573 matches
-
de la stăpîn și bătînd acum ceamburul pe ulițele Bucureștiului, ca într-o junglă erotică răsunînd tăcut și înfundat de mîrîitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă cîinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament, îmbăloșați după o cățea în călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
timpul pe-aici. Fug dintr-un oraș, Își cumpără cincizeci de hectare și un cîrd de oi și cred că o să fie fericiți. Am făcut și eu asta. Chicago, spune bătrînul, o dată nu m-am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fac tetanos, Harry Fear va trebui să plătească. El: N-o să faci niciodată tetanos. A zâmbit și deodată mi-am zis, Oau! Chiar îmi place de el. Ding-dong! După ce mi-au peticit fundul (opt copci; după câte se pare, dacă javra e mistuită în flăcări, ai putea să folosești urmele de pe fundul meu ca amprente dentare pentru a-l identifica) ne-am întors la apartamentul lui Colin. Ole! Am rămas cu privirea pierdută în monitor: nu era nostim deloc. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Torcătoare de Vrăjeli. Timpul a trecut încet ca într-un coșmar. Când contracțiile erau la un interval de două minute și jumătate, a zis: — Crezusem că durerea era insuportabilă mai devreme, dar acum e mult mai rău. Adu-o pe javra de infirmieră, Anna, te rog. Gata să plâng, am luat-o la fugă pe coridor, ușurată să fac ceva util. Din direcție opusă venea în goană o femeie foarte însărcinată; era dezbrăcată, udă leoarcă și avea o privire sălbatică. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia nu prevăzuse chestia asta. Dacă îți venea cheful să faci detectivistică literară (sau pur și simplu să urci la etaj, la o cunoștință), trebuia să ai picioare zdravene: javrele alergau pe toată lumea pe care n-o știau. Goguță, Pendulă, Antenă, Tapir și Răbdău căpătau brusc forțe nebănuite și te fugăreau până pe Bucureștii Noi, la Fabrica de Pâine. Făceai turul cartierului gratuit, în pas vioi, militărește. Păjurenii înfloriseră pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în scurt timp în volum și dimensiune, până la a te împiedica de ei oriunde: pe scară, sub scară, pe preș, între etaje, în pivniță, la intrare; ba chiar, într-o noapte, călcasem pe Bombonica și-n lift. Pe Goguță, o javră galben cu negru, invadată de patru generații de purici și una de furnici, ne hotărâsem să-l răpim și să postăm prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au comportat "văcărește", și nu ,,țărănește" [s.n.] (discuție de pe forumul ziarului "Gândul", www.gandul.info, 13.IV.2008) Ronine, am zis eu să ne respectăm prin ignorare, dar te rog tare să nu te-apuci acum să scuzi securicește pe javra aia otrăvitoare care ar fi fost obligat să raporteze, bine? (text de pe un blog, morar.catavencu.ro, 6.III.2008) Consider că nu este normal ce face DIICOT, pentru că a acționat polițienește. (ziarul "Click!", http://www.click.ro, 17.I.
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Și-au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându-și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. Te-am prins, primărițo! Ai încurcat-o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate-o și pune-o pe masă, că altfel distrugem tot pe aici. Când ai venit în comună, acum cinci ani, erai cât o surcică, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Hai, Miki, nu fi supărată, nu da tu noblețea ta siameză pe toată Africa lui Coco. (o mângâie). Uite ce blană de mare doamnă ai. Și ce ochi frumoși... Piki: Și ce mustăți de mare doamnă are mâța... Miki: Uite javra, a prins glas... (Piki mârâie agresiv la Miki; intervine Gigel) Gigel: Piki, mâine mergem la clinică pentru ultimul vaccin. (îl mângâie pe cap) Cum să se îmbolnăvească un asemenea cavaler? Casanova cartierului. Rasa Akita a împărăției la chinezi. Coco: Coco
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele este aici, a intrat sub bancă arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre căruța care întoarce în față, în mijlocul șoselei și mai vorbim. Extraordinar! pufnește actorul, renunțînd la ziar. Ce-i aici, de ce ne-am oprit? întreabă spre vecina retrasă în interiorul gulerului alb, învinsă de atitudinea profesorului. Faceți cumva alergie la prezența javrelor? o întreabă. Păcat! spune, după o clipă, văzînd că nu obține nici un răspuns femeile frumoase par și mai frumoase dacă plimbă un cîine. Ia să mai citesc, cît îi lumină, zice, luînd alt ziar. Închide, șefule, ușa, că vine frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i rămîne decît să se agațe cu gîndul de Radu, singurul despre care știe că a iubit-o cu adevărat. Și, îndrăgostită ca pe vremuri, începe să pregătească hainele bune, să arate frumos amîndoi deseară, la spectacol. Doamnă, duceți javra asta undeva, ce naiba tot scheaună atîta, parc-am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea? Nu-l ațâța, Gabriel. Zet, scumpule, sărută mâna! Ce peltea zaharisită e și javra asta! Mai există câini mici, dar ăsta-i ridicol. Un țâșt-bâșt pișăcios, care n-ar fi în stare să se apere singur. În Ennistone, câinii nu au nevoie să-și apere viața. Apoi, Gabriel adăugă: Vai, dragă, o făptură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunteți...? Hei...! O să mor, că sunt bătrân! Mi-e rău...! Mi-e greață...! Vărs...! Vomit...! Borăsc...! Pe voi!... Ha, ha, ha, ha, ha! Rahat pe varză! Ce v-am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de anafură, pe care unii dintre membrii cei mai masivi și mai îndrăzneți, ai haitei de lătrători janghinoși, revărsate în șarjă de sub pod, le hăpăie cât ai zice pește! Fii atent pe stânga, Dănuțule! strigă Fratele, căutând înfricoșat un retevei. Javrele nenorocite vor să ne taie calea, prin învăluire! E o capcană, băi! Am feștelit-o! Să fugim! Da, s-o tăiem de-aici! Repede, măi...! Mânați! se grăbește și Sile, din instinctul cel mai pur și cinstit, de conservare. Stați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căci fusese adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându-se să nu fie abandonat Încă o dată, și i se cuibări la picioare. De altfel, era paralitic, și nu s-ar fi putut târî mai departe. Era o javră bălțată, păroasă, o Încrucișare ratată Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea se Îngrijorase. Unde ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casă nu mai Încap. Sâmbătă am mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele umane, cu care se aseamănă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Început părea o glumă se transformă Într-un act de cruzime scăpată de sub control. Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat tocmai atunci la duș, rîzÎnd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scîrbos. — Tu de unde vii? Îi relatez pe scurt traseul. Îi spun că am avut probleme cu veteranii, așa că sînt obișnuit. — Cel mai rău e șoferul, l-ai Întîlnit, dar nu cred că ai avut ocazia să vezi cît e de javră... — Ei, dădea semne. Dar e pe-aici vreunul care nu e lovit În cap? RÎdem. — Auzi... dar am senzația că te știu de undeva. Reiese că și el e Depeche Mode (mai mult The Cure), avem cunoștințe comune În Craiova
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au venit cu Securitatea peste gospodarii care n-au vrut să le dea pămîntul, i-au bătut de s-au căcat pe ei, i-au călcat În picioare. Băăă, asta au făcut nenorociții ăștia, futu-le rasa-n cur de javre!... (inginerul mecanic IAS) — Eu vă zic că să mai ascultați și... Doctorul ar vrea totuși să mai spună ceva. Dar vorba Îi e curmată: — Ce zici? Ce să mai ascultăm? Da’ de unde știi tu dom’le atîtea? De ce n-ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]