290 matches
-
al paisprezecelea, începu prințul, a fost starețul unei sihăstrii de pe Volga, din actuala gubernie Kostroma. Era cunoscut prin viața lui de sfânt, a mers la Hoardă 15, a ajutat la rânduirea treburilor de atunci și s-a semnat pe un izvod, iar eu am văzut copia acestei semnături. Mi-a plăcut scrisul și l-am deprins. Adineaori, când generalul a vrut să vadă cum scriu, ca să-mi găsească o slujbă, i-am compus câteva fraze cu litere diferite și, printre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Janów, P.P. Panaitescu - cu observația că ultimii doi nu exclud amestecul versiunii mediobulgare -, Nicolae Cartojan, autorii tratatului academic, George Ivașcu), versiunea slavo-ucraineană tipărită în 1637 la mănăstirea Kutein, în Bielorusia (pe care N. Cartojan o credea a proveni dintr-un izvod românesc procurat de Petru Movilă din Moldova), iar spațiul ipotezelor neslave a fost ocupat de opinia generalului Petre Vasiliu Năsturel, care socotea că Udriște Năsturel ar fi tălmăcit din grecește, și de părerea lui Alexandru Piru, ce înclina spre aceeași
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
circulau în spațiul românesc din secolele al XIV-lea și al XV-lea; el nu a tradus nici din grecește în românește (de altfel nu se cunosc prea multe despre cunoștințele de greacă ale vtori-logofătului), ci numai din slavonă. Titlul izvodului care i-a plasat pe cercetători pe calea originalului elin este o prelucrare, destul de liberă, dar motivată, a formulării de început a versiunii tipărite la mănăstirea Kutein, sub patronajul lui Petru Movilă: Istoria sau descrierea adevărată [...] despre viața sfinților prea
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
slavonă pe care a lucrat Udriște Năsturel aparține familiei redacțiilor răsăritene, fiind mai scurtă decât redacția slavă completă. Acesta a pus la contribuție și alte izvoare, cum ar fi ediția Kutein, care rămâne un text ajutător, nici într-un caz izvodul de bază. Varlaam și Ioasaf în versiunea din 1675 a lui Udriște Năsturel s-a tipărit în 1904. Romanul a cunoscut câteva prelucrări, cea aparținând lui Mihail Sadoveanu și lui D.D. Patrașcanu având o intensă circulație. Ediții: Viața sfinților Varlaam
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
mănăstirilor athonite mânuia această limbă de cultură) ori trecând de la un idiom la altul pe trasee imaginate de învățați, a fost tălmăcită în românește (transpusă de pe un text slavon și devenită, la rândul ei, după ce a ajuns la Muntele Athos, izvod originar pentru trei tălmăciri-prelucrări în neogreacă, una tipărită la Veneția în 1803) în timpul lui Matei Basarab de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel sau chiar de învățatul cumnat al domnului, autor și realizator al unor programe savante de tălmăciri
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
au Încă oarecare consistență În păturile populare, pregătindu-i În acest scop un entuziasm de comandă; În al doilea loc, Împrejurarea aceasta procură patrioților mijlocul de a Întreprinde cheltuieli din banul public și prin urmare ocaziunea de a Încărca la izvod” . La rândul lui, ziarul Era Nouă constata tensiunile și dezorganizarea din tabăra liberală, observând că, la banchetul dat În cinstea primului ministru, fruntașii locali „nu au fost În stare să-i aducă pe T. Geani, Mârzescu, Șendrea și Vizanti”, cu toții
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
mănăstirea cu clădirile necesare și cu obiectele de trebuință, refăcând gospodăriile moșiilor, cheltuind pentru asta mari sume de bani. De aceea, la propunerea sfinției-sale a episcopului și cu aprobarea întregului consistoriu, comisia a hotărât să nu-i ceară egumenului nici un izvod de cheltuieli pe anii trecuți, ci numai să arate starea de acum a averii și a veniturilor mănăstirii. Această hotărâre s-a adus la cunoștința arhimandritului, care a primit-o cu mulțumire și cu bucurie, declarând că mănăstirea n-are
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
muincit numai pentru folosul și binele mănăstirii. De aceea, sosind le mănăstire, membrii comisiei au cerut guvernatorului, conform ordinului primit, numai prezentarea raportului asupra stării prezente a averii și a veniturilor, ceea ce a făcut cu toată atenția, înaintând și un izvod. Însă, cu toate acestea, va trebui să se facă cu acest prilej, un control al cheltuielilor, fiindcă socotelile au fost făcute de vechilul mănăstirii, ieromonahul Macarie, un om de foarte rea conduită: meletie, arhimonah, Autonie, asesor, Gherasim asesor, Vasile Balș
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
-și tipări versurile, atacate iute de confrați și de funcționarii puterii, dar semn mare și cert al unei Înnoiri formidabile a artei sale, neașteptată mai ales Într-o vreme ca aceea!... Dar știm noi oare care e vremea potrivită pentru izvodul unei siluete regale, princiare, a artei, nu e oare mai degrabă seceta, momentul când un Moise tânăr și elansat lovește cu bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dulci din răsărit, / iar gândul harnic mi l-ai pus / la Dumnezeu și la Iisus”; „Oraș sărac, cu voevozi, / cu profesori și cu aprozi, / cu frunți trudite de poeți / și urme negre de săgeți, / mi-ai pus în cale nou izvod: / durerea-ntregului norod, / iar vieții ani vreo douăzeci / să-i port pe străzi și pe poteci”; „Țară bună m-ai crescut / să-ți urmez cărările, /să te port cu spor pe scut / peste toate zările. / Fii orar inimii mele / țară
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
acum cum pot afla mai multe despre sfintele zidiri care împânzesc aceste meleaguri străbune. - Dacă mi-ai pus o asemenea întrebare, sunt sigur că vrei să afli cu adevărat lucruri noi. Despre mănăstirile la care te gândești poți citi în izvoadele domnești întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
întocmite odată cu zidirea sfintelor lăcașuri sau pe timpul cât ele au ființat. Te sfătuiesc însă să nu uiți că în acele mănăstiri au viețuit călugări sau călugărițe, care la urmaurmei erau ființe omenești și deci supuse greșelii. Apoi atunci când vei întâlni izvoade în care domnul vorbește de judecarea unor pricini între soborul călugărilor dintr-o mănăstire și poporăni sau cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu atenție hotărârea domnească și ai să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să văd parcă mai limpede faptele domnești și întâmplările din acele vremuri. - Mă bucură ce-mi spui și dacă mai îngădui un pic ți-aș mai da un sfat. - Il voi asculta și respecta cu sfințenie. - Umblând și cercetând cele izvoade domnești, să nu te pierzi în mărunțeli, ci să iei în seamă faptele cu adevărat mari și pilduitoare... Ascultam vorbele Spiritului domnesc cu mare luare aminte, căutând să pătrund înțelesul fiecărei vorbe. După un timp, chipul de fum a prins
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dorești să știi mai multe despre această biserică. - Intocmai, mărite Spirit - am îngăimat eu. - N-are să fie ușor de lămurit acest lucru. Eu zic s-o iei cătinel pe firul documentelor și apoi vom mai vedea... Am pus mâna pe izvoadele domnești și cronicărești, cu gândul să limpezesc povestea. Aveam în minte faptul că Petru Schiopu a domnit în Moldova în două rânduri: 1574-1579 și 1582-1591. Apoi, că în prima domnie a zidit Galata din Vale, iar în a doua domnie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în împuternicirea dată la 1 mai 1742 (7250) unui om al domniei pentru a merge la Răchiteni, să cumpere 260 căpriori, o sută de grinzi de stejar „și lemnul, de lung, de gros, să fie după cum a da vel logofătul izvod cu iscălitura dumisale.” Poruncile domnești s-au înmulțit, pentru că erau necesare multe materiale pentru tocmirea bisericii. - Așa se face că la 16 mai 1742 (7250) sunt date două porunci domnești : „Carte dată acestui armaș, ca să margă să stei zapciu asupra
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
oamenilor carei fac var pentru lucrul mănăstirii Trieh sfetitele.” După aceea, la 7 iunie 1742 (7250), „S-au scris la Ioniță Hăbășescul postelnic să să scoale să margă la satul Răchiteni, să stea zapciu asupra oamenilor , să taie lemn după izvodul ce s-au trimis și să-l pornească, să-l aducă aici cu carăle lor, la Trei Sfetitele.” La 9 aug. 1742 (7250): „O carte legată la Ioniță Pisoțchi, părcălabul de Baia, să stea zapciu asupra târgoveților de Baia să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să ceară acest lucru în mod special. Pe baza unor dovezi temeinice, "ca niște boieri numai aceia se vor ține în seamă, care acum au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor socoti numai acei care sunt cuprinși în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
niște boieri numai aceia se vor ține în seamă, care acum au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor socoti numai acei care sunt cuprinși în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
un neam ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt, se mișcă vara. În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
însărcinat cu organizarea noii case de presă n-avea nici 30 de ani. Cine să-și mai amintească acum rolul acelei cărți-șperaclu a lui Lesnea, ce strângea mănunchi cinci cicluri de poeme ordonate tematic sub titulatura "Ulcioare de piatră"? Întâiul, "Izvod", grupează poeme de inspirație istorică, al doilea, "Umbra norilor", este un buchet de pasteluri, al treilea, "Ploaia tuturor", adună strofe cu un pronunțat caracter social, al patrulea, "Pe lângă balade", este constituit din prelucrarea unor străvechi legende, în vreme ce al cincilea (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și, citindu-le-nșirate Te-nfiori adânc și tremuri. Limba noastră-i limbă sfântă Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă, Pe la vatra lor țăranii. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă-n ceruri Să ne
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
glas adânc zicând: ,,Mi-e seteʺ. Și văd ieșind o umbră albă. Moșneag bătrân, purtând coroană, Pe pieptul lui o sfântă salbă, Pe umeri largi o scumpă blană, Ea mâna-ntinde blând: N-ai grijă, Ce zic nu trece la izvod. Eu sunt vestitul domn Dabijă, Sunt moș Istrate-voievod. - Măria Voastră va să-ndemne Pe neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semen Că nu nțeleg ce el a vrut. - Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
făceau icoane la fel de frumoase. Am filmat atunci modul cum o ghidă de la agenția cu care am făcut noi deplasarea, a prezentat modul cum se face o icoană pe lemn la acel atelier, plecând de la prelucrarea lemnului de chiparos, continuând cu izvodul care se face, aplicarea foiței de aur și a culorii de tempera sau acrilic. Totul a fost foarte interesant pentru mine, deși știam o parte din aceste lucruri, totuși am putut afla o serie de lucruri noi, care le bănuiam
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
și un trecut onorabil. Există o mărturie din anul 1528, sprijinită pe un document semnat de Petru, domnul Moldovei, prin care întărește o danie din satul Măcrești, sat dispărut, dar care a fost localizat de Gh.Ghibănescu (în Surete și izvoade, vol.I, p.362) pe baza unei notițe a diaconului Pelin din Voinești, în care specifică "Măcreștii sunt pe Iezer de la Ruși mai sus ... ci-i zâc Stângăcenii (desigur Stâncășenii) și Oprișenii pe apa Ezărului". Este cea mai veche mărturie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
reținut și numele preoților din ultima sută de ani (sec.20): Pitirim I., Vasiliu Șt., Filichi Const., Ursăcescu V., Tomșa Gh., Mera Ion, Bujor Const., Gâlcă Gabriel ș.a. Dar iată că, recent, am dat de un document (în "Surete și izvoade", vol.I) în care se precizează că biserica din satul Stâncășeni datează din anul 1795. Elena Tomșa, Gheorghe Tomșa învățătoarea, fiica soților preotul satului Ibănescu și soția preotului Tomșa VI. Adolescența Școala Normală de Învățători A constituit o etapă extraordinară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]