271 matches
-
mangalului, pe care-l transportau la distanțe mari ca să-l comercializeze. Sextil Pușcariu descrie pe larg modul în care se făcea mangalul. Făceau de asemenea comerț cu oțet. În 1896 Teodor Burada a constatat că sărăcia era mare în rândul istroromânilor: oieritul decăzuse, creșterea vitelor era neglijată, iar agricultura era slab productivă. Cultivaseră vița de vie, dar aceasta fusese distrusă de filoxeră. Un mijloc de a-și mări veniturile prin lucratul pământului era cultivarea salviei, mai ales în Sušnjevicę. Spre sfârșitul
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
pământului era cultivarea salviei, mai ales în Sušnjevicę. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Istria face parte din Austro-Ungaria, provincia numită "Österreichisches Küstenland" (Provincia litorală austriacă), și este locuită de mai multe etnii, în principal croați și italieni. Spre deosebire de aceștia, istroromânii nu sunt recunoscuți ca naționalitate. Cercetătorii din epocă constată discriminările de care suferă. Gustav Weigand menționează că școlarizarea lor este foarte neglijată. Și croații și italienii caută să-i asimileze și, ca urmare, în satele istroromânilor nu sunt școli nici
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și italieni. Spre deosebire de aceștia, istroromânii nu sunt recunoscuți ca naționalitate. Cercetătorii din epocă constată discriminările de care suferă. Gustav Weigand menționează că școlarizarea lor este foarte neglijată. Și croații și italienii caută să-i asimileze și, ca urmare, în satele istroromânilor nu sunt școli nici în croată, nici în italiană, și cu atât mai puțin în română. Același lucru îl semnalează și Vincențiu Nicoară, profesor ardelean la liceul din Fiume (astăzi Rijeka), precum și geograful maghiar Lajos Czink care, după o călătorie
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
de asemenea că slujbele la biserică se fac în latină și în croată, preoții străduindu-se să împiedice dezvoltarea culturală a enoriașilor. După Primul Război Mondial, Istria trece la Italia. În 1921 este deschisă prima școală în care se folosește istroromâna și româna, înființată de Andrei Glavina, dar acesta moare în 1925 și școala se desființează. Tot Glavina devine primarul unei comune care se constituise din toate satele instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
școala se desființează. Tot Glavina devine primarul unei comune care se constituise din toate satele instroromâne de la sud de muntele Učka. În 1945, Istria este înglobată în Iugoslavia. Este un moment în care emigrația dă o lovitură aproape fatală comunității istroromâne. Etnonimul „vlahi” (în greacă "Βλάχοι", în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și bulgară și pe românii din Timoc. Termenul „morlaci” (în greacă "Μαυρόβλαχοι", în latină "Moroulahi" etc., în croată "Morlaci", în italiană "Morlacchi") a fost folosit inițial pentru românii apuseni, dintre care provin istroromânii, dar și acesta a desemnat de asemenea păstori de alte etnii, și nu mai este folosit în prezent. Primul exonim care îi denumește numai pe istroromâni, "Ćići", le-a fost dat de croați. Apare în documentele latinești sub forma "Chichii
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Ćići", le-a fost dat de croați. Apare în documentele latinești sub forma "Chichii", în cele italienești mai întâi sub forma "Chichi", apoi "Cici" sau "Cicci", iar la germanofoni "Tschizen", "Tschitzen", "Zitschen", "Tschitschen", "Ziegen", "Zische". Originea termenului ar fi că istroromânii se adresau unul altuia cu cuvântul "čiča" „unchi, nene” în sârbă și croată. Astăzi acest etnonim este imprecis, pentru că se referă și la croații din regiunea Ćićarija. Alt exonim folosit de croați era mai demult "Ćiribiri", despre care Ascoli precizează
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
se va generaliza numele limbii și al vorbitorilor săi. Pentru cei din insula Krk (în italiană Veglia) se folosea termenul „vegliotoromâni”. În germană se întâlnește pentru graiul lor termenul "Krkorumänisch", în croată "krkorumunjski". Conform informației provenite de la Ireneo della Croce, istroromânii își ziceau "rumeri" în secolul al XVII-lea, dar acest etnonim nu mai apare în documente până la refolosirea sa de către Andrei Glavina și apoi de către Leca Morariu. În prezent, istroromânii folosesc în general un adjectiv derivat de la numele satului lor
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în croată "krkorumunjski". Conform informației provenite de la Ireneo della Croce, istroromânii își ziceau "rumeri" în secolul al XVII-lea, dar acest etnonim nu mai apare în documente până la refolosirea sa de către Andrei Glavina și apoi de către Leca Morariu. În prezent, istroromânii folosesc în general un adjectiv derivat de la numele satului lor, cei de la Žejân numai pe acesta ("žejånci"), iar cei de la sud de muntele Učka și adjectivul derivat de la numele satului, și unul general, "vlåš" (singular "vlåh"), preluat de la slavii de
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Učka și adjectivul derivat de la numele satului, și unul general, "vlåš" (singular "vlåh"), preluat de la slavii de sud. Mai folosesc și cuvântul croat "Rumunji", în special în contactele cu străini, sub influența cercetătorilor români. Încă de la așezarea lor în Istria, istroromânii au început să se asimileze cu populația locală, mai ales cea croată. Cauzele asimilării au fost multiple. În primul rând numărul lor, care nu a putut niciodată depăși 40.000, prima estimare fiind la 10.000 (vezi tabelul de mai
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
ea la declinul folosirii acesteia. Clerul de naționalitate croată, slovenă sau italiană chiar a acționat în sensul asimilării. Când a început școlarizarea și la sate, lipsa aspectului scris al limbii a făcut imposibilă aceasta în limba maternă. În plus, atunci când istroromânii au dorit școală în română, au fost împiedicați să o aibă, din cauza croaților, care voiau să-i asimileze. Lipsa școlilor a făcut ca la începutul secolului al XX-lea 90% din istroromâni să fie analfabeți. Situația s-a îmbunătățit progresiv
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
a accelerat începând cu anii 1950, prin faptul că izolarea satelor s-a redus prin modernizarea drumurilor și populația a devenit mai mobilă în urma industrializării. Aceste fenomene au favorizat înmulțirea căsătoriilor mixte, un factor de asimilare în plus. Astfel limba istroromână a fost percepută ca din ce în ce mai puțin utilă în afirmarea pe plan social. Din cauza asimilării, numărul istroromânilor, înțelegând prin aceștia vorbitorii limbii, a fost în continuă scădere, dar acest număr a putut fi mai mult estimat, instroromânii figurând rar ca atare
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
drumurilor și populația a devenit mai mobilă în urma industrializării. Aceste fenomene au favorizat înmulțirea căsătoriilor mixte, un factor de asimilare în plus. Astfel limba istroromână a fost percepută ca din ce în ce mai puțin utilă în afirmarea pe plan social. Din cauza asimilării, numărul istroromânilor, înțelegând prin aceștia vorbitorii limbii, a fost în continuă scădere, dar acest număr a putut fi mai mult estimat, instroromânii figurând rar ca atare în recensăminte. Evoluția acestui număr este aproximativ următoarea: Autoidentificarea istroromânilor nu este unitară. Pe de o
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
pe plan social. Din cauza asimilării, numărul istroromânilor, înțelegând prin aceștia vorbitorii limbii, a fost în continuă scădere, dar acest număr a putut fi mai mult estimat, instroromânii figurând rar ca atare în recensăminte. Evoluția acestui număr este aproximativ următoarea: Autoidentificarea istroromânilor nu este unitară. Pe de o parte, fiindcă au fost până nu demult izolați unii de alții de munte, între "vlåš" și "žejånci" nu există sentimentul comunității etnice și lingvistice. Pe de altă parte, cel mai frecvent se declară croați
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
fluenți de istroromână, care au învățat limba de la părinți. Poate mai sunt de două sau de trei ori pe atâția în orașe și încă câteva sute în afara Croației: Europa, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia. Antonio Dianich estimează la 400-500 numărul istroromânilor stabiliți în S.U.A., dintre care 200 ar cunoaște limba. Aproape toți cei care vorbesc limba sunt de vârstă mijlocie sau bătrâni. Transmiterea limbii de la părinți la copii practic a încetat la generațiile născute în anii 1950-1960. Puținii vorbitori mai tineri
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Transmiterea limbii de la părinți la copii practic a încetat la generațiile născute în anii 1950-1960. Puținii vorbitori mai tineri (în jur de 30 de ani) au învățat-o de la bunici ca a doua sau a treia limbă. De altfel toți istroromânii sunt cel puțin bilingvi. Istroromânii și limba lor nu sunt prezenți ca atare în datele recensămintelor, dar ar putea fi printre cele referitoare la români. Astfel, în 2011, pe toată Croația s-au înregistrat 955 de persoane cu limba maternă
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
copii practic a încetat la generațiile născute în anii 1950-1960. Puținii vorbitori mai tineri (în jur de 30 de ani) au învățat-o de la bunici ca a doua sau a treia limbă. De altfel toți istroromânii sunt cel puțin bilingvi. Istroromânii și limba lor nu sunt prezenți ca atare în datele recensămintelor, dar ar putea fi printre cele referitoare la români. Astfel, în 2011, pe toată Croația s-au înregistrat 955 de persoane cu limba maternă română și 435 de naționalitate
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate cu locuitori istroromâni în nord-estul Istriei, un sat la nord de muntele Učka și câteva la sud de acesta. Numele lor apar în surse în mai multe limbi și în și mai multe variante: Situația limbii istroromâne este reflectată de prezența ei în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
prezent mai sunt sate cu locuitori istroromâni în nord-estul Istriei, un sat la nord de muntele Učka și câteva la sud de acesta. Numele lor apar în surse în mai multe limbi și în și mai multe variante: Situația limbii istroromâne este reflectată de prezența ei în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". În prezent modul de viață al istroromânilor nu diferă de cel
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
multe variante: Situația limbii istroromâne este reflectată de prezența ei în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". În prezent modul de viață al istroromânilor nu diferă de cel al populației majoritare. Odată cu industrializarea începută în anii 1950, și istroromânii s-au orientat spre orașe în căutare de lucru, mutându-se în acestea sau făcând naveta. Ocupația tradițională a producerii mangalului n-a dispărut total
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". În prezent modul de viață al istroromânilor nu diferă de cel al populației majoritare. Odată cu industrializarea începută în anii 1950, și istroromânii s-au orientat spre orașe în căutare de lucru, mutându-se în acestea sau făcând naveta. Ocupația tradițională a producerii mangalului n-a dispărut total. În 2008 mai era producție de mangal pentru restaurante din regiune. Istroromânii au avut cândva
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
anii 1950, și istroromânii s-au orientat spre orașe în căutare de lucru, mutându-se în acestea sau făcând naveta. Ocupația tradițională a producerii mangalului n-a dispărut total. În 2008 mai era producție de mangal pentru restaurante din regiune. Istroromânii au avut cândva o cultură nematerială bogată, constând din dansuri, cântece, basme, proverbe, practici magice, obiceiuri legate de naștere, nuntă, înmormântare și sărbători, practicate în limba lor și prezentând asemănări cu cele ale românilor în general. Acestea erau încă destul de
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
se piardă. Însă odată cu asimilarea, acestea au fost parțial practicate în limba croată, apoi, în procesul de modernizare a societății, au dispărut aproape total. Se mai păstrează la Žejân obiceiul de Lăsatul secului al „zvonciarilor” (clopotarilor), care nu este specific istroromân, dar are unele particularități față de același obicei practicat în mai multe regiuni ale Croației. Ține de ritualurile precreștine existente în mai multe țări, de alungare a spiritelor rele ale iernii. În prezent, zvonciarii sunt constituiți într-un ansamblu folcloric care
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
de ritualurile precreștine existente în mai multe țări, de alungare a spiritelor rele ale iernii. În prezent, zvonciarii sunt constituiți într-un ansamblu folcloric care perpetuează obiceiul în sat, îl prezintă la carnavalul din Rijeka și în alte țări. Religia istroromânilor este catolică în rit latin, dar la origine se pare că a fost ortodoxă, deoarece Ascoli afirmă că în satul Sucodru biserica fusese cândva ortodoxă înainte de a deveni catolică. După majoritatea lingviștilor, idiomul vorbit de istroromâni este un dialect al
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
dacoromân, cel aromân și cel meglenoromân, după Radu Flora este un grup de graiuri dacoromâne, iar după câțiva lingviști (Petar Skok, Alexandru Graur, Ion Coteanu) este o limbă romanică de est aparte. Din cauza împrejurărilor istorice, în contextul asimilării treptate a istroromânilor cu populația majoritară croată, instroromâna a fost din ce în ce mai mult influențată de limba acesteia, ajungând să fie considerată de Coteanu o „limbă mixtă”, cu multe împrumuturi lexicale, inclusiv cuvinte gramaticale, morfologia fiind de asemenea influențată. Fiecare sat își are varianta sa
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]