383 matches
-
își vadă casele de la țară, cu gospodării rodnice, demolate. Au venit însă alte timpuri și alte capete luminate iar satele noastre, cu populația decimată, îmbătrânită, devin amintiri din copilărie...Tradițiile dispar pentru că în căminele culturale de la sate, multe lăsate de izbeliște, se fac discoteci și se ascultă manele, fondul de carte din biblioteci este în stare jalnică, atelierele meșteșugărești ca și meseriile tradiționale au dispărut, agricultura trece prin vremuri de restriște și, colac peste pupăză, tinerii pleacă în lume cât văd
“BĂCANII” – O REVISTĂ DE CULTURĂ NECESARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377766_a_379095]
-
Tătăroiu căruia, un împătimit de literatură, îi tipărește „însemnările” după mai bine de două decenii de la moartea sa? În ce fel de societate trăim dacă statul stimulează o așa zisă „creație literară” a pușcăriașilor iar pensionarii jurnaliști sunt lăsați de izbeliște cu opera lor literară de o viață ? Câte foloase ar trage societatea noastră din relatările jurnaliștilor despre poticnelile sau izbânzile mersului ei ! Ștergem istoria sinuoasă a interminabilei tranziții post-decembriste fără să reținem din ea nimic util pentru viitorime? Felicităm conducerea
LA SENAT S-A FĂCUT DREPTATE. ARTICOL DE NICOLEA N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377779_a_379108]
-
o pânză trainică. De ce a căzut Dosarul VJ192837 în spatele surorilor sale este un subiect demn de discutat. Și, desigur, n-o să ne fie frică s-o facem!5 Deci, așa cum am precizat, ca să nu-l lăsăm pe Julius Zimberlan de izbeliște, vom povesti, foarte pe scurt, conținutul Dosarului VJ192835. Veți vedea că merită! Și merită, în primul rând, prin similitudinea cu speța Marc R. Stan, similitudine ce nu face decât să sublinieze că nici una dintre cele două soluții date de tânărul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vorbă: nu aduce anul ce-aduce ceasul. Ceasul istoriei o poate lua mai repede sau mai Încet, după cum vrem și noi. Nu ne lăsăm noi călcați de vremuri după cum vor alții. Dumnezeu are grijă de noi, nu ne lasă de izbeliște. Apoi, mă las sedus și de alte idei, pe care le rostește cu un ton sfătuitor pe drumul spre casă, ce pare din ce În ce mai ușor, iar casa mai aproape: — Nu credeam că voi apuca și astfel de zile... E greu, dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Mariei i se cutremură sufletul. Știa că sora ei, cu care făcuse schimb doar cu câteva ore în urmă, se jucase cu nervii lui Rim apelând la câteva trucuri chimice dezvoltate de Abație pentru situațiile extreme, când religiile rămase de izbeliște trebuia reparate prin potențarea vieții sexuale. Rim fusese practic scăldat în feromoni, dar nu reacționase în nici un fel. Sora ei plecase nedumerită și frustrată în Sat și o lăsase pe ea să primească augustina și toată tristețea lui. Dacă aș
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
credință. Fiindcă acest joc al balanței și fiecare "decepție simbolică" determină apariția unei noi constelații de magicieni la nivelul discursurilor de autoritate. Acum se observă mai bine de ce cîmpul nostru specific de investigație este întrucîtva al nimănui. Teoretic, lăsat de izbeliște. Încolțit de construcții impozante pe care le cunoașteți foarte bine, fiindcă din nefericire ați făcut școală. Nimeni nu-i perfect. Citiți presa. Aveți așadar, cu toții avem repere glorioase, care dăunează digresiunii. Vă gîndiți că ne aventurăm pe urmele marilor înaintași
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
masă și întrebă: - Ce faci, Nuța? cine este doamna? Mama îi explică pe scurt situația și mai lăsă să picure câteva lacrimi. Mirel, care era un suflet mare, a fost impresionat și zise: - Tată, nu putem lăsa femeia asta de izbeliște. Dăm totul afară din cele două cămăruțe, astupăm găurile de șobolani și punem la punct ușile și geamurile.Vedem apoi cum o mobilăm... - Bine, mă, Mirele, dacă zici că te angajezi și tu la așa treabă, o primim! Du-te
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mușcă buzele. Dar iată: clienții zâmbesc și dau din cap! Eleni se grăbește să le umple ceștile de cafea. Apoi Milton, În alte haine, primește noi clienți, Jimmy bucătarul crapă ouăle cu o singură mână și Lefty arată lăsat de izbeliște. ― Dă-mi o două wisky-uri! strigă Milton, etalându-și noul jargon. Alb sec, 1968, fără gheață! Prim-plan cu casa de marcat deschizându-se și Închizându-se cu un clinchet; cu mâinile lui Milton numărând bani; cu Lefty punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui: — N-am făcut încă libația de dimineață, și suntem în în târziere. Ocupați vă voi de ceilalți! Cu un gest afectuos, îl ia cu el pe Iulius Herodes, fără să-i pese de figurile mofluze ale solicitanților rămași de izbeliște. — Hai! Agrippa se lasă tras de mână. Este un semn de mare cinste să fie invitat să asiste la o rugăciune privată. În nici un caz nu poate refuza, deși el a venit pentru altceva. La celălalt capăt al atriumului, un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
interne ale altor țări și că nici Papa însuși nu era îndreptățit să întoarcă hotărârea regelui Spaniei. La rândul meu, m-am împotrivit zicând că aceasta era o chestiune de propovăduire și că Sfinția Sa nu putea să-i lase de izbeliște pe credincioșii creștini din Japonia, rămași de acum și fără episcop și fără Biserică. Firește că neînțelegând limba, solii n-au luat parte la aceste dezbateri. Din castelul friguros de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
blânde și pe ei? Nu seamănă ei cu mielul rătăcit de turmă de care vorbește Biblia? Dacă pentru a căuta mielul rătăcit restul turmei este pus în primejdie... zise cardinalul cu tristețe, păstorul n-are încotro și lasă mielul de izbeliște. Nici noi n-avem altă cale pentru a ne păstra confreria neatinsă. — Vorbele acestea îmi aduc aminte de cuvintele rostite de arhiereul Caiafa înainte ca Domnul Iisus să fie ucis. Pentru a salva tot poporul, altă cale nu este decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când Caiafa, da. Toți cei care conduc o orânduire vor spune întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este decât să lăsăm de izbeliște un om pentru a-i slava pe cei mulți. Și noi credem în Dumnezeu, dar din clipa în care am făcut ordine bisericești și am întemeiat o orânduire, am ajuns și noi în locul lui Caiafa. Pentru a-și salva ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spună ce anume cereau oamenii aceștia, peste privirea Papei se așternu o umbră de tristețe. Dar nu putea să întârzie din cauza acestor orientali slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrie aceste cuvinte. Pentru că își dorea un Dumnezeu numai al lui. Nu-L voia pe Hristosul despre care predicau episcopii îndestulați în bisericile din Nueva España, ci voia un Dumnezeu care să le fie alături lui și indienilor lăsați de izbeliște. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi...” Samuraiului i se părea că vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde să fac rost de-o cheie. Așteaptă-mă aici. M-am uitat după el cât se duse până la următoarea casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
templu În ruină, apoi o văzu Într-o stațiune mult mai elegantă râzând cu capul dat pe spate În timp ce pronunța, În fața unei hoarde de bărbați atrăgători: „Harry e un dobitoc. Foarte bine i-am făcut că l-am lăsat de izbeliște În locul acela Îngrozitor“. Harry se Învârtea pe loc Încercând să-și folosească logica și bunul-simț. A doua zi după dispariția prietenilor săi, pe 27 decembrie, reușise să convingă pe cineva să-l ducă cu barca până la stațiunea Prințesa de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care citește Biblia. Cu începutul, începuturilor, am dat-o în bară chiar de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă în cap câte un car de belele colective. Și apoi, după cum se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din ea. Am încercat să te prind din urmă, dar deja dispărusei. Zach și-a întors ochii. Am visat-o uneori. M-am văzut plutind pe apă, fără nici un folos. Am visat că te-am lăsat acolo, în gabară, de izbeliște. Jina a simțit că umezeala i se impregnează în pantaloni. Acum știa care era adevărul. N-ai fi putut să faci nimic. Zach a clătinat din cap. Ba sigur c-aș fi putut. Am fi putut să nici nu venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aibă nici un efect. După ce a ieșit trântind ușa în urma ei, mama a luat pagina printată și mi-a administrat ultima doză de medicamente a zilei. —Noapte bună, a spus. Somn ușor. Nu-mi place să te las singură aici, de izbeliște, în timp ce noi stăm cu toții sus, mi-a spus pe un ton îngrijorat. E în regulă, mamă. Vreau să spun, cu genunchiul meu beteag, îmi e mai ușor dacă rămân la parter. —E vina mea, a exclamat, într-un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el s-o citească. Poate că voiam să se abțină s-o condamne pe Nur. Poate că voiam, din amor propriu, să evit să se uite la mine cu milă, de parcă aș fi fost un soț de rând, lăsat de izbeliște de o soție sătulă să-l mai aștepte. Desigur că mai simțeam și nevoia să împart cu un prieten o taină pe care de acum înainte aveam s-o port de unul singur. Așa că i-am istorisit în amănunțime povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura, să mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. — Fleacuri. La ce colegiu Îl duceți? — Păi, merge la școala din... — Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l Înghit pe cine le are. Trebuie canalizate. Sprijinite. Mă Înțelegi, Fortunato? — Vă Înșelați În privința fiului meu. De geniu, nici pomeneală. De-abia trece la geografie... Dascălii Îmi tot spun că are capul plin de păsărele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de arestare pentru ucigașul unui polițist. De data asta încercă din absolut toate puterile - dar nu reuși nicidecum. Audrey tresări, apoi se întoarse pe partea cealaltă. Buzz îl văzu pe Mickey peste câțiva ani, sătul de ea, lăsând-o de izbeliște pentru una mai tânără și oferindu-i un frumos cadou pecuniar de despărțire. Îi văzu pe cei de la LASD, de la LAPD, de la FBI și pe gorilele lui Cohen alergând după fundul lui de țărănoi până la capătul lumii. Îi văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la cetate povestind toate acestea și Încă ceva. Cu istețimea lor de țărani mult Încercați de-a lungul vremilor, Îl măsuraseră pe voievod și pe căpitanii adunați În sală. Și simțiseră În adâncul sufletelor că nu vor fi lăsați de izbeliște. Că oamenii aceia vor lupta cât de bine vor putea ei și că doar peste trupurile lor va putea Înainta urdia otomană. Și Îl mai văzuseră, În dreapta domnitorului, pe acel căpitan despre care circulau legende prin toată Moldova. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală, reprezintă tezaurul mnemic al fiecărui om, tezaur
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]