea multe ori la momente asemănătoare, ca să mai simtă vreo emoție. CÎnd se apropie de polițiști, aceștia Îi făcură loc. Fără să le vorbească, doctorul Înaintă spre cel de pe bancă, Îi descheie cămașa și i-o desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]