462 matches
-
așteptare. Tu aștepți, eu aștept. Totul se apropie de momentul final. În cele din urmă, zvelta Trudi mi-a deschis ușa. Terry Linex stătea tolănit în bârlogul lui, ca un curist dezmățat printre crengi înfrunzite, trofee de darts și diplome italienești. Era ora patru după-amiaza, așa că sună după whisky și gheață. — Ei, fiule, spuse el, cum e viața în viteza a cincea? Cu ce pot să-ți fiu de folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mult cum arată pe plajă. Viguros. Musculos. Ador australienii din reclamele la săpun, dar accentul lor, draga mea. Nu se poate să angajăm un astfel de tip la galerie. Clienții nu ar accepta așa ceva. Am ajuns în fața unui restaurant italienesc la colțul străzii Dover, umbrit de o prelată verde-măr, care părea ușoară, proaspătă și primitoare. Duggie mă pofti înăuntru, sărută cu tandrețe pe cineva pe care mi-l prezentă drept Luigi și ne așezarăm la o masă cu vedere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obraji (regula mea cu pupicul dublu nu durase nici măcar douăzeci de secunde), dar Davide nu reușise să-și desprindă ochii de pe Elisa nici măcar o secundă. —Masa noastră. E gata, anunță el pe un ton aspru, Într-o engleză cu accent italienesc, mângâind fundul osos al Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o engleză cu accent italienesc, mângâind fundul osos al Elisei și aplecându-și iar fața drăgălașă spre gâtul ei. Veniți Înăuntru când ați finito. Ceva din accentul lui Davide nu părea tocmai În regulă. Părea să treacă de la franțuzesc la italienesc și apoi Înapoi la franțuzesc. —Eu am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la una dintre cinele noastre de joi seara, dar din acel moment Îi urmărisem pas cu pas evoluția. La Început nu existaseră multe informații: o biografie a bucătarului-șef și câteva detalii despre inaugurarea rapidă. Se pare că adorabilul local italienesc cu douăsprezece mese din Lower East Side era proiectul de suflet al unui fost important bancher care fusese luat În vizor de Eliot Spitzer și condamnat până la urmă la doi sau trei ani de Închisoare federală. Tipul a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
avionul spre Bangladesh. —Să bem? Afară? Glumești. Am răsfoit indiferentă meniurile. Nu e nimic de mâncare. Îmi smulse meniurile din mână și scoase câteva la Întâmplare. —Nimic de mâncare? Ai mâncare chinezească, burgeri, sushi, thailandeză, pizza, indiană, vietnameză, delicatese, salate, italienească... astea sunt doar câteva. Alege ceva, Bette. În clipa asta. — Serios, Pen, ce-ți place ție merge și pentru mine. Am privit-o când a sunat la un local care se numea Nawab și a comandat două porții de tikka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi trimis pe Shakespeare să-i civilizeze pe hindușii ignoranți. Într-un fel, poate da. Dar, de fapt, nu este așa. Nu! Nu este, Willoughby cred că deliberat ești obtuz... Harold zice că este absolut fantastic. Da, într-un fel italienesc. Într-un fel, seamănă cu marmora. Mmm. Unde? O, gazonul din fața bisericii lui Cristos. Se apleca pe fereastra biroului, iar individul tocmai trecea, parcă plutea... aproape oniric, zice Harold... Era întreg? Așa părea, dar apăruse brusc, din senin. Cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
furcă cu prefectorul Bisericii Catolice. Nici la 20 august 1777 lucrurile nu s-au limpezit. După cum spun vornicii de poartă, pe locul reclamat “să află făcut despre Ulița Mare pe locul acesta trahtirul și 3 dugheni ce sânt a preuților italienești osăbitu de pivnița și crâșma ce este pe pivniță, ce este alăture cu tractirul și cu dughenile... ce-au fost a preuților izoviți leșești”. Să nu crezi, sfințite părinte, că lucrurile s-au pus pe calea cea dreaptă. Nici la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe care l-am făcut a fost să-mi găsesc un serviciu. în New York era foarte simplu să-ți găsești de lucru. Asta dacă nu aveai nimic împotriva unui salariu de sclav. Mi-am găsit un post într-un hotelaș italienesc, condus de o familie. Era chiar drăguț, dacă nu luai în considerare salariul de rahat. Privind înapoi, nu reușeam să-mi dau seama cum de acceptasem să lucrez într-un loc atât de îngrozitor ca motelul Barbados. Apoi am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
coborât imediat ochii înapoi, asupra clipboard-ului. Se părea că puținul timp alocat în program conversației neprofesionale se terminase. — OK, o să preiei o carte de bucate pe care o facem cu Maestrul Bucătar Mario, un tip încântător care are un restaurant italienesc celebru, în Bronx. Dawn a făcut o pauză, rozându-și capătul creionului. — Claire, ai mai lucrat pe vreo carte de bucate? În spatele atitudinii profesioniste, tonul lui Dawn era blând și se înțelegea că încerca să-și dea seama de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
propoziție... — O să mă mai gândesc la asta. Dar, într-adevăr, ar trebui să sărbătorești. Ai depășit o piatră de hotar. — N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că m-aș simți puțin ciudat dacă aș purta o pălărie sau o fustă înflorată. —OK, unde mergem? — Mor de foame, spune Amy mângâindu-și abdomenul plat. —Să mergem în partea cu resturante, propun eu. Așa, dacă tu vrei mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto invenție din lume, nu crezi? Ne îndreptăm spre restaurante. Amy e atât de slabă, încât o invidiez. Nu e uscățivă sau așa ceva, dar are o talie perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot mai mult mobilul. Ray a mâncat ca un hăbăuc singura masă a zilei, o mâncare italienească consistentă, cum ne vine să mâncăm când suntem nervoși, a dormit douăzeci și opt de ore, pe urmă, încă adormit, i-a spus lui frate-său, care-l avea în grijă, că era gata s-o ia de la capăt. Cu biții recuperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era soare. — Cum zici tu, a oftat David. Apoi bărbatul a luat cana oferită de Fiona. —Mulțumesc. Ce-ai vrea să faci azi? — Păi, a răspuns ea veselă, m-am gândit c-am putea să mergem să mâncăm la restaurantul italienesc, ăla drăguț și ieftin, din Kensington - știi, ăla care are și un meniu special pentru copii și unde toată lumea se agită în jurul lui Jessica! a adăugat ea și-a luat o gură de ceai. După care m-am gândit c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și trei frunze diferite puse alături, am cheltuit o sumă nerușinat de mare. După aceea, ne-am dus la Bar Italia, să bem cafea. Baby a insistat să spună „Ciao, bello“ tuturor celor care intrau, căci astea sunt singurele cuvinte italienești pe care le știe, până a sosit vremea s-o pornim către clubul pe care niște cunoscuți de-ai ei tocmai Îl deschiseseră unde muzica era foarte lentă. Vreo trei persoane dansau superb. Ceilalți nici măcar nu Încercau. Stăteau În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
niciodată. În camera micuță mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi furaseră bicicleta. Poate că acum eram la televizor și mama se uita la noi. Tata scosese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici, dulapul de colo, zgomotele din stradă erau italienești, așa ca în filmele de vineri seara. Așa trăise bărbatul căruia îi furaseră bicicleta. Poate că acum eram la televizor și mama se uita la noi. Tata scosese din pachet brânza și feliile de pâine, iar pe cea cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Arătau ca palazzi de la Veneția, casele astea?” „Nu, firește că nu arătau așa. Însă eu le găseam foarte frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și nasturi, până la mirodenii și cărți. Pe când ei se foiau zgomotoși și obraznici, țăranii stăteau alături, tăcuți și modești. Nu se tocmeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prea multor aparate de aer condiționat, mulțimea ia cu asalt ușile, dornică să își găsească adăpost și să scape de aici, la unul din magazinele de la ultimul etaj a izbucnit un incendiu, focul înghițise câteva zeci de perechi de pantofi italienești, iar mirosul de piele arsă inundase întreg magazinul, eu o țin bine de braț pe Noga și o trag după mine, tușesc și expir, împing și lovesc, în fața ochilor mei se materializează în mod foarte clar avertismentul acela tibetan antic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
februarie la un loc decât o primăvară ca aceasta. Deși știam că e prea târziu, țineam să-i spun că noua coafură îi venea foarte bine și că era foarte drăguță. În încheiere i-am scris: „Lucrez la un restaurant italienesc acum și bucătarul m-a învățat să prepar niște spaghete extraordinare. Abia aștept să te tratez și pe tine.“ M\ duceam la facultate în fiecare zi, lucram la restaurant de două sau trei ori pe săptămână, vorbeam cu It½ despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros de neputință. Așa că, într-un fel, fantoma sa e cea care a început să mă bântuie. Mă aflam cu Davey într-un restaurant cu specific italienesc din Soho, când el s-a așezat la masa de lângă noi și m-a cuprins deodată o senzație de slăbiciune. Îmi închipui că era același sentiment pe care îl au personajele din filme când o stafie trece prin corpul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
clismă? îl abordează și Dănuț. Domn' Dan, mai e bere în sticla aia, din dreapta matale? vrea să afle Vali, Tipul cu creierul prolapsat, afișându-și fudul zâmbetul cel mai cabotin cu putință, din recuzita mafiotului-gentleman Tano Carridi, protagonist al serialul italienesc La Piovra, actor pentru care omul ce viețuise, accidental, fără buletin sau alt act de identitate, aproape o jumătate din viața sa, avea un adevărat cult. Nu mai e bere! Nexam! face Poetul. Nici miculeți nu mai sunt...? Păi, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]