2,787 matches
-
-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat În piele, mi-a spus că tipii care Îl atacaseră pe Dabor Își mărturisiră fapta. Lucrând pe șantierul de lângă casa lui Heino, aceștia jefuiau oamenii care treceau pe acolo și peste o duzină de locuințe din zonă. Boris turnă un pahar de vodcăa, apoi adăugă că nu l-ar mira deloc să afle că tot ei sunt responsabili pentru dezastrul din apartamentul meu. Gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
grad de intimitate pe care acesta ar fi considerat-o primejdioasă dacă n-ar fi avut Încredere În el Într-un mod atât de evident, dacă n-ar fi fost prin naștere unul de-al lor. Cum ar veni, fusese jefuit, se avusese Încredere În el, fusese bine venit, atacat și iubit. Cinci ani sunt vreme lungă; ar fi putut fi deja uitat. Mabel Warren trase repede aer În piept: — Să trecem la fapte. Vreau un interviu În exclusivitate pentru ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe funcționarul de la biroul șefului Înaintând spre el prin zloată, fără pelerină sau mănuși. Ninici se gândi: M-a jefuit și Dumnezeu i-a trimis gândul cel bun - Îmi va da banii Înapoi. Se opri și-i zâmbi lui Lukici, parcă vrând să spună: Nu te teme, nu sunt supărat pe tine. — Nebunule, am crezut că n-o să mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puseu de dezamăgire. Abia aștepta să-i spună soției sale povestea venirii colonelului Hartep, iar acum șoferul i-o luase Înainte. Întotdeauna se Întâmpla așa. Viața unui soldat e viață de câine. Civilii erau aceia care luau salarii mari, Îi jefuiau pe soldați la cărți, Îi insultau și chiar se băgau Între un soldat și soția lui. Dar frustrarea sa nu dură mult. Mai existau secrete pe care le putea descoperi pentru soția lui dacă-și ținea ochii și urechile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un țipăt. A fost atât de slab, că zgomotul motorului Îl Înăbuși. Nu ajunse niciodată la urechile domnișoarei Warren, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi Întinse o bancnotă de 100 $, apoi spuse voioasă: —Brânza asta costă 65 $ jumătatea de kilogram. Locul ăsta practică jaful la drumul mare, tâlhari, nu alta. Zâmbi fericită. Nimic nu adoră mai mult o femeie ca Phoebe decât să fie jefuită la drumul mare În fața unei cunoștințe recente. —Contez pe tine mâine. Ora 1. Toate biletele s-au dat, dar tu nu ai nevoie de unul. Ești invitata mea. Asta nu era o invitație. Era un ordin. Până să ajung eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toți patru la drum. O familie cu probleme, ca oricare alta. O vacanță în familie. În căutarea unui potir, dar nu sfânt. O sută de tigri de hârtie avem de ucis în calea noastră. O sută de librării avem de jefuit. Avem de dezarmat cărți. Avem de salvat lumea întreagă de descântecul blestemat. Campanulă îi zice lui Rodie: — Ai citit despre morțile misterioase? Ei zic că seamănă cu boala legionarului, dar după părerea mea arată mai degrabă a magie neagră. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mare număr de fresce și statui din interiorul acestora s-au păstrat în bună stare, fiind astăzi un patrimoniu artistic și cultural inestimabil. Unde sunt vestigiile din Palatul Yuanmingyuan? În anul 1860, forțele aliate anglo-franceze au invadat Beijingul și au jefuit Palatul Yuanmingyuan (Vechiul Palat de Vară), cel mai mare complex de palate și grădini din lume în acea perioadă, de aproape toate obiectele de valoare. Câte vestigii, unele de valoare culturală inestimabilă, au fost furate? Chiar și în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Se știe că la întoarcerea în țară, armata franceză a dăruit împăratului Napoleon al III-lea (1808-1873) peste 10.000 de obiecte chinezești de artă. În muzeele din Marea Britanie sunt expuse câteva zeci de mii de obiecte prețioase de artă jefuite din Vechiul Palat de Vară. Printre acestea se numără piese din dinastiile Qin (221-206 î.e.n) și Han (206 î.e.n-220 e.n), caligrafii și picturi din dinastiile Sui (581 -618 e.n ) și Tang (618-907 e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
suveranului în bătălii cu alți adversari. În războiul de patru ani ce a urmat între Liu Bang și Xiang Yu, deși armata celui din urmă, superioară numeric, a repurtat mai multe victorii, aceasta a slăbit treptat din cauză că nu respecta disciplina, jefuia și ucidea civili nevinovați și poporul nu o sprijinea. Dimpotrivă, Liu Bang acorda atenție intereselor populației și știind să aleagă pe cine să se bizuie, a reușit să crească puterea armatei, să treacă de la defensivă la ofensivă și a obținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
or fi oare cei pe care îi mână doar pizma, dorința de a înșfăca ei vilele și gipanele, la o adică? Curând după ce au luat puterea umiliții și obidiții conduși de comuniști, s-a dovedit că nu voiau decât să jefuiască pur și simplu burghezia, luând din vechea orânduire vilele din Primăverii și năravurile. Emanații Revoluției din ’89 au repetat scenariul: au înhățat de la comuniști tot ce era mai rău, duhul vilelor n-a murit. Sindromul Huta Certeze mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să iasă în față, să aibă bani, să aibă o funcție, să apară pe sticlă, este luat ca atare și apreciat de mulțime fiindcă este, aici și acum. Cum a ajuns să fie, cine este de fapt respectivul, dacă a jefuit sau nu jumătate de Românie, nu are aproape deloc importanță - el este. Un alt gânditor, dl Gigi Becali, care se ferește să citească niscai cărți, căci îl ia capul după 2-3 pagini, execută, așa cum i-a destăinuit, ca între intelectuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ne gîndim la o altă posibilitate, urmă domnul Rennit. Să zicem că bănuiala dumitale În privința ceaiului e Întemeiată, deși eu, unul, mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ziar al Centrului de Monitorizare Media al Fundației pentru Libertate, Tradiție și Capitalism) se preciza că: După revoluție, uriașele structuri comunisto-securiste, scăpate din constrângerile ideologice ale fostului regim, au trecut rapid la construirea unui stat mafiot, în cadrul căruia să poată jefui fără nici o restricție avuția națională. Instituțiile fundamentale ale statului, care ar fi trebuit să apere ordinea și legea în țară, au lucrat în slujba mafiei roșii. Parlamentul, poliția, justiția, serviciile secrete, administrația locală etc. au ajuns la cheremul marilor borfași
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
avem alternativă, chiar dacă spunem că noi suntem infirmi, neajutorați, netoți, săraci și mai știu eu cum. De 14 ani, acționăm împotriva curentului, sperând că vom fi lăsați în pace, să aibă timp capitaliștii noștri de carton să fure și să jefuiască și ultimele fabrici de stat. Dar nu putem trăi în afara Europei, marile puteri au hotărât că România nu se poate sustrage, deoarece s-a stabilit ca Europa să fie mare, unită și puternică. [...] Economia românească, în acest moment, nu este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o formă de viață inferioară doar datorită aspectului meu. Obosită să fac comerț cu el. Să înșel. Să nu fac niciodată nimic adevărat, dar să primesc oricum atenție și recunoaștere. Blocată într-un ghetou al frumuseții, așa mă simțeam. Stereotipată. Jefuită de motivația mea. În felul ăsta, Shane, suntem foarte mult frate și soră. Asta-i cea mai mare greșeală care mă puteam gândi că mă va salva. Voiam să renunț la ideea că am o urmă de control. Să înfior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
navigație. Probabil că s-au lăsat purtați de marele curent care se îndreaptă spre est, iar apoi au vâslit către sud. Astfel au ajuns în bătaia acestui Mara’amú, care acum îi conduce înapoi spre casă, iar în drumul lor jefuiesc toate insulele pe care le-ntâlnesc. Părea că se convinge, puțin câte puțin, de propria lui teorie. Nu atacă la duș, încheie. Atacă la întoarcere. Dar o asemenea călătorie trebuie să dureze luni întregi... observa Hiro Tavaeárii. Poate chiar ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pe Marara, aceste atacuri aveau loc destul de frecvent. Bieții băștinași din Jailali - căci așa afirmau că se numește insula lor - nu puteau decât să se ascundă în peșterile din munți, unde se vedeau obligați să aștepte neputincioși că agresorii să jefuiască totul în calea lor. Cand le arătară pielea sălbaticului, recunoscură că suferiseră - cu mulți ani în urmă- atacul unor indivizi care aveau asemenea tatuaje, dar nu puteau ști sigur dacă erau aceiași și nici nu aveau vreo idee cine erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ținuturi din Al Cincilea Cerc și despre cum trebuia să-și conducă ambarcațiunea pentru a nu greși drumul. La rândul lor, membrii echipajului se simțeau tot mai entuziasmați, căci trecuseră unsprezece luni din noaptea aceea teribilă când Bora Bora fusese jefuită și, pentru prima oară, aveau motive să creadă că mult așteptată zi a răzbunării era aproape. Războinicii își ascuțeau armele, femeile îi ofereau sacrificii lui Oró, zeul războiului, și cea mai mare parte a discuțiilor se refereau la prințesa Anuanúa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aportul băieților, femeilor și chiar al bătrânilor... Avem de partea noastră factorul surpriză, răspunse Roonuí-Roonuí. Din câte am auzit despre ei, se consideră neamul cel mai puternic din Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și își impun legea atacând, omorând și jefuind, fiindcă sunt convinși că vecinii lor din primele două Cercuri nu vor îndrăzni niciodată să treacă la represalii... Zâmbi, arătându-și dinții în mod amenințător. Dar de data asta au mers prea departe; au atacat Bora Bora, iar Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acel anotimp, a fost Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot ce nu se scufundase din Nan Sing. Înfuriată din pricina acelei intruziuni, autoritatea olandeză din Batavia a cerut Înapoierea Încărcăturii și i-a ordonat sultanului să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Piscurile albe de calcar se înalță spre cer, ca niște turnuri de catedrală și își aduc aminte de trecutul viforos al neamului nostru. În aceste ținuturi păduroase, oamenii au stat adăpostiți, când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaie de barbari, care jefuiau orașele și pustiiau pământurile în calea lor. În munții aceștia s-a închegat tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]