2,192 matches
-
coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema se încheagă. Blas de Otero Orbește Fiindcă trupul ți-l doresc orbește Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare Îți sorb iubirea, noaptea ta o sorb Cu-ncrâncenare, Doamne, negrul corb Îmi soarbe moartea lentă. Cu răbdare. Fiindcă-ntruna trupul ți-l doresc, Fiindcă
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
mai ține, c-ați Întins coarda așa de tare, că i-ați scos aproape pe toți În stradă, iar cei ce Încă n-au ieșit mocnesc. Și dacă nu știți, vă spun eu că sub spuză sânt mulți cărbuni, e jar mare, domnilor ! Și-o să iasă o pălălaie, de n-o s-o puteți duce. Ascultați ce vă spun eu, că n-am de ce minți ! Și lăsați basmele copiilor că noi știm povestea cu barba : „... și-uite așa o barbă avea și-
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bănuite sunt căile Domnului. S-a Întâmplat ca una din nepoatele Letiției să aibă nuntă acolo În sat. Cu fiul ei, cu nora și alte două verișoare se dusese și Letiția la nuntă. A fost suficientă o singură privire, ca jarul dragostei pe care-l credeau stins de ani de zile să-i ardă iarăși pe cei doi. Feodor stătea de vorbă cu nașul celor doi miri când o zărise pe Letiția. Era frumoasă deși tâmplele-i erau Încărunțite și fața
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-ți urez la mulți ani, am uitat balaurul din icoană și vechea cetate Silena și Lida cu sfântul mormânt al războinicului. Un nume măreț a lăsat omenirii și tu l-ai purtat peste anii ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu se știe de ce, poate de teamă, nu prea avem ce să mai spunem sub clopotul greu de aramă. Stare în timpuri căzute simultan peste noi în salt, înalt acoperă talerul amiezii liniștit și lucid! Fără dimineață, fără noaptea de jar, rămâne doar gustul amar. Intrăm față-n față, distant, fără mângâieri. Fără ochi, pleoape părăsite stau demult amorțite. Vidul s-a înnegrit, e drept simt o apăsare asurzitoare în piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi așeza și voi aștepta rugându-mă fecioarei sub un copac cu trunchiul tânăr și drept, în crusta-i verde însă, jarul vremii deveni opac. Am răsărit fără spini și buruieni cu floarea, cuprinsă de sfială, descoperită în cerurile de pământ, în luciul apei ce încă răstoarnă lumea din loc, cu bucuria de foc! Genunchii mei scunzi tot sub patrafire-i ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ușor, îi cureți, îi speli și-i sărezi bine. Buun... Pe urmă faci un foc zdravăn cu lemne de fag, dar merge și cu cepuri de brad, că pe-aici nu prea sînt fagi, iar cînd s-a făcut destul jar, pui o piatră de o parte a vetrei, alta de cealaltă parte, iar deasupra o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
transcendentul și ea acționează în poet ca un instrument muzical care așteaptă să fie atinsă de degetele "cerești": "Nu eu sunt cel care gândește. ideile sunt cele care mă gândesc pe mine." Shelley scria: Atunci când creează, mintea este asemenea unui jar mocnind, asupra căruia un suflu invizibil determină o flacără strălucitoare și pasageră". Suflul inspirației este un fulger, un trăsnet", atestă și René Char. În poezia Cerească atingere, Lucian Blaga descrie astfel dicteul: "Ce arătare! Ah ce lumină!/ Stea albă-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absurde și răspunsuri proprii debusolate. Se însera. Soarele pătrundea în cameră prin fereastra deschisă cu ultimele sale raze roșiatice, blânde. Nu mai era o minge de foc care lumina puternic, transformându-se în drumul spre culcare într-o minge de jar fierbând în propriile culori. Se apropie de fereastră urmărindu-i retragerea, ieșirea triumfală din scenă. Cerul îi oferea o pătură moale și pufoasă, asortată cu lumina difuză pe care reușea, cu ultimele puteri neadormite, să o răspândească în jur. Apusul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mă uit acum. Locul ăsta pe care nu-l văd. Cunosc distan țele din casa asta ca pe palma mea. Și acum mă uit spre dulap și știu că dacă am să aprind lumina, o creatură sinistră cu ochi de jar și cu bale la gură o să sară pe mine. Și acum nu fac altceva decât să amân momentul. Pentru că pocitania asta știe ce simt. Știe cum simt. Îmi știe frica și se hrănește cu ea. Și frica mea o face
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
s-au stocat în album multiple imagini fotografice ale fenomenalelor transformari din țara cu cea mai mare populație de pe glob... M. Dinescu redă atmosfera Drumului mătăsii: „Copil cu aripi roșii de mătase prin lucruri ca-ntr-o iarbă mă jucam jar diavolesc femeilor frumoase privesc în sânge ca prin geam...”. „Numai naturile grosolane nu roșesc de nici o idee care le vine în cap”. (Garabet Ibraileanu) Ajutorul Legea a venit în sprijunul cetățeanului fără venituri-Legea nr.416/2001. Munca pentru colectivitate,la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pensie. Las` că ți-a plăcut când am bătut în geamu` nespălat, mustăceai ca un motan. Și ți se făcuse poftă de pește fript, luasei fața de fomist. Mai tragem doi-trei din baltă, mergem la mal, aruncăm niște lemne pe jar, îi curățăm, dăm cu sare, îi frigem, radem vodca și mergem la culcare. Fiecare la casa lui, eu mă duc la coana Safta, a zis că i-a venit o nepoată nouă, din Moldova, cică e bijuterie, prima-ntâi, dar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-a gogoși, Baroane... Miroase-a mort, ți-am mai zis. Oi fi răcit, că ești îmbrăcat subțire, nu-ți mai simte nasu` nimic. Hai pe mal! Sar din barcă, lasă undițele în iarbă, iar Baronu` aruncă niște vreascuri uscate peste jarul aproape stins. Curăță peștii cu un briceag - elvețian, mi l-a dat unu` care avea o datorie, în armata elvețienilor numa` cu așa ceva se umblă, taie și firu` de păr -, apoi fixează o tablă pe niște pietre, deasupra jarului, o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
peste jarul aproape stins. Curăță peștii cu un briceag - elvețian, mi l-a dat unu` care avea o datorie, în armata elvețienilor numa` cu așa ceva se umblă, taie și firu` de păr -, apoi fixează o tablă pe niște pietre, deasupra jarului, o lasă să se încingă și așază peștii pe ea, murmurând caras, biban, caras, biban, caras, biban, ca la riț, Tică, numa` la riț mai vezi așa ceva. Ia mai dă sticla aia... După ce înghite, i-o pasează lui Tică. Stau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se încingă și așază peștii pe ea, murmurând caras, biban, caras, biban, caras, biban, ca la riț, Tică, numa` la riț mai vezi așa ceva. Ia mai dă sticla aia... După ce înghite, i-o pasează lui Tică. Stau amândoi turcește, alături de jarul care face apeape sub tablă, iar fumul și mirosul de pește fript se împreună și se răsfiră către zorii de zi. Tică trage din nou aer în piept, apoi se lasă pe spate. Nu pot să scap de mirosul ăla
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
viperă. Să știți că ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând cam ciudat și își văzu de drum. Focul a ținut cam jumătate de oră, dar ouăle n-au ars. I-am pus pe copii să le scoată din jar și să le îngroape sub prun. Am adunat niște pietricele care să servească drept piatră funerară. — Să ne rugăm cu toții. Am îngenuncheat și mi-am împreunat mâinile. Copiii, ascultători, au îngenuncheat în spatele meu și au început să se roage. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Cenușie, zgrunțuroasă și aspră e coaja copacului meu. Și sub coajă, miezul moale, de catifea. Oricine, dintr-însul face ce vrea. Prin foc, și coaja și miezul cenușă se fac. Dar inima copacului e tare. în foc se preface în jar. Și jaru-n cărbune mocnește, și vântu-n flacără-l face/ iar și iar". (A. M. Slăvoiu, Pitești) * "La sfârșitul anului trecut, într-un moment de netemeinică îndrăzneală, lăsând la o parte obsedanta teamă de ridicol ce mă marcase atâta amar de vreme
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
azi, vecinătatea de la bloc a celor doi poate naște tot felul de reverii livrești, începînd chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite din viața lor. Sau imaginînd ce se întîmpla acolo, noaptea; în anii petrecuți lîngă Ion Minulescu (1934-1944), Rebreanu a scris Jar, Gorila, Amîndoi, apoi Păcală și Tîndală, Minunea minunilor și Jurnal, rămase în manuscris, Trei povestiri și Oameni de pe Someș, a devenit membru al Academiei și a compus celebrul discurs de recepție Lauda țăranului român, a pregătit conferințele ținute în Germania
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
litere francez demonstra, cu fotografii, într-o celebră revistă de la finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor, altul vivace, scrutător, participativ. O realitate. Sufletul însuși se divide la omul faustic, punând pe jar posesorul (Zwei geelen wohnen, ach, in meinem Brust!), situând insul, cu vorbele lui Arghezi, între înger și măgar. Așa cum unii dorm pe o parte, iar alții pe cealaltă, și în politică a fi de dreapta sau de stânga ține de
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetid al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia în sînge, în
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
pe la-ncheieturi./ Prunii sînt vineți din pricina alcoolului/ stors din piatră seacă./ Oglinzile-n pereți / prind rădăcini de putregai / și noaptea-nădușe copiii-n așternuturi, / vocile se confundă cu biciul, / mîinile cu seceta. / Părul femeilor e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
acest sens, avem o serie de decupaje fascinante, cu un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în grosplanuri care deformează sau decupează mutilant chipul, reține conturul unor buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori de o mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
devreme în dezgheț, nu luaseră în calcul interesele proprii ale conducătorilor de atunci, ostili oricăror schimbări care i-ar fi scos de la putere. Mai rău înșelat decât Radu Cosașu și Nicolae }ic fusese, în aceeași epocă de fals dezgheț, Alexandru Jar, fostul luptător ilegalist și participant la Rezistența franceză. Îndemnat în particular de perfidul Dej să spună ce crede despre situația din țară, să critice partidul pentru greșeli, când o face în ședință publică acesta îl dezavuează cu vehemență, acuzându-l
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
din țară, să critice partidul pentru greșeli, când o face în ședință publică acesta îl dezavuează cu vehemență, acuzându-l de "liberalism găunos". Ion Ianoși crede că a fost vorba de o înscenare preventivă, menită să asigure, prin sacrificarea credulului Jar, "obediența" scriitorilor la congresul care urma să aibă loc în vară. Tot ce se poate. (V. Ion Ianoși: Uniunea Scriitorilor în sistemul culturii socialiste..., extras din Instituții în tranziție, coordonator: Adrian Miroiu). Temător de contaminări "contrarevoluționare" regimul Dej nu doar
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]