292 matches
-
aia. I-ai văzut penisul? În timp ce i-l descriam pe Vaughan, mi-am ascultat vocea cum se ridică ușor deasupra sunetelor corpurilor noastre. Am trecut în revistă elementele care alcătuiau în mintea mea imaginea lui Vaughan: fesele tari acoperite de jeanșii roși pe când se lăsa pe-un șold ca să iasă din mașină; pielea subțire de pe abdomen, aproape expunând triunghiul pubisului când stătea întins în spatele volanului; cornul penisului pe jumătate erect apăsându-se de cadrul inferior al volanului prin prohabul umed al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
conducând un vehicul-țintă pe un traseu de coliziune cu Vaughan ori cu vreo victimă aleasă de el. Trecu prin birourile din partea exterioară, aruncând priviri în stânga și în dreapta la fotografiile publicitare mărite cu grilaje de radiatoare auto și parbrize. Purta aceiași jeanși învechiți pe care îi rulase în jos peste fesele tari în timpul actului sexual din mașina condusă de mine. Pe buza inferioară îi apăruse o ulcerație mică, pe care, rozând-o, o deschisese. M-am uitat cu o stranie fascinație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rănile în acea arcadă de posibilități. Am vizualizat porțiunile acelea de grilaje ale radiatoarelor și de tablouri de bord coagulându-se în jurul meu și al lui Vaughan, îmbrățișându-ne în vreme ce îi desfăceam cureaua din cataramă și-i trăgeam în jos jeanșii, celebrând în penetrarea rectului său cele mai frumoase contururi ale unei bare de protecție din spate, un mariaj al penisului meu cu toate posibilitățile unei tehnologii favorabile. - Vaughan... Se uita în jos la un poster al actriței sprijinită de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul. Îmi deschise portiera Lincolnului din partea șoferului. Așezându-mă la volan, mi-am dat seama că-mi doream acum să petrec cât mai mult timp posibil cu el. Se așeză cu fața la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
volan, mi-am dat seama că-mi doream acum să petrec cât mai mult timp posibil cu el. Se așeză cu fața la mine, cu un braț întins pe spătarul scaunului în spatele capului meu, cu penisul greu îndreptat spre mine dintre cracii jeanșilor. Simțeam acum fiorii unei adevărate afecțiuni față de el, fiori de gelozie, iubire și mândrie. Voiam să-i ating corpul, să-l țin de coapsă în timp ce conduceam, așa cum o ținusem pe Catherine în ziua primei noastre întâlniri, să-mi las mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care lucra. Apoi, mai târziu, continuă să-și rupă crustele formate peste rănile de la încheieturile degetelor. Cicatricele de la genunchi, vindecate acum de mai bine de-un an, începeau să se redeschidă. Picăturile de sânge se infiltrau prin materialul uzat al jeanșilor. Pete roșii apărură pe curbura de jos a spațiului de depozitare din bord, pe marginea inferioară a consolei radio, și însemnară vinilinul negru al portierelor. Vaughan mă îndemna să conduc cu viteză mai mare decât aceea permisă pe drumurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la magazinul de lenjerie, apoi picioarele ei lungi au început să urce câte două trepte de-o dată, cu totală lejeritate. După ce a aruncat noile achiziții pe pledul din blană care acoperea patul uriaș din mahon, Julia s-a dezbrăcat de jeanși, pulover și sutienul din material de tricou și le-a aruncat hainele în coșul de rufe aflat în colțul băii care deservea doar dormitorul lor. Julia era genul de femeie de lux de cinci stele. Orice era mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bluziță albă de bumbac. Sânii dezlănțuiți arătau magnific în vreme ce femeia alerga prin lanul de porumb. Părul strălucitor reflecta ultimele vestigii ale luminii portocalii a soarelui. Denzel Washington, care arăta deosebit de puternic, în tricoul alb, cu mâneci scurte și perechea de jeanși decolorați, tocmai o prinsese din urmă și-și înlănțuise brațele în jurul taliei subțiri a lui Susan. În ochi i se citea dorință, apoi bărbatul a gemut „Doamne, te vre -“ însă ultimul cuvânt a fost înecat de chirlăiala sonoră care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
injecteze în respectiva scenă puțină rațiune. — Stai s-o luăm de la-nceput. Unde s-a dus Jake aseară? David părea distras. Își scotocea buzunarele hainei. — Cheile de la mașină sunt la tine sau la mine? a întrebat-o el pipăindu-și jeanșii. — Sunt în fructieră, i-a răspuns Fiona indicându-i măsuța pe care se găsea un castron, în care erau aruncate de toate, numai fructe nu. Ai auzit ce-am zis? —Poftim? David avea acum cheile în mână. —Te-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care scris „Rim of Scum’s Anal Vapours Tour“. —A fost OK. Asta fusese atitudinea puștiului pe parcursul ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
căreia se contorsionase mai ceva decât un balon din ăla pe care copiii îl flexează ca să obțină diverse figuri de personaje. —E cât se poate de sigur, i-a răspuns Susan dându-și jos pantalonii de trening și luându-și jeanșii din dulap. Nu sunt chiar așa de proastă. Fiona a ridicat din sprâncene. —Îmmm. Dar să mergi cu bicicleta prin Vietnam? Aia nu e țara bandiților? Susan a izbucnit în râs. —Războiul s-a încheiat de mai bine de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deranjată. — Poți să faci pe ultragiatul cât vrei, dar viața înseamnă sex. Fără sex, nici unul dintre noi n-ar mai fi pe pământ. James s-a întors cu spatele la ea și-a început să-și tragă pe el o pereche de jeanși și un tricou. Nici măcar nu s-a obosit să-i dea vreun răspuns. Iar în ceea ce privește afirmația ta că eu nu mă gândesc decât la sex, nu-mi amintesc să te fi auzit plângându-te când eram îmbrăcată în costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
multe speranțe. Un efort conștienttc "Un efort conștient" Nick patrula în dreptul ferestrei, uitându-se la mașinile de-afară și-apoi din nou la patul pe care Susan stătea nemișcată, înconjurată de Fiona, Julia și Alison. Fiona și Alison erau în jeanși și în pulovere, în schimb Julia arăta uluitor, ca de obicei, fiind îmbrăcată într-un costum negru mulat și o cămașă albă, apretată. —Au trecut trei zile, a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început să-i curgă pe față, rostogolindu-se apoi pe jeanși, unde au format o pată mică și întunecată. —O iubesc așa de mult încât, dacă nu-și revine, mă gândesc, la modul serios, că n-o să rezist. Bărbatul a plecat din nou capul. Cele trei femei au rămas tăcute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nespălat în sertarul cu legume. Zeița bucătăriei trecuse în rezervă, fiind înlocuită a o umbră a fostei Julia - o persoană complet nemachiată și cu părul, acum spălat de vopsea, în starea lui naturală, adică ușor buclat. Julia era îmbrăcată cu jeanși și cu un pulover vechi cu Mickey Mouse, pe care îl ținea în fundul dulapului, pentru unele mici activități domestice, pe parcursul cărora s-ar fi putut murdări. Julia nu era în stare să facă altceva decât să-și aducă aminte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sâni plini. În schimb, tot restul, era complet diferit. Chipul Juliei era lipsit de orice urmă de machiaj, iar părul, în continuare întins și strălucitor, era acum prins într-o coadă de cal. Prietena lor era îmbrăcată cu pereche de jeanși Levi’s decolorați, un tricou pe care scria „Când IQ-ul îți ajunge la 80, vinde!“ și o perche de adidași albi Nike. O vestimentație relaxată, în care, în urmă cu o lună de zile, Julia nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
strălucitor, revărsat peste haina subțire de primăvară. Era Veterinara, îmbrăcată într-un deux-pièces și cu gambele strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max, iar pe el se făcuse că nu-l cunoștea? Sigur pentru că Max îl jignise cu martori sau pentru că ei doi aveau un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
motoarele sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și pantofi de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Tom să își ia elan. Era Lucy. O Lucy tăcută, în vârstă de nouă ani și jumătate, cu părul scurt și ochii rotunzi, de un căprui deschis, ai mamei ei, o fetiță înaltă, preadolescentă, îmbrăcată într-o pereche de jeanși roșii zdrențuiți, pantofi sport albi, marca Keds, și un tricou al echipei Kansas City Royals. Fără nici o geantă, fără o haină sau jachetă atârnată pe braț, nimic în afara hainelor de pe ea. Tom n-o mai văzuse de șase ani, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
motiv să se ducă înapoi acasă. Eu și Lucy puteam să ieșim, iar el rămânea singur să discute cu Pamela, cu avantajul suplimentar că putea vorbi interurban pe banii mei. — Ai văzut cu ce e îmbrăcată fata, am zis. Cu jeanșii ăia răpănoși și pantofii scâlciați. Nu se face, nu-i așa? Tu dă telefon în Vermont, iar eu o duc să-și cumpere ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
capul scărilor. De joi se luptă cu gripa și are febră. Mai vino pe la jumătatea săptămânii. Atunci o să poți să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din ceea ce chiar văd. Am încredere în dumneata, am spus. Rusty, cățelul doctoriței Randle, adulmecă fericit în jurul picioarelor mele, stârnit de mirosul lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându-mi gaura fundului în semn de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit. Dacă nu-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care mi-l puteau oferi un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne putem întâlni în foaier, dar raportul ăsta... se pare că termenele-limită tot termene-limită rămân. Bărbatul era cam de înălțimea mea, dar constituția sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]