485 matches
-
la capătul oricărei reflexiuni, când se deschide cerul, de sus nu auzim decât o singură voce tunătoare: „Mergeți În piețe și Învățați să muriți, numai cine știe să moară merită să trăiască!”6. Lui Liviu Antonesei, de asemenea, moartea teribilă, izbăvitoare, ajunge să i se pară singura ieșire: „Cât ne va mai răbda pământul? Când vom Înțelege că, decât morți-vii, e mai bine să fim morți pur și simplu? Nu știu. Probabil, niciodată”1. Înspăimântată de „progromurile românești contra românilor”, ajunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu a dezvoltat o dimensiune regională, transnațională. Marile noastre nume au preferat Întâlnirile aleatorii de la Paris, Havana sau Washington colaborării lucrative cu Belgradul, Sofia, Varșovia sau Budapesta. Efectul aveam să-l trăim doar peste trei decenii, atunci când - ajunși În pagul izbăvitor al Revoluției - ne-am Întrebat ingenuu de ce vorbesc polonezii sau ungurii cu fervoare de „contra-cultură”, de Ginsberg, Timothy Leary, hippies, Beat Generation, Havel, Gombrowitz, Esterházy, Foucault, Lacan sau Kundera, de ce exaltă ei doctrina „culturilor marginale”, alternative, non-dominante ale postmodernismului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
414 al Prologului, deoarece pune pe prim plan problematica feminină, reluând tematica valorii suveranității acesteia în cadrul mariajului. Universul arturian este unul al dreptății, când legile erau arareori încălcate, de aceea cavalerul violator este condamnat la moarte. Femeia intervine ca factor izbăvitor, căci regina pledează pentru grațierea vinovatului cu o singura condiție, dezlegarea misterului unei întrebări cheie: „Ce jinduie muierea mai avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al inserției cuplului în moarte. Ipoteticul drum făcut împreună nu vizează (cum ne-am aștepta) calea spre un dincolo izbăvitor, ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești, farfurii, covrigi), simple detalii de ceremonial parodic, sunt destinate să abată atenția de la "stratul invizibil de cenușă" afiliat dispariției. Cu astfel de efecte de coloratură poetul se manifestă în linia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în modernismul întârziat, iar succesorii imediați fiind de asemenea contestați ca imitatori lipsiți de originalitate și aderenți anacronici ai unor estetici literare perimate. O. e glorificat cu accente similimilenariste ca izbăvitor al literaturii naționale prin conectarea ei la postmodernismul decretat punct terminus al istoriei de orice fel, deci și al istoriei literaturii, ceea ce provoacă iritarea reprezentanților altor generații sau promoții literare, care, ca ripostă, tind să conteste valoarea și importanța generației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
acela al „reprezentării lumii În funcție de dorința și nevoile noastre”34. Ca orice mit germinat În perimetrul psihologiei și memoriei colective 35, venirea salvatoare a americanilor este plasată În afara timpului sau, altfel spus, acest mit Își adjudecă principiile detemporației după cum așteptarea izbăvitoare poate fi exprimată și prin non-referențialitatea din zona eshatologiei. Delocalizarea și detemporația sunt surprinse la nivelul memoriei individuale, concentrată În mărturiile participanților la mișcarea de rezistență anticomunistă: „Toată lumea ne spunea că nu mai e mult, să avem răbdare să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mitului „venirii americanilor”, a unui descensus În timpul și spațiul așteptărilor Înfricoșate de pericolul instalării definitive a comunismului În lumea românească. Localizarea și temporația (articularea referențială) urmau să răspundă la Întrebările: „Când?” (vor veni americanii) și „Cum?” (vor veni americanii). Momentul izbăvitor trebuia reamplasat din memorie și imaginar În istorie, care nu este altceva decât o reîntâlnire postbabeliană (după aprecierea lui P. Zumthor) a timpului cu povestirea, cuvântul. Așadar, momentul, temporalitatea (când?), a beneficiat de o povestire, de o anecdotică (cum?), iar
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
au În comun nașterea miraculoasă și primele destine ale copilăriei, abandonul și pericolul reprezentat de urmăritori”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Cătălin, pajul-infans are toate aceste calități. El este “un simbol unificator pentru că tuturor acestor simboluri le revine o semnificație izbăvitoare”. Si ne amintim chinul pajului de a o izbăvi, de a o salva pe fata de Împărat. In cadrul analizei psihologiei arhetipului infans Jung găsește și o componentă paideică: “ ... nu puține figuri ale copilului sunt aducătoare de cultură și deci
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
A născut pe Mesia. Pre fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume, Să se nască Și să crească, Să ne mântuiască. Praznic luminos Praznic luminos, Strălucit, frumos, Astăzi ne-a sosit Și ne-a-nveselit Că Mântuitorul Și izbăvitorul În trup a venit Raiul cel închis Azi iar s-a deschis, Șarpelui cumplit Capul s-a zdrobit Și strămoșii iară Prin sfânta Fecioară Iar s-au înnoit Îngerii cântau, Păstorii fluierau Magii se-nchinau, Toți se bucurau. Dar Irod
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sentimentului de înfrângere și îmi doresc smulgerea ei din arderea acestui incendiu pe care inițial îl voi stinge cu fluențele plânsului meu interior. Compătimirea operează, se manifestă aici tot printr-o revărsare afectivă, printr-o maree ce învăluie și scufundă izbăvitor. Și în acest caz, asemănător celui al întâlnirii orbului, eu vreau întru compasiune dez-pătimirea și vindecarea grabnică a prietenului de boala propriul său doliu și ieșirea din spectrul gândului ce-i șoptește demonic că totul s-a terminat, că odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
credincioși co-rezonează cu înaltele sunete trăind în două lumi: una a istoriei și cealaltă a veșniciei. Astfel, ei cred că își asumă dreapta fire a omului, calea corectă a mobilității sale ontologice, calea ce urcă din timpul efemerităților spre eternitatea izbăvitoare. În cazul sunetelor de trâmbiță evocate de textul Apocalipsei, situația este profund modoficată. Îngerii sună din trâmbițe, iar nenorocirile copleșitoare coboară peste omenire, una după alta, urmând semnalul de start al fiecărei trâmbițări. Dar, în acest context, trâmbițarea vestește unei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
loc în mașină 3, locuită de cei doi bătrânei care au cerut eau-de-vie, însă au fost obligați să se mulțumească doar cu apă caldă. Abia acum înțelegem de ce în cazul apei calde întâlnirea celor două elemente, apă-foc (masculin-feminin), nu este izbăvitoare: copilul din cimitirul de mașini nefiind născut pentru viața, ci pentru moarte. Tot Dila este cea care, în piesa, anunță nașterea. Destinul copilului îl urmează pe acela al lui Emanou. Moartea lui Emanou, petrecută în afara sferei vizuale a publicului, se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
simboluri, elefantul și țestoasă, devin complementare la nivelul mesajului filmic, iar prin prezența lor mesajul inițial al piesei se îmbogățește, fiind astfel deschis mai multor posibilități de receptare. Faptul că momentul nașterii copilului coincide cu încetarea secetei, cu venirea ploii izbăvitoare, ar putea fi interpretat recurgând din nou la textul biblic. Așadar, prin spălare cum aflăm de la Iezechiel Domnul va pregăti reînnoirea radicală a poporului său. "Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curați de toate întinăciunile voastre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
În timpul vieții sale, a luptat și cuviosul părinte din greu pentru a‑i păzi pe cei credincioși. Prin urmare, noi cinstim pe acest iubitor de virtute, care apare și În vremea noastră ca vin‑ decător al tuturor tipurilor de boli, izbăvitor, salvator În orice situație și grabnic ajutător pentru cei aflați În nevoi și care au cerut mijlocirea lui În fața lui Hristos. 244 Suferința și creșterea spirituală IX.5. Când sănătatea nu e un bine și despre medicină ca scop În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
România a bătut Georgia, deși a cîștigat Cupa Națiunilor, care e un fel de Divizia B a Europei, asta nu înseamnă că rugby-ul nostru a devenit dintr-odată roz. Cluburile sînt la fel de sărace, salvarea financiară a jucătorilor înseamnă un izbăvitor salariu de plutonier în Poliție, pîine albă pînă la împlinirea visului de a pleca în Franța. Pe Parcul Copilului se va juca tot în noroi, doar echipa națională a fost luată din drumul spre îngropăciune, pusă înapoi pe patul de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
text, sugerează că o asemenea cale de analiză e intenționată. E vorba de nuc. Arbore aromitor, nucul - cum o demonstrează și inserția sa în aventura lui Gavrilescu - nu are efecte malefice, dimpotrivă : protagonistul din nuvelă e atras magnetic de umbra izbăvitoare a nucilor din grădina fabuloasă înfiptă în mijlocul Bucureștiului torid și insuportabil, și regretă momentul în care e obligat să părăsească cercul lor de răcoare. În Dicționarul de simboluri al lui Jean Chevalier și Alain Gheerbant (articolul: nuc), pomul cu pricina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
1932. O Precuvântare fixează cele două îndemnuri din care se năștea publicația: „gândul tainic de bună credință” și „idealul de superiorizare a procesului de unificare sufletească”. Altfel spus, „vibrația unică” a specificului spiritului bucovinean în atmosfera de idealism „curat și izbăvitor” al întregii societăți românești. Obiectivele periodicului sunt în primul rând politice: denunțarea „dușmanilor țării și credințelor ei”, oprirea tendințelor de „anarhizare” și apărarea „comorilor de simțire strămoșești”. Într-un scurt apel publicat în primul număr, programul e definit ca „solidaritate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
dintre noi nu este încântat să-și descopere pulsiunile, infecțiile. Dar a fi conștient de ele este un suprem act de eliberare de sub tirania ignoranței. Știi despre tine ce ești. Ai scăpat de cursa iluziilor. În plan individual, literatura este izbăvitoare. Ai și libertatea de a nu înghiți orice. Apoi otrăvurile sunt atât de diluate încât pot fi socotite leacuri. Scriitorul, și la limită arta, nu invită la transbordarea utopiei în societate, arta nu invită politicul să se inspire din substanța
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
E în căutare permanentă de hrană intelectuală. La început își potolește nevoia de ideal cu lecturi din viețile sfinților, apoi într-un târziu se oprește în ideile lui Nietzsche pe care-l asimilează mistic, apoi leninismul i se pare filosofia izbăvitoare. Cum fusese la Moscova, unde îl întâlnise pe Panait Istrati dar și pe Maxim Gorki, are povești entuziaste despre idealurile lui Lenin pe care-l venerează. Are o desăvârșită devălmășie în ierarhizarea valorilor: Hristos, Budha, Francisc D’Assissi, Nietzsche, Lenin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ripostă. Sub semnul parabolei, drama evocă o adevărată, într-un fel miraculoasă știință a supraviețuirii, a rezistenței inteligente - o defensivă activă întemeiată pe clarviziune și înțelepciune a răbdării, pe un simț acut al conjuncturii și pe găsirea promptă a soluției izbăvitoare. „Machiavelismul” domnitorului presupune o suplețe continuă în fața realității ostile, un stil politic prevăzător, denudat de slăbiciuni („mila e un preget”), justificat printr-o preacurată finalitate („Sfânt se face orice mijloc pentru-a țării apărare!”). Întâmplările, plasate într-un vag cronologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
răutăcios, chiar "cu dușmănie"; "vocile sunt nu numai izolate, despărțite prin distanțare, ci ele sunt opuse și ostile una alteia (...), de aceea sentimentul întreținut cu bună știință că te afli în fața unui cuvânt străin trebuie să fie deosebit de clar și izbăvitor în parodie". Dostoievski e creatorul unui gen de roman cu totul nou, polifonic, noțiune la care se vor raporta mulți dintre teoreticienii ulteriori ai parodiei. Polifonia romanului vizează "pluralitatea vocilor și conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pun nădejdile în mișcările sociale, la nivel național și mondial, percepute ca expresia aceleiași suferințe, prin urmare, ca actor colectiv radical. Cu toate că și-au extins câmpul de acțiune la cei săraci și excluși, își mențin tezele escatologice ale unei revoluții* izbăvitoare care ar trece neapărat prin preluarea puterii. Adeziunea lor la mișcarea „alter” vizează în primul rând transformarea acesteia în internaționalism*, ba chiar într-o a V-a Internațională care să poată să-i adune sub calificativul de „muncitori” pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile și cu toate simțurile mele. Și pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocrotitoarea și izbăvitoarea mea, Învrednicește-mă fără de osândă să mă Împărtășesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoarele și Înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
l-a auzit toată cetatea, nu numai eu”. Mărturia, dar, este departe de a-l incrimina pe Oedip care, totuși, nici vorbă să încerce a-și proba nevinovăția - la confruntarea cu martorul, el nici măcar nu se ostenește să pună întrebarea izbăvitoare dacă au fost mai mulți tîlhari. Varianta inocenței nu-i explorată și nu intră în calculele nimănui. Despre crimă nu se aduc probe, decît doar acea mărturie nicidecum acuzatoare. Dar cititorii, și Oedip însuși, nu-și fac multe scrupule și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]