999 matches
-
despre bucuria vieții și despre lucrurile mărunte pe care le-am uitat în debaraua copilăriei, despre firescul emoției și trăirea directă sau simpatetică, despre comunicare și blocaje, nici unul definitiv, nici unul insurmontabil. Și acest adevăr simplu, atît de des uitat în mijlocul iureșului care ne este viața apare cu o strălucire aparte, frumoasă, curată. Este ceea ce mi-a plăcut la acest film rămas fără concluzie. Familia se întoarce victorioasă acasă, deși a pierdut un membru al ei, banii și concursul Little Miss Sunshine
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
va hărăzi și alte trepte... Am cunoscut, spunea într-un rând poetul Nichita Stănescu, pe cineva care vedea electricitatea, cineva m-a cunoscut pe mine, care văd cuvintele. Alții cu ale lor... Chiar așa, alții cu ale lor. Dar în iureșul vostru nebun vă rog, vă implor, să nu uitați vorba aceea a lui Dostoievski: frumusețea va salva lumea... Și să nu uitați că una din rădăcinile poeziei, alături de Iubire, Adevăr și Bine este chiar Frumusețea... Dan Iacob Plin de merite
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Sprech-gesang-ului german m-au făcut să derog de la atitudinile critice sau, mă rog, să devin imun la acțiunea unor sugestii și autosugestii. Și totuși, până unde poate merge polistilismul în creația componistică? Probabil până în acel punct de fierbere în care iureșul său torențial se confun-dă cu inerția statică a muzicilor repetitive, de pildă, ori când frisonul schimbărilor, al fluctuațiilor ajunge să semene cu vertijul stazelor sau al proceselor imuabile. Nu știu dacă acel punct de fierbere, precum și frisonul ori vertijul sunt
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
vedere al longevității :” Sunt alcătuit din mai mulți oameni - este imposibil să murim cu toții, În aceeași clipă!”. Corect! Pentru mine, Birlic, Emil Botta, George Constantin, Ștefan Iordache, Gina Patrichi, Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu ș. a. sunt vii. Ca Beligan, Rebengiuc, Iureș. Măcar unii din cei mulți, care se adăpostesc În for(t)ul interior al unui artist, rămîn nemuritori... Citesc, periodic, despre deținuții care sunt actori, scriitori, pictori. E un subiect care place gazetarilorgăozari (cum i-a numit Președintele țării). Văd
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
juca pe Treplev, Voinițchi sau Verșinin, numai pentru că nu-s (Încă) mari actori?!... După Olivier a venit un la fel de interesant prinț al Danemarcei, Mel Gibson; sau Branagh; ori VÎsoțki. La noi, după Hamletul lui Manolescu, au apărut Forry Eterle, Caramitru, Iureș, Pintea,Leoveanu...Iar după Ștefan al lui Calboreanu au abordat rolul, lipsiți de complexe, Teo VÎlcu, Costel Constantin, Cornel Nicoară, Petrică Ciubotaru. CÎt privește indispensabilitatea marilor interpreți, vreau să aduc la cunoștință celor ce nu știu, că În programa de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
monta azi Hausvater, Andrei Șerban, Afrim, Măniuțiu, Dabija, Tompa, Bocsardi sunt socotite succes, aprioric, evaluarea fiind dictată tocmai de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul este Cărtărescu. Dar un fenomen asupra căruia trebuie meditat, semnalează , tot Într-un interviu, Marcel Iureș : „ Pe român succesul Îl crispează, fiindcă n-are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este, azi, Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prins și s-au înmulțit pe pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă cu trupul tău, împreună, acest bulgăr de viață se face un cristal care pulsează o lumină orbitoare, pleoapele tuturor coboară, mușchii se relaxează, armele se sfărâmă, iureșul se preface într-o limpezime sâsâind peste un frison efemer. fire de nisip, molecule de aer, fragmente de silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ghemuit pe scaunul său cu brațe din lemn, lângă planta cu frunzele alungite ca niște tentacule. Hotărî să nu mai iasă În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
luat ființă În 1990 ; Radu era membru ATM (antemergătoarea uniunii păstorite de Caramitru). George Banu povestește o chestie nostimă : marelui plastician Horia Bernea nu-i plăcea teatrul fiindcă...se mișca! Curat deformație de pictor! Ce-ar fi ca lui Marcel Iureș, să zicem, să nu-i placă pictura deoarece e statică?! Hm... Ca fost profesor de arta vorbirii, rețin o exprimare a actorului Vasile Crețoiu (cu referire la G. Ciprian) :”Izbea cu sete În cuvinte, de parcă ar fi vrut să le
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe Treplev, Voinițchi sau Verșinin, numai pentru că nu-s (Încă) mari actori?!... După Oliver a venit un la fel de interesant prinț al Danemarcei, Mel Gibson; sau Branagh; ori VÎsoțki. La noi, după Hamletul lui Manolescu, au apărut Forry Eterle, Cozorici, Caramitru, Iureș, Pintea, Leoveanu...Iar după Ștefan al lui Calboreanu au abordat rolul, lipsiți de complexe, Teo VÎlcu, Costel Constantin, Cornel Nicoară, Petrică Ciubotaru. CÎt privește indispensabilitatea marilor interpreți, vreau să aduc la cunoștință celor ce nu știu, că În programa de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
monta azi Hausvater, Andrei Șerban, Afrim, Măniuțiu, Dabija, Tompa, Bocsardi sunt socotite succes, aprioric, evaluarea fiind dictată tocmai de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul este Cărtărescu. Dar un fenomen asupra căruia trebuie meditat, semnalează , tot Într-un interviu, Marcel Iureș : „ Pe român succesul Îl crispează, fiindcă n-are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Primul e: "Cum vrei, e alegerea ta". Iar al doilea sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea lâncezeală și mă aruncă într-un iureș al acțiunii după care nu mă omor deloc. Iar plecarea lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să explic, dar când sunt ei la mine, toată casa se animă, găsindu-mă dintr-odată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-i zice cu un calm rău-prevestitor: "Spune-i lu' dom' doctor ăsta să nu mai șadă atâta la parlamentări, că dacă nu vine rapid, și-a găsit beleaua cu mine. Îi chem pă băieții mei, facem brigadă și dăm iureș în parcarea dân față, asta dă-i plină numa' dă mașini bengoase. Dă nu v-o place vouă cum or să arate după ce ne facem treaba, să mă scuipi pă mine-n gură! Io sunt băiat finesco și am obraz
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fruntea în fața vântului. Mă gândeam că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere de omăt într-un iureș nemaipomenit. Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Un singur comentator este citat în contexte mereu pozitive: colegul de Cerc Literar sibian I. Negoițescu. Restul sunt o apă și-un pământ, din care se mai profilează, rareori, silueta lui Nicolae Manolescu... Cică niște cronicari sunt prinși într-un iureș publicitar, robi ai psihozei colective pe care tocmai ei, "paznicii rigorii", ar fi trebuit s-o spulbere. Fără detașare analitică, abdicând de la îndatoririle ce-i revin criticii ca disciplină autonomă, ei sunt de regulă ditirambici, dar completamente alături de obiectul artistic
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
Cuza Vodă”și nu de puține ori am jucat împreună mingea pe maidanul din Broștenii Hușilor. / De astă dată tot împreună, comandanți de plutoane și nu la Huși, ci în Cehoslovacia, ne confruntam cu dușmanul omenirii, fascismul german. / Atunci în iureșul luptelor m-am înclinat în fața durerii, a suferinței, dar moartea nu m-a mai înfiorat. / Lupta a fost violentă și sângeroasă, dar cu toate greutățile întâmpinate am ocupat pădurea cu cota 409, reușind să ne apropiem de localitatea Lescovec. / Seara
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
sediul M.Ap.N. din Drumul Taberei unde mașinile de luptă ale grupului au fost distruse, iar ei omorâți. Se cunoaște că lui Troska i-au tăiat capul separându-l de trup, i s-a pus etichetă de terorist la vedere, în iureșul revoluției. Se cuvine să amintesc că era un ofițer școlit, absolvent a trei instituții de învățământ superior: Academia Forțelor Terestre, secția chimie, Institutul Politehnic București și Academia Militară Generală, secția infanterie. Revenind, aveam o repulsie față de persoana generalului Militaru și
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o femeie și vrea să-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]