278 matches
-
Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lucrurile chiar în negru - să trebuiască să-i spună că, știi, s-a cam amânat povestea pentru că unul din copii nu mai e chiar atât de grăbit. Îți dai seama ce i-ar răspunde: bravo, dom’le, mă pui pe jăratec și, când colo, ai dat peste unu’ care ne-a trombonit pe amândoi.“ „Știu și asta. Dar nu-s escroc.“ „Da’ nici n-am spus că ești! Discutam doar, pe cât de rece sunt în stare, ce s-ar spune într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi dai cu ceva în cap, ori să te căinezi în vreun fel. Plănuisem totul: purtările astea pe care mi le imaginam eu trebuiau să fie ale unui bărbat care mă iubește; în planul meu, te lăsam un timp pe jăratec, apoi mă agățam de gâtul tău, mă ofeream, ai fi văzut că inventasem fiecare vorbă. Eram cam proastă. Te-ai purtat cu totul altfel decât îmi închipuisem, socoteala mea dinainte n-a mai mers. Cred că te-ai și prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bine că nimeni din afară n-ar putea schimba un curs al faptelor care înainta încet dar ferm pe un anume făgaș. „N-am știut, n-am știut asta, n-am știut că ești o mască și sub ea e jăratec sau un vulcan“ - spunea Monica Elefteriade și gesturile ei zvâcnit-moale arătau iritare și jenă. „Chiar eu i-am zis să te părăsească. Mi se părea că ești prea indiferent și te porți cu ea îngrozitor.“ „Crezi că e definitiv?“ „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o căutare în comunitate. Și în care comunitate? Nu în una oarecare, dar în acel tip de comunitate care ne este prezentată în acest fragment evanghelic: o comunitate în care Isus dă și cere; este El însuși cel care pregătește jăratecul, pâinea, peștele, dar spune imediat: „Aduceți din peștișorii pe care i-ați prins acum!”. Apoi invită la masă: ia pâinea, le-o împarte, la fel și peștele. Căutarea vocațională nu e o simplă căutare în raport cu o comunitate la nivel generic
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ea însăși putea să devină unul. Genul de personaje despre care scrisese: caractere curajoase, caractere care luptau pentru cineva sau pentru altceva. Eroii de care fusese mândră. Alice a desfăcut fermoarul cortului. Afară nu era nimeni; focul se stinsese. Doar jăratecul mai sclipea în vatră, deși aerul era plin de fum. Vântul își schimbase direcția. Atmosfera era animată de insectele panicate și de fulgii de cenușă. Singura lumină venea din cortul lui Irene. Naji dormea cu fratele lui. Alice a traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tot felul de vrăjitorii pentru blestemul cel mare, dar nu era cuptorul cu hrubă, de aceea, pesemne, nu prindea vraja. De cum vedea pe Lina, ridica mâinile în sus într-un gest de iad și pieire. Părea că stă acolo pe jăratec, sfîrîindu-și pielea neagră pentru că fusese martoră la pierzare. Baba avea tot tragicul care lipsea bunei Lina, ajunsă, în schimb, de o cicăleală nesuferită și gata să obosească prudența celor doi și să provoace vreo scenă din care să iasă ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis brama cu oiștea pentru a te lăsa în bătătură, la auzul și la îndemâna cumetrei. Aista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poate de încet, aproape șoptit: O fi semănând cu tac-su... Silvestre. Nu mă mai amărî și tu, Savetă, că-s destul de amărât și fără ca tu să mai presari cu sare pe rană ori să mă pui cu fundu pe jăratec. Că prea tare de virtute n-am fost, asta-i drept... Dar cinstit și drept am fost întotdeauna! Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din noapte-n noapte iar podoaba trândăvește și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să fie într-un ceas bun!.. Și rămâi cu bine, nevastă! I-a zis, în timp ce o săruta cu patimă pe obrajii îmbujorați, pe umeri și pe sâni... La rândul ei, partenera îi răspundea cu îmbrățișări duioase și calde, izvorâte din jăratecul unei iubiri pătimașe. Să ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi reveni numaidecât, nevastă! Voi reveni la tine, adică voi reveni la noi pe când vor înflori cireșii. Că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se putea afla în spusele sale. Chiar dacă era inginer, nu mai era la curent cu materia predată în școala gimnazială. Dar totul trecu. Orizonturile se luminară și amândoi copiii deschiseră în toamnă, după un examen care pusese întreaga casă pe jăratec, ușa liceului teoretic din oraș. * Anii de liceu trecură, fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa și alți prieteni din sat i-au pus gând rău scroafei, așezând-o cu gândul, bucăți pe jăratec. Și de la gând la faptă a fost puțin. "Părinte, zice unul, am văzut un câine care a mușcat scroafa; ar fi bine s-o tai cât mai e timp ca să nu turbeze!" Popa nu se îndura să facă treaba asta
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratec, - Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
toată apa se evaporă grație curentului și adierii, iar acum, peste cavitate, în lipsa unui grătar mai potrivit acestui scop, Cipriano Algor pune, nici prea apropiate, nici prea depărtate, așa cum arată cartea, niște bare înguste de fier, printre care va cădea jăratecul rezultat din rugul pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care olarul îl încinge. Erau așa de fericiți că descoperiseră cartea salvatoare încât tatăl și fiica nu și-au dat seama că ora aproape crepusculară la care începuseră să muncească îi va obliga să alimenteze focul în timpul nopții până când jăratecul va umple complet groapa și coacerea se va termina. Cipriano Algor îi spuse fiicei lui, Tu mergi la culcare, eu rămân să am grijă de foc, iar ea răspunse, N-aș pierde asta pentru tot aurul din lume. Se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de foc, iar ea răspunse, N-aș pierde asta pentru tot aurul din lume. Se așezară pe banca de piatră contemplând flăcările, din când în când Cipriano Algor se ridică și aruncă lemne pe foc, crengi nu prea groase pentru ca jăratecul să cadă printre barele de fier, când veni ora cinei, Marta se duse în casă să pregătească o masă ușoară, pe care după aceea au luat-o în lumina fluctuantă care se mișca pe peretele lateral al cuptorului ca și cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a doi oameni cărora le dăruise pentru totdeauna dragostea lui de câine, lângă o bancă de piatră propice meditațiilor serioase, așa cum el însuși, începând de astăzi și din experiență personală, va putea mărturisi. Să umpli jumătate de metru cub cu jăratec cere timp, mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai ales dacă lemnul, cum se întâmplă, n-a fost complet uscat, ca dovadă i se văd fierbând ultimele seve la extremitatea opusă celei care arde. Ar fi interesant, dacă ar fi posibil, să te uiți înăuntru, să vezi dacă jăratecul a urcat până la păpuși, dar poți să-ți închipui cum e interiorul gropii, vibrant și strălucitor, cu lumina multiplelor flăcări scurte care au consumat bucățelele de lemn incandescent care cad. Cum noaptea începuse să se răcorească, Marta s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]