292 matches
-
un bilet care zicea „Samantha, te rog să lustruiești tot argintul mâine.” Trish iese din bucătărie și încep să bat albușul de ou pentru mousse. Și în acel moment observ un individ care se apropie pe alee. E îmbrăcat în jeanși și un tricou polo și are un aparat foto atârnat de gât. Dispare din vizorul meu și mă încrunt nedumerită. Poate e un comisionar. Măsor zahărul rafinat, ciulind urechea la sonerie și încep să-l amestec cu albușurile de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
are o părere extrem de proastă despre sine. SÎnt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament, intrînd În cameră țaca-țaca, cu pantofii ei cu toculeț. E Îmbrăcată În jeanși roz deschis și un top alb și e, ca Întotdeauna, perfect bronzată și aranjată. Teoretic, lucrează la o galerie de sculptură. Dar, practic, toată ziua are treabă să-și epileze, penseze sau maseze diverse părți ale corpului și e plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
accent americănesc. După cum vedeți, astăzi este o zi normală de lucru... — Hei, ia uitați-vă, murmură Katie. Kenny a rămas pe-afară. Kenny Davey, unul dintre designeri, bîntuie pe treptele de la intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mîna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizînd ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-l ! Cu părul blond, costumul scump și ochelarii negri. Dar, spre ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi, dîndu-se Într-o parte. De fapt, nimeni nu se uită la el. Atenția tuturor e focalizată asupra celuilalt individ. Un tip În jeanși și helancă neagră, care tocmai iese. Sub privirea mea fascinată, acesta se Întoarce. În clipa În care Îi zăresc chipul, Îmi fuge pămîntul de sub picioare și mi se prăbușește tot cerul În cap. Dumnezeule mare. El e. Aceiași ochi Întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sforțîndu-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hîrtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se referă doar la candidații excepționali. Tu nu ești pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
blugi. Și poate să mă spăl rapid pe cap, lucru pe care oricum aveam de gînd să-l fac. Și poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai tîrziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strîmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întîmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu avem nici o garanție că vor fi și celebrități ! spune Lissy defensiv. — Știu ! Dar credeam că... — Bună ! ne Întrerupe o voce și, În clipa În care ne uităm În jur, vedem că de masa noastră se apropie două fete În jeanși. Una dintre ele Îmi zîmbește stresată. Te rog să nu te superi, dar eu și prietenele mele ne Întrebam - ești cumva actrița cea nouă din Hollyoaks ? Pentru numele lui Dumnezeu ! Oricum. Nu-mi pasă. N-am venit aici ca să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un rînjet batjocoritor și Îi cade privirea pe batonul de Flake din mîna mea. — Îi plac hainele, dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis. — ... și o floare În păr... Ca În transă, ridic o mînă și-mi ating agrafa În formă de trandafir din păr. Doar nu... Doar nu vorbește despre... — O... Doamne ! spune Încet Artemis. — Ce ? zice Caroline, de lîngă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o dovedească, cu nu știu ce aparat special, am să spun, pur și simplu, că... — Emma. Da ? spun absentă. Și Îmi stă, de data asta pe bune, inima. Jack se află la cîțiva metri de mine. E Îmbrăcat ca de obicei, În jeanși și pulover și Îți sare În ochi de la o poștă Între toți avocații În haine de lux. În clipa În care ochii lui Întunecați Îi Întîlnesc pe ai mei, vechea durere Îmi revine cu putere. Nu reacționa În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva care Îmi pune un nod În gît. Îl fixez și simt că mi se urcă tot sîngele În obraji. Intrați ? aud o voce veselă. Tresărim amîndoi și, cînd ne uităm, vedem că de noi se apropie o femeie În jeanși negri. Trebuie să Înceapă ! spune radioasă. Parcă m-a trezit cineva dintr-un vis cu o palmă. — Trebuie... să mă duc și s-o văd pe Lissy cum dansează, spun ca În transă. — Bine. Păi, atunci, te las. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sînt atît de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se făcuse însă ora trei și jumătate, iar eu nu mai aveam timp de căutări. Ieșeam din când în când pe balcon, scrutând piațeta de peste drum, unde ne dădusem întâlnire. Încercam să identific o fată în haină portocalie de piele, jeanși strâmți și cizme înalte cu toc. Trecerea unui sfert de oră în căutări zadarnice m-a umplut din nou de transpirație, dar oricum nu mai conta, pierdusem orice speranță, nu voi avea parte de nici o fată, îmi spuneam. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piață al unei mărfi se bazează nu atât pe calitățile intrinseci ale sale, cât pe imaginea sa favorabilă.<footnote Constantin Florescu (coordonator), Virgil Balaure, Ștefan Boboc, Iacob Cătoiu, Valerică Olteanu, Nicolae Al. Pop, op. cit., p. 163. footnote> De exemplu, moda jeanșilor rezistă cu succes nu atât calității lor estetice, cât mai ales imaginii de tinerețe pe care o conferă purtătorilor acestor produse. 6.2. Atitudinile și preferințele Dacă un produs va fi cumpărat sau nu, aceasta depinde în mare măsură de
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
piață al unei mărfi se bazează nu atât pe calitățile intrinseci ale sale, cât pe imaginea sa favorabilă.<footnote Constantin Florescu (coordonator), Virgil Balaure, Ștefan Boboc, Iacob Cătoiu, Valerică Olteanu, Nicolae Al. Pop, op. cit., p. 163. footnote> De exemplu, moda jeanșilor rezistă cu succes nu atât calității lor estetice, cât mai ales imaginii de tinerețe pe care o conferă purtătorilor acestor produse. 6.2. Atitudinile și preferințele Dacă un produs va fi cumpărat sau nu, aceasta depinde în mare măsură de
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
rigoarea unei demonstrații îngăduie forța expresivă a unei metafore. Pe de altă parte, a fi filosof nu înseamnă neapărat să transpiri într-un spațiu închis printr-o reflecție riguroasă pe parcursul căreia afli că Lévi-Strauss nu e numai o marcă de jeanși. Nu vreau să spun aici că sunt filosofi nebîntuiți de nici o idee, ci că se poate face filosofie și trăgînd mîța de coadă. Gîndirea și rostirea filosofică trebuie să fie liberă și cuprinzătoare, cel puțin din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
asocierea făcută (exercițiu tradus și adaptat după Hofstede, et al., 2002, pp. 76-82) . (i) Sosiți pe aeroport într-o țară străină, cu scopul de a participa la o întâlnire de afaceri extrem de importantă. Sunteți întâmpinat de o tânără drăguță în jeanși. Ce gândiți? a) Probabil este secretara omului de afaceri cu care urmează să mă întâlnesc. (masculinitate) b) Probabil e chiar omul de afaceri cu care urma să mă întâlnesc. (feminitate, tolerarea incertitudinii) c) E plăcut să fii întâmpinat la aeroport
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de turn Eiffel, clădiri cu pereți de sticlă, zone pietonale, dar și vitrine mohorîte și cheap ce degajau o tristețe ascunsă, prea multe uniforme în comparație cu ținutele civile, ca pentru a ține sub observație aspirația spre Occident pe care o exprimau jeanșii, gecile și pletele tinerilor. Am străbătut din nou dezolanta Alee Karl Marx pentru a lua masa într-un restaurant rusesc, unde mîncarea de "lux" era destul de proastă și scumpă. Cineva mi-a sugerat să fac o solicitare pentru a beneficia
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
bogăției pe care o reprezintă această policultură duce la conștientizarea amenințării, iar conștiința amenințării duce la conștientizarea acestei bogății policulturale. Vine această amenințare dinspre America? Sîntem oare victimele omogenizării moravurilor și standardizării culturale care revarsă în mod irezistibil asupra Europei jeanși, shirt-uri, westernuri, series, show-uri, hamburgheri, cola, pepsi, pamperși, self-service-uri, supermarket-uri? În realitate, americanizarea este aspectul cel mai plastic și cel mai fățiș al unui proces generat de Europa însăși: cel al dezvoltării capitaliste care transformă în marfă tot
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu faptul că părul lui Nieve, de un negru intens, cădea acum pe umeri în bucle lejere în loc să îi acopere fața, ca înainte; sau cu faptul că era zveltă ca o actriță de la Hollywood; sau cu faptul că bluza și jeanșii erau completați de o pereche de cizme cu toc foarte înalt și de bijuterii discrete, dar în mod clar scumpe, iar unghiile ei lungi (nu mai fuseseră niciodată lungi; Nieve își rodea unghiile, ce Dumnezeu!) erau într-o culoare de ojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut. O oarecare doamnă Brady văzuse un băiat blond, Îmbrăcat cu un hanorac roșu și cu jeanși albaștri, trecând prin spatele casei ei. Era singura pistă pe care o aveau. Știrile de la ora două și jumătate urmau să Înceapă, așa că Logan porni radioul mașinii, prinzând ultimele acorduri dintr-un cântec vechi al celor de la Beatles. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un moment, păru că va izbucni În plâns. Apoi liftul făcu „cling“, și ușile se deschiseră spre parcfarea de mașini, unde doi polițiști În civil se luptau să dea jos din dubă un individ păros, Îmbrăcat cu o pereche de jeanși și cu un tricou cu mânecă scurtă. Tricoul bărbatului avea drept imprimeu un brad de sânge cu susul În jos. Avea nasul spart. — Adunătură de rahați! Se smuci Înspre Logan, dar agentul care Îl ținea nu avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le luăm de aici și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sex noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru care venise aici își făcu apariția dintr-o cameră de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aștepte o toaletă al cărei ultim utilizator nu fusese un motociclist cu părul lung și slinos, ținând o cutie de bere în mână și purtând o șapcă din piele, un tricou cu Harley Davidson cam pătat și o pereche de jeanși rupți și cam soioși. Cumpără apoi un ziar pe care îl împături și îl ținu în mâna stângă astfel încât să-i ascundă cele două degete. O porni apoi din nou către est, oprindu-se de fiecare dată să privească sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]