875 matches
-
cu o fiică la Constanța și alta la Reghin, mi se plângea deunăzi. Ambele telefonează des, e drept, doar cu scrisul scrisorilor e nițel mai greu, pentru că, iată, la serviciu sunt multe de făcut și timpul îi dă înainte cu iuțeala fulgerului. Doamna Cati e pensionară de multă vreme și are și ea gospodărie într-o casă la marginea orașului... „Dar de scris tot mai scriem din când în când, ba eu, ba ele”, spune timișoreanca. „Cu două zile în urmă
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Din cupola de lumină Se revarsă bucurie! Aripi dalbe, imn de slavă, Mir de nard, Steluțe,-o mie! Și-a deschis portița, Cerul; E lumină peste câmpuri! Păstorașii, cu iuțeală Se îndreaptă către staul. Vor să-l vadă pe MESIA! Cel promis Prin prorocie! Să se-nchine, Să-i aducă laude și mulțumire. Miel curat, Născut în paie! Umilit ca cel din urmă! Se va înalța la Ceruri, De pe Cruce
COLIND de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385210_a_386539]
-
de-o tinerească melancolie pe albul feței mărginit de umbra bărbii rase. Și, ce să vezi, gura nu-și mai chinuia buzele în incisive atingeri, ba din contră, își respecta calină linia, lăsând ca răsuflarea să nu mai ardă cu iuțeala obișnuită! -Hei! Ești picat în contemplare?! Prin ce te minunez? Doar noi posedăm chip aidoma ștanțat! îl chestionă cel mare pe mezin. Ca și-nfățișarea, și glasu-i frapa prin profunzimea-i voioasă, clară și melodioasă. Am zile încărcate de corvezi
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
cine știe ce personaj sau putea ascunde o lume pe care voiam s-o descoperim, umbra și răcoarea pădurii, apoi foșnetul și miresmele ei de mușchi, de mânătărci sau de lemn ce-și rafinează existența seculară, trecerea grațioasă a vreunei căprioare sau iuțeala șopârlelor, urmele de animale ce înfiorau doar pentru că s-ar putea ivi de ici sau de colo... toate astea ne făceau să vibrăm mult mai intens ca acum. - Da ! și mie îmi place pădurea , cînd eram mică , am fost în
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
sunătoare).Aceste ierburi , ce pot fi alese în funcție de inspirație , reprezintă elementul pământ. În zorii zilei solstițiului de vară , se scoate obiectul de aur dintre ierburi , după care este cufundat rapid într-un vas cu apă curată și este trecut cu iuțeala prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii. În acest fel , bijuteria este purificata cu elementul focului. Cu flacără de la lumânare , se da foc ierburilor uscate din vas , lasandu-le să ardă și să își împrăștie aromele . De la mijlocul zilei și
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2014 are loc AZI, SÂMBĂTĂ 21 IUNIE. Este ziua cea mai lungă din an [Corola-blog/BlogPost/93070_a_94362]
-
pe care nu ar putea să o cuprindă nici o bibliotecă din lume. Toate la un loc. Nici toate computerele inventate și neinventate încă. Ar fi o carte imposibil de cuprins într-un spațiu finit. Bineînțeles, dacă aș avea și o iuțeală pe măsură în ale scrisului. Trebuie găsit un sistem de comunicare nou. Cuvântul denaturează; falsifică sensuri și esențe; scrisul și vorbirea devin tot mai bizare. Cel mai potrivit ar fi un procedeu filmic, flash-uri infinitezimale declanșate de minți superexersate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din bronz. Se pare că omul purta o platoșă. Voia să verifice, dar văzându-l cum se apropia, milogul se grăbi să se desprindă din strânsoarea potrivnicului, care continua să mugească de durere. Îndreptându-se brusc din șale, cu o iuțeală nebănuită pentru Înfățișarea sa masivă, se ridică În picioare și o zbughi de partea cealaltă a străzii, strecurându-se printre trecătorii care se apropiau curioși și făcându-se nevăzut În masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce Încălcarea ceremonialului. — Vă aflați aici ca să stați de vorbă cu Consiliul? Îl Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci cinice, flexibile, numite în popor și „sanitarii bălților”, căutau din priviri indivizii mai slab pregătiți și-i înșfăcau cu iuțeală, târându-i în adâncuri. Crapi maiestuoși, mușchiuloși, doldora de lapți, căutau crapi doldora de icre. Somni pe care apa abia putea să-i mai încapă, vegetau nemișcați în fundul unor gropi mâloase, visând la vremea când erau mai mici. Tineri bibani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
va cădea înainte ca ajutorul meu să ajungă la el? — Puteți fi sigur că așa ca fi - răspunse Metodiu - și că în chiar clipa când vorbim, pe tronul Moldovei e altcineva, dar asta n-are importanță. — Cum așa? - făcu papa. — Iuțeala cu care se schimbă domnii nu trebuie să vă înșele - zise Metodiu. Ea intră în strategia ținuturilor noastre. Cu cât sunt domni mai mulți într-un timp cât mai scurt, cu atât turcii sunt mai ușor momiți să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dura timpul istorisirii, sau, mai pe șleau spus, cât credeam noi că vom mai putea povesti. Și noi, naivii, am crezut atât de tare că vom putea spune povestea la nesfârșit, că, uite, au trecut câțiva ani buni și cu iuțeala de mână și nebăgare de seamă am ajuns la episodul 230. însă acum, iată, nu mai putem. Adică nu că nu putem, dar... nu se poate! Timpul se-ascute în urma noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șes, despre faptul că, anual, pentru aprovizionarea Constantinopolului se cumpărau din Moldova 60.000 de oi, „cu carnea deosebit de gustoasă și ușor de mistuit.” „ÎRegiunile de câmpie au însă cai mai mari, falnici, renumiți prin frumusețea armonioasă a făpturii, prin iuțeala și rezistența lor, dar și foarte lăudați de poloni și unguri, ba chiar și de turci, care au și un proverb: „Un persan tânăr și un cal moldovenescă sunt mai de laudă ca orice”. Locul îngrădit unde stăteau și pășunau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar fi fost teatrul unei bătălii Între diavoli, și făpturi diferite Încercau să pună stăpânire pe dânsul. Un drumeț nedumerit, un pustnic bătrân și cuvios, un stareț sever, un curtean neghiob, un soldat necioplit, un negustor Înstărit se perindau cu iuțeală sub ochii lui Dante. Părea că Brandan, după ce Își pierduse maiestuozitatea pe care le-o arăta tuturor, o pornise În căutarea disperată a unei alte identități, cea mai potrivită pentru a Înfrunta acea situație neprevăzută. Între timp, Începuse să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-mă singur, porunci priorul. Am de executat o inspecție. Se pare că au fost introduse În oraș niște fâșii de hârtie de la Cremona, unde a izbucnit ciuma. Paznicul sări Îndărăt, făcându-și semnul crucii, și Începu să se retragă cu iuțeală spre ușă, unde dispăru fără nici o vorbă. Asigurându-se că nimeni nu Îi putea urmări mișcările, Dante Începu să cerceteze baloturile, vârându-și degetele În materialul moale. Ajuns la cel de al treilea, simți ceva tare. Din câteva mișcări dezlegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drepți, carte a cărei Întocmire s-a Început la anii de la Întruparea lui Isus Cristos MCCLV.” Uluit, Își ridică privirea. - Cronica lui Mainardino... murmură el. Marele biograf al lui Frederic. Așadar, există cu adevărat. Bernardo nu mințea. O răsfoi cu iuțeală, parcurgând cu frenezie anii de fapte vitejești și de glorie. Nașterea lui aproape miraculoasă la Jesi, lupta pentru coroană. Intrarea triumfală În Ierusalimul cu o sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și strălucirea curții sale. Versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se În jos, izbuti să scape de prinsoarea unui uriaș cu un cap de leu brodat pe veșminte. Era cât pe ce să treacă de poartă, când se izbi de pieptul unui al treilea om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase Îl aruncă la pământ, tocmai la timp ca să vadă cu groază cum omul trăsese spada și se pregătea să Îl lovească. Zări capul de lup pe care Îl purta pe coif, Înainte să Își Închidă instinctiv ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină de la ușa unei prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o făclie de lângă arc fusese aprinsă, pentru noaptea ce abia Începe. Însă una din porțile laterale era Încă deschisă și priorul se strecură Înăuntru, străbătând cu iuțeală naosul pustiu. Din biserică trecu În claustru, iar de acolo, pe coridorul cu chiliile. Odaia lui Arrigo era Închisă pe dinăuntru. Bătu, fără să primească vreun răspuns. Lăsă lada jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își dădea seama Într-adevăr cât erau de mari. În car nu era loc. Cu iuțeală, sub privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween este o zi de toamnă mai potrivită decât Ziua Recunoștinței. - Mult mai potrivită. Iar Ajunul Crăciunului este excelent iarna, dar vara... - Vara nu are o zi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acest apelativ... A jucat și el câte în lună și-n stele, de la boieri la țărani de pe toate meridianele și era peste tot credibil, era de acolo, nu aveai ce să-i reproșezi. Îi plăcea să vorbească, îți povestea la iuțeală tot felul de chestii și, ceea ce era ciudat, îi plăcea să stea lângă noi, cei foarte tineri, să asculte ce spuneam, să râdă cu noi, să se bucure de șotiile noastre. Mai venea uneori și-mi spunea: ― Auzi, păp’șelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Mic‑burghezul are întotdeauna ceva de ascuns, de aceea există aceste colțuri. La familia Witkowski poți admira tot ce are de ascuns mic‑burghezul, fiindcă ei nu aruncă nimic. În fața acestor colțuri stă cetățeanul mereu gata să se retragă cu iuțeala fulgerului și să săvârșească porcării, neobservat de nimeni. Gemenii sunt superiori în nefericirea lor, pentru că s‑au eliberat de toate și fac ce vor. Rainer spune că oamenii sunt condiționați într‑un fel sau altul, dar eu nu, fiindcă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și periculos, atâta verde. Ca o groapă uriașă de spanac. Mâna tatei lucrează în continuare cu sârg, nasturele de sus fusese descheiat deja la cârciumă, acum urmează și alți nasturi. Trebuie să ai loc de manevră. Tata se apropie cu iuțeala vântului de punctul culminant, iar fiul de lacul de acumulare care stă acolo părăsit, în căldura amiezii. E prea frig ca să faci baie, asta se va putea abia la vară. Tatăl îi aruncă fiului o privire înțelegătoare, ca de la bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imediat într‑acolo. Între timp, Rainer și Hans o încadrează pe Sophie și‑și expun argumentele pentru care aceasta ar trebui să plece cu ei de la serbarea asta școlară plictisitoare, ca să poarte o discuție. Rainer mai apucă să explice la iuțeală muzica modernă care tocmai răsună la magnetofon. Sophie n‑ar trebui să plece în partea franceză a Elveției. Hans se leagă abia apoi de Elveția, după ce i se spune unde se află Lausanne. Sophie se desprinde de la brațul ambilor băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]