301 matches
-
și C-ul erau inundate, iar sus la Beth nu voia să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-ul erau inundate, iar sus la Beth nu voia să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În jur. Alarmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
drumul pînă la ușa asta în grabă, în cea mai mare viteză posibilă. Cum și cine să le ceară să aibă răbdare și stăpînire de sine încît să deschidă încetișor o ușă care după toate aparențele va ceda la prima izbitură dată în grabă? De aceea cred că Bîlbîie nu aprecia corect situația, Balbo nu s-ar amesteca într-o chestie atît de provincială, niște ofițeri zănateci care se joacă de-a puciștii într-o țară în care lucrurile merg în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cheia, curcubeie plăpânde, plutitoare... Normal că trebuie să fie și raza de soare acolo... Mai ales dacă intervine o poveste tristă de dragoste... V.D.N.: Îngrozitor de plictisit, pui jos, între chiuvetă și mașina de spălat rufe, sticloanța cu Mr. Proper. Din izbitura de podea, pojghița fină formată în gura sticlei se umflă și se desprinde. Ființa asta nouă, balonul, se ridică ușurel până în dreptul ochilor tăi uluiți. Și, da, nu e cu nimic diferit de cele din copilărie, cu infinite sclipiri colorate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe țărm, între Stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: "Ce faci? Îți bați joc de munca mea?" Văzîndu-mă, Filip s-a așezai în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. "Să nu mă spuneți, domnule scluptor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile. Ce-a mai urmat a fost simplu. Deodată, pe neștiute, zidul a început să se înalțe. Continua să acorde trupului ceea ce acesta îi cerea și nu rareori auzea ciocănituri discrete sau izbituri puternice de berbece în zidul și porțile care își trimiteau ecoul de partea cealaltă. Ecoul, nimic mai mult. Apoi se obișnuise să asculte ecoul, indiferent la ce era dincolo, încât nici nu-l mai auzea. - Tocmai asta e, înțelegi? tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu el, pentru că... pentru că e altul... și pentru că nu vreau asta și pentru că... omul ăsta s-a schimbat. - Dar nu asta încerc să-ți explic de atâta amar de vreme? Și ce-ți mai spuneam? Că se obișnuise să asculte izbiturile în zid, pe care apoi nici nu le mai auzea. Iar după mai multă vreme, indiferența asta putea fi foate bine numită și mulțumire sufletească. Al treilea cerîc) Crescuse cât se poate de mult, devenise acaparator, întinzându-se ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche, sau va fi un pat mâncat de ploșnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou se îndrepta spre masă ca să aducă corespondența, se auzi o izbitură în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
capotei. A doua făcu praf parbrizul. Trei, patru, cinci și șase erau dintr-un refren cântat de Spade Cooley și făcură o gaură în radiator. Norișori de aburi porniră a fremăta în jurul lui. A șaptea plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și îl văzu pe Tommy Sifakis pășind spre el, cu carabina cu țeava tăiată în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fu îngrijorat. Se liniști, când feciorul îi spuse că automobilul cu doamna și cu domnul Marcian a trecut pe dinaintea casei. Drăgănescu era foarte ostenit și fata ceea, acolo, îl plictisea De ce va fi venit cu el? ... Se sperie, avu o izbitură la inimă, simțind ceva pe mâna lui. Era gheruța lui Mika-Le ... Ce vrea? Iar vreo cerere de favoruri sau bani. - Elena nu s-a întors. Poate că întîrzie mai mult. Vream să-ți spun că aș putea veni din nou
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere. Morton strigă un ordin, pe care Grosvenor nu-l putu înțelege. Căpitanul Leeth se ridică în picioare și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în stare să găurească dintr-o singură lovitură un perete de microoțel gros de patru degete. Da, am auzit o singură izbitură. Dezintegratorului atomic i-ar trebui cel puțin un minut ca să facă o asemenea treaba, dar atunci întreaga zonă ar rămâne radioactivă timp de mai multe săptămâni. Să știi, Morton, că avem de-a face cu-o ființă supranaturală! Directorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aruncă unul din buzdugane. Măciulia grea de fier izbi În platoșa unuia din Apărători, răsturnându-l de pe cal. Fără să mai aștepte un nou atac, roti și brațul stâng, proiectând al doilea buzdugan În pieptul altui luptător, pe care forța izbiturii Îl aruncă la cinci pași În spatele calului. Apoi ridică mâinile și strigă, cu o veselie inexplicabilă: - Hei! Pietro! Mai vreau trei buzdugane! Cei trei Apărători Îl aduseră În fața căpitanului Oană, care Îl primi Încruntat, dar nu reuși să reziste bunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am rămas la marginea estică a acestuia, dar am trăit puterea și neputința atât de viu, încât gesturile și izbitura pietrelor ni s-au întipărit în minte; motiv pentru care doisprezece ani mai târziu am scris tragedia mea germană Plebeii fac repetiții pentru o răscoală, în care muncitorii revoltați sunt lipsiți de orice plan și aleargă fără țintă în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele de la izbiturile cu arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tronc. — Cu tronc e puțin zis. Cine este? Păi asta-i, că nu știu nimic despre ea. —Cum așa? Ne-am izbit în parc, ea fiind grăbită să nu piardă acceleratul, eu un distrat din fire cum mă știi. Din izbitură i-a căzut geanta, s-a deschis, s-au împrăștiat lucrurile ce le avea, ne-am grăbit să le adunăm și ca să ies din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
simțit pentru prima dată mișcările bebelușului, încât a tresărit. —Draga mea, ce-ai pățit? Simți ceva? i-a luat mâna și i-a pus-o pe abdomen. —Ce? — Așteaptă! a pus mâna ei peste a lui până s-a simțit izbitura din interior. — Mișcă! au exclamat, fericiți, amândoi. —Cecilia s-a ridicat să meargă până în bucătărie să-și ia niște banane. Stai! să-i mai simțim mișcările. Vom avea timp de-acum încolo. Abia a început. —Stai, te rog mult, îmi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ȘI SUPĂRĂTOR CĂ STĂTUSE MULTĂ VREME ÎN CÎMPUL DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT FOARTE INTENS. DAR ACUM CĂ TRECUSE DE PRIMUL ȘOC, ERA SUPORTABILĂ. CEEA CE-L INTERESA ERA ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
unui lac de pulbere de ciment și de praf întunecat. Își stopă, însă, goana, ca un armăsar căruia-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei e gingașă, dar nesigură, parcă știrbită de o bănuială. Mă îndrept spre ușă asemeni unui fluture de noapte cu aripi grele ca de plută, rămas până în zori prizonier într-o cameră. — Când te întorci? Am auzit un zgomot, o izbitură bruscă și un bufnet în piept, ca atunci când cazi din pat în timpul somnului. Poate nu s-a întâmplat nimic, căderea a fost doar interioară, un rest de gând. Nu, a căzut probabil ceva dincolo. Era un zgomot violent, dar înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]