447 matches
-
lemn,/ Strugurel de ziuă,// Să-ți țin partea îmi faci semn,/ Strugurel de ziuă”; „Frunză verde brad frumos/ Măi doruleț măi/ Astăzi s-a născut Hristos/ Măi doruleț măi/ Îngeri tot cu capu-n jos/ Măi doruleț măi”. Cele mai izbutite texte sunt, poate, acelea în care se creează o atmosferă de patriarhalitate rurală idilică prin evocarea unor situații din copilărie. În noaptea solstițiului de vară copiii aruncau, fără știrea părinților, cununi de sânziene pe casă, cu credința că, dacă vreuna
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
din Ardeal - debutează cu un lirism „prudent”, de circumstanță. „Decența în verb”, pe care i-o remarca Marian Popa, caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. În realitate, un asemenea punct de vedere își află clare argumente care îl susțin. Încă din Izvoare limpezi - considerată de critica vremii, dar și de cea recentă, drept cea mai izbutită carte a lui R. - autorul manifestă un interes semnificativ pentru efectele verbale, în tradiția parnasianismului lui François Coppée și José Maria de Hérédia. Neoclasicismul viziunii, asupra căruia au insistat comentatorii, își are originea tot în arta poetică a parnasianismului. Un
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
pentru cei ruși și, în general, pentru spațiul slav (G.M. Ivanov scrie despre Leonid Andreev, Ján Kollár, Mickiewicz, Șevcenco, Gogol, Ivan Vazov). Preocuparea pentru familiarizarea cititorilor cu literatura universală se desprinde, de asemenea, din abundentele traduceri, multe dintre ele foarte izbutite. Se disting versiunile lui Al. A. Philippide din creația poeților de expresie germană Hölderlin, Mörike, Rilke, ca și din aceea a lui Baudelaire, relevabile sunt și tălmăcirile din Racine, Dostoievski, Cehov, Nietzsche, Rimbaud, Tagore, Maiakovski, Oscar Wilde, Apollinaire, Kazantzakis ș.a.
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
refugiaților în lumea liberă, și cronica lui Aristide Burileanu la volumul Amintiri în uniformă al lui Mihai Niculescu. Atât prin calitatea și varietatea materialelor multiplicate, cât și prin valoarea semnăturilor cuprinse în fiecare sumar, R.v. este una dintre cele mai izbutite publicații românești apărute în exil. Manifestând o limpede atitudine anticomunistă și antisovietică, revista combate cu luciditate și oscilațiile, cedările ideologice, politice și intelectuale ale democrației franceze. N.Fl.
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
unor copii, Identitate, despre lumea țiganilor nomazi, Aproape de nuci, povestea unui cimitir semifantastic, legând miraculos lumea celor plecați de cei vii, Luna în crivăț, imaginea copilăriei furate etc. Cea mai reușită nuvelă este Ploaie curată, având ca motiv central dragostea; izbutită este și Lacătul apei, un „scurt roman”, unde personajul principal, Petre Găitan, un om dârz, puternic, dependent iremediabil de glia sa, pare un amestec de Ion și Ilie Moromete. Povestirile refac un peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul urmărește traseul voievodului Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, mazilit de turci și obligat să rătăcească prin Maramureș, apoi prizonier în închisoarea Edicule, până când își va găsi sfârșitul în apele Bosforului. Cer înstelat, cel mai izbutit roman publicat de S.-C., prezintă în paralel mai multe destine: Vasile Lupu, cel pe care forța interioară îl face, în pofida vicisitudiniilor, un veritabil învingător; Simina, una din fiicele sale, ilustrând ideea potrivit căreia cei născuți din os domnesc trebuie
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
poveștii. Șoarecele B și alte povestiri, volum conținând în mare parte texte scrise (și apoi pierdute) în anii de tinerețe, va fi dedicat colegilor din „fostul Cerc Literar de la Sibiu-Cluj (1941-1950)”, iar în sumar se regăsesc unele dintre cele mai izbutite proze din prima categorie. În schimb, o parte din cărțile concepute și scrise mult după consumarea experienței detenției aparțin cu totul clasei empatice, renunțând la accentul ironic și atingându-l pe cel liric. Pe scara valorică, punctul cel mai de
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
asemenea Pontifului, taumaturg, smuls sacralității la care năzuiește, coborât în erosul profan de o femeie fatală, Verona. Mult diluat prin inserții speculative, romanul rămâne inferior și celui anterior, Lena, fata lui Anghel Mărgărit (1977), care rezistă doar prin câteva episoade izbutite, teza speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
paradox și jocul de limbaj. Inserțiile livrești, de la Upanișade, miturile Antichității grecești la Kant și filosofia modernă, conferă o textură filosofică liricii lui S., în care Ovidiu Ghidirmic vede „un poet al arhetipurilor”. De asemenea, în lucrările dramatice cele mai izbutite personaje sunt extrase din mitologie, dar desacralizate prin transpunere în alt diapazon. Dumitru Micu recunoaște în imaginația și în „sprinteneala amuzantă” a paginii înrudirea cu Marin Sorescu: „Ființa lor s-a plămădit într-o măsură hotărâtoare din duhul mucalit răspândit
SORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
cu întreg picturalul și insolitul lor. Memorialistul este adesea furat, cu sau fără voie, de jocul, aparent aleatoriu, al unor evenimente pe care le retrăiește cu intensitate. El face să prindă viață o avalanșă de întâmplări, anecdote, aduceri-aminte. Le adaugă izbutite schițe de portret ale unor personalități cunoscute de aproape - bunicul său, generalul medic Zaharia Petrescu, omul politic Constantin Nacu, generalul Constantin Iarca, C. I. Istrati ș.a. - ori ale unor figuri pitorești. S. este un portretist remarcabil care, dacă nu poate
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
a reconstitui un răstimp agitat din formarea României moderne. Alături de personaje fictive, sunt prezente personalități precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu ș.a. S. face acum un efort surprinzător de înnoire prin adoptarea tehnicii romanului epistolar și pluriperspectivist. Dar, deși cuprind scene izbutite, scrierile rămân mai curând mărturii asupra epocii decât creații epice, spre deosebire de Mara, care se distinge prin soliditatea compoziției și prin sobrietatea mijloacelor literare. Atât în nuvele, cât și în romane, S. utilizează o limbă lipsită de provincialisme, care țintește claritatea
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
epoca studenției vieneze, și această piesă a fost citită și revizuită amănunțit de Eminescu, mai ales în ceea ce privește limba și stilul. Prin comedia lui se introduc în dramaturgia românească personaje rurale credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat de adevărul culorii locale și de abilitatea construirii scenice a unei idile. Întemeiată pe comicul de situații și de moravuri este Toane sau Vorbe de clacă (1874), farsă fără valoare deosebită, ca și Polipul unchiului (1875). Procedeele comice
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
a acumulat nenumărate referințe În toate limbile despre Kőrösi Csoma Sándor (Alexandru Csoma de Kőrös), călătorul secui care a studiat la Aiud/Nagyenyed și la Göttingen și care, Între 1819 și 1823, Înfăptuiește probabil cea mai eroică și mai neverosimil izbutită călătorie, către centrul Asiei, În care visul romantic al aflării locului originar al rasei maghiare aduce Occidentului nașterea tibetologiei 1. Tot Le Calloc’h a arătat recent cum primul tibetanist occidental, Philippe-Edouard Foucaux (1811-1894), un indianist discipol și succesor al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
faptul că femeia era hoață - fura aur și bijuterii și ținea totul ascuns în coada măturii. Turnuri de acest tip sunt evidente și în Metamorfoza, O jumătate de om, Încercare de sinucidere, Prin foc și pară, ultima fiind cea mai izbutită. Ca traducător, S. are o activitate mai bogată. A tălmăcit (în colaborare) din Feodor Gladkov, Lev Kassil, Móra Ferenc, Aleksandr Ceakovski, Hans Leberecht, Herbert Nachbar, Aleksandr Iakovlev, Sigurd Hoel. SCRIERI: Primăvara lui Crișan, București, 1949; Minunatele isprăvi ale lui Păcală
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
nunți (1888), realizat de S. cu sprijinul elevilor săi. Dincolo de unele neajunsuri, care decurg mai ales din culegerea neriguroasă a textelor, lucrarea se impune prin câteva observații privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a obiceiurilor Malanca și Irozii. Mai izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și descântecelor populare, publicat de S. în 1858, mai întâi în „Gazeta
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
desprinși de această dată din conglomeratul uman al imigranților din Olanda, căreia S., devenită grecoaică prin căsătorie, îi aparține. Cu o acțiune bine gradată, povestirea Puterea de stăpânire, vorbind despre suferință, tristețe și tragedia morții printre străini, este cea mai izbutită. SCRIERI: Tulburi, apele Crasnei..., București, 1974; Lumea toată, slobodă, București, 1976; Pragul de sus, București, 1980; Anton Pavlovici Cehov, București, 1981; Pietrele din lună, București, 1984; Tată, sîntem lunateci, București, 1991; Diaspora, rădăcinile mele, București, 1993; În Europa! În Europa
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
Personajele rămân simple eboșe, lipsite de viață. Nici protagonistul nu este creionat convingător. Mai aproape de o reușită, paginile în care se urmărește relația dintre Miron Grindea și tatăl său capătă, în cele din urmă, aceeași notă de proces-verbal. Ceva mai izbutit, înfățișând cu siguranță medii sociale pe care S. le-a cunoscut bine, este celălalt roman, Vadul hoților. Un observator obiectiv și necruțător surprinde acum viața unui orășel de graniță în zilele premergătoare și în acelea de început ale întâiului război
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate de adversități, de a desluși clarobscururi psihologice, obsesii erotice (cu recurs aluziv și la o, difuză, predestinare etc.). Finalul e apăsat „dramatic”, „senzaționalist” (moartea unei
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
-și ritmul prezențelor editoriale. După relativa liberalizare care a urmat realismului socialist, va mai publica romanul Circul în 1972, încât se poate spune că esențialul carierei lui scriitoricești s-a desfășurat în anii de dinaintea instaurării regimului totalitar. Un roman oarecum izbutit, deși fără mari pretenții, este Fete bătrâne (1946), cronică a vieții într-un minister, carte amar-satirică, având o dezvoltare ce frizează grotescul, deschizând drumul, într-un fel, unei literaturi care va explora absurdul vieții de birou. „Fetele bătrâne” sunt mai
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel, ceva mai izbutit, ce se dorește monden și select, în societatea elitistă, oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe fundalul unei relații erotice a eroului, dar, din păcate, și aici „se dau lecții”, de această dată de
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi, cea nouă fiind idilizată pueril. Ca de obicei în astfel de alcătuiri literaturizate, limbajul e pitoresc, iar câte un portret de țăran pare izbutit. Proza pe care o va scrie S. după 1970 se va încadra în altă categorie, autorul apelând fie la fantastic, așa cum se întâmplă în povestirile din Vulpile (1970), fie la mijloacele reportajului, ca în Oameni și munți (1972). În pofida schimbării
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
lui Barotă (1958), republicat, în 1974, sub titlul Iubiri paralele, unde sunt înfățișate confruntări de mentalități într-un imobil locuit de foști proprietari și chiriași de altă condiție socială. La aproximativ același nivel se află romanul Gențiane (1970), mai puțin izbutite fiind povestirea În căutarea somnului uriaș (1980) și romanul Această dulce povară, tinerețea (1983). În schimb, Pe firul de păianjen al memoriei (1977) e o edificatoare scriere memorialistică. Potrivit aprecierii criticilor, principala realizare a prozatoarei este primul roman. „Pânza de
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
cultivă, cuminte, o poezie a stepei și a deltei danubiene, locuri unde „roua tremură” în spicul de grâu, iar „stelele cad bulgări în marele Nimic”. Versurile sunt fără fior liric, mai mult declarative, obținând uneori contururi ornate cu imagini plastice izbutite, cu reminiscențe ale simbolismului de tinerețe. SCRIERI: În brațele Deltei, Tulcea, 1980. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 789; Chiril Aldea-Cuțarov, Iacob Slavov, „Basarabia”, 1992, 7; Gheorghe Gheorghiu, Iacob Slavov, cronicar literar, „Basarabia”, 1992, 7; Iacov Slavov, în Mireasa de peste Prut, îngr
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]