381 matches
-
să-i binecuvânteze fundul!”? În ciuda clănțănelilor lui retorice, C.V. Tudor știe foarte bine că Michael Guest reprezintă America în toată puterea ei. Dacă refuză să intre în contact cu el, ambasadorul o face nu numai pentru că îi repugnă grosolănia și jegul moral, ci, în primul rând, pentru că Washingtonul îi interzice să stea de vorbă cu extremiști paranoici. În plus, dl Guest, spre deosebire de unii dintre predecesorii săi, este preocupat și de România, și nu doar la cocteiluri, implicându-se tranșant în impunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am atacat-o până azi. Ea se considera vedeta, ar trebui ceva mai multă smerenie. Am vrut să-i plătesc apă, 2.700 RON avea la întreținere. Am chemat-o la partid să facă dus, am strâns două canistre de jeg după ea". Vadim a mai spus: Nu e primul om fără caracter care imi musca mâna. Eu i-am dat acel servici, deși de șapte ani nu a mai avut servici. Eu nu mă iau la întrecere cu toți oligofrenii
CV Tudor, în scandal cu Mariana Moculescu și Oana Zăvoranu () [Corola-journal/Journalistic/80884_a_82209]
-
subalternilor săi. N-aș putea spune că-mi displac ironiile sorții. * "Cică literatura să nu fie judecată după criteriile etice care ar fi căptușeala ei, la care să nu te uiți. Brocart și aur pe partea cu opera, zdreanța și jeg, pe spatele unde-i etică. Asta ar fi soluția în aprecierea operei vreunui complice cu talent. Vezi, Doamne, esteticul face muzică. Numai el este de judecat. Invenție pentru salvarea javrelor culturale, foste culturnice, care mișuna printre noi, de la facerea lumii
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
din caval sau țărăncuțe torcând la gura sobei, în jurul cărora scria cu litere strâmbe și fără ortografie: Unde este pace și lui D-zeu îi place" sau "Păunașul codrilor spunemi de cine mie dor". Curcanul era burduhănos și plin de jeg ca acordeonistul țigan Marinache, care făcea pe orbul în tramvaie, asurzindu-i pe călători cu aceleași valsuri dulcege de la râul Colentina la Dristor. Ținea ochii dați peste cap, așa-ncît între pleoapele îngroșate de conjunctivită se zăreau două dungi gălbui, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai bine de douăzeci de ani în urmă, într-un ciudat automobil de epocă având, pe bancheta din spate și cu gâtul scos prin geam un gigantic, pântecos contrabas, ce fusese cândva acaju, dar acum era negru și plin de jeg, așa că oricine putea zări abanosul sucit, mâncat de cari și corzile groase, înfășurate la margine în ațe roșii și verzi. Tot pe bancheta din spate se mai afla ceva, un mare dreptunghi învelit în hârtie grosolană de împachetat. Vederea unei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe dreapta ușii, o placă de alamă slinoasă păstra, înțepenit de un fel de lichen verde, un străvechi și mâncat buton de ebonită. Deasupra butonului se deslușea, scris cu bucle și înflorituri, un nume: MĂRIA. Șanțurile buclelor erau umplute de jeg și abia se deslușeau. Oricât de stranie ar fi părut, nu placa asta, pnnsă-n buloane lângă ușa liftului, făcea să i se zbată inima fetei și să piară sângele din obrajii lui Costel (care vedea și el casa liftului, era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doarmă și în spatele blocului nu mai vedeai decât mobila pe jumătate despachetată și câțiva hamali mâncând brânză cu roșii pe o masă de bucătărie nou-nouță, așezată la umbră pe asfalt, mă duceam la bucătărie, mă așezam pe scaunul înnegrit de jeg și de fum și vorbeam cu mama, pe când ea robotea la veșnicele ei mâncăruri, făcea rântașuri sau prăjea cartofi în tigăi atât de tuciurii și de arse, că furculița cu care amesteca strălucea prin ele ca platina. Uneori ne luam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sticlă pe care-o găsisem cândva într-un înveliș țepos de castană. Liftul bătrân, proiectat de inginerii din secolul trecut, care parcă sculptau în metal, lemn și cristal de stâncă mașinile lor mecanice - pe o placă groasă, acum neagră de jeg, scrie cu litere gotice Stifter & Co. -, liftul fără oglindă, în schimb cu mai multe manete de metal zgrunțuros de care simțeam mereu impulsul de-a trage, oprea în cele din urmă la ultimul etaj. Ieșeam și mai urcam câteva trepte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Melodia și trecuseră de Lizeanu. De-aici, șinele tramvaiului coborau spre pasajul de la Obor. Aici se dăduseră jos, traversaseră și se afundaseră-n noroiul colcăitor de lume al vastei piețe, o străbătuseră printre tarabe puțind a varză stricată, mirați de jegul incredibil al câtorva țărănci care vindeau prune uscate și leuștean veșted, și ieșiseră pe șina tramvaiului 1. În stânga, în depărtare, se ridicau turlele bisericii Sf. Dumitru, iar înainte aveau o fabrică de mase plastice, fațadă jalnică de geamuri înnegrite și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
omului, fața homarului, fața heruvimului: toate la fel, toate aceeași față imprimată pe giulgiu, pe năframă, pe cărămida miraculoasă, vera icon nefăcută de mâini, după chipul și asemănarea Celui fără de față. Filtru pentru enigmă, prin care cheagurile și umbrele și jegul gros al viitorului trec osmotic și devin trecut, și trecutul umple, umflă, ține umflat burduful de piele al corpului nostru. De câte ori n-am încercat să-mi citesc în liniile feței tale viitorul? Acoperit de piele, de bariera trup-lume, izolat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îngrozitoare consecințe, asumându-și niște riscuri enorme, ajungând la concluzia că bideul, acel obiect trivial, pur utilitar, are în baia francezilor o funcție ornamentală. Probabil și faptul că, în țara de origine a exploratoarei noastre, budele erau inevitabil asociate cu jegul a jucat un rol în această interpretare deformată și deplasată. E o scenă care ar merita un scurtmetraj. Sigur că analogia e o formă slabă de raționament, dar nu pot să mă gândesc la uimirea similară a vreunui strămoș de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că descria cercetări în baze de date în loc de urmăriri în mare viteză. Dar anunță că pneul fusese identificat ca aparținându-i unui localnic, care fusese chemat pentru anchetă. Bărbatul lucra la abatorul Lexington și se numea Duane Cain. Știam eu. Jegul ăla nenorocit, strigă Karin către televizor. Bonnie, care stătea lângă Mark, în cealaltă parte, clătină din cap. N-are cum să fie așa. Mi-au jurat că altcineva a fost de vină. Mark stătea țeapăn, un cadavru deja. Ei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și raportează, că cum Îl cheamă și unde merge și că i s-a făcut sete. Și ofițerul Îi spune: Mă! Toate astea se Întâmplă Între cele două războaie. Acum cu cămașa deschisă, cu nasturii lipsă, cu gulerul rece de jegul muncii, stând la soare ca să adune căldură În oasele lui betegite. Gâjâie: Eh... Călătorim, călătorim... Nevastă-sa face o tocană. Fiul lui este meșter olar. În spatele lui, munții. Peste sat mănăstirea Horezu. Brâncoveanu, din perete, privind etern la frumoasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceartă. E nevoie de doi oameni ca să te cerți, iar el nu a scos un cuvânt. Freca peste tot cu clor și cu un burete aspru. M-am întrebat dacă ar trebui să mă simt jignită pentru că ea considerase că jegul era atât de mare încât necesita asemenea măsuri drastice. Nu, nu aveam cum să fiu jignită, nu-mi păsa suficient. — Ce s-a întâmplat, mătușă Lynn? Nu-mi spune că iar a fost din cauza mea și a lui Mark! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă fierbinte, cu miere, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
superioară la capitolul gambe și coapse -, dar în materie de umeri și pectorali eu eram fruntea, și am prins-o sub mine - și mi-am vârât limba în urechea ei și am gustat praful depus după călătoria noastră de peste zi, jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța ei, deloc neglijabilă. Ești un dement scăpat de la balamuc! — Nu, vai, nu, Naomi, am mârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de televiziune și la o oră de maximă audiență că România ajunsese o hazna a Europei și că mirosea insuportabil „a jeg împuțit”, iar altă dată venise intempestiv cu propunerea de a se arunca pe foc mare parte din opera scriitorilor clasici și de a se păstra din ei doar câte-o pagină, pe ici și pe colo, plus cărțile sale de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
am rugat să ți-i iei și să-i pui la spălat? - Tu nu puteai să-i iei? - Păi da, eu să le fac pe toate, eu să fac curcanul, eu să spăl pe jos, eu să-ți strâng ție jegurile... - De ce-ai făcut curcan? Curcan ne trebuie nouă? Nu ți-am zis să le faci o pizza? Sau să cumperi? - Sorine, ești nesimțit, nu mai țipa, zici că ești în autobuz, vrei să audă toată lumea cum țipi tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ajungă din nou subiect de știri. Dar eu nu eram atentă la tensiunile care creșteau. Aveam propriile mele probleme. În plus, eram Îndrăgostită. În taină, rușinată, nu Întru totul conștient, dar totuși Îndrăgostită lulea. Frumosul nostru lac era Înconjurat de jeg: mizeria obișnuită În iunie și norii de musculițe. Mai era și un gard de protecție nou, care-mi dădea o senzație sumbră când treceam cu mașina pe alături. Maxine Grossinger nu era singura fată din școală care murise În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În saci. Ca indienii. Și să vindem iarbă. Nu eram noi singurii care trăiau În parc. Instalați În niște tufe din celălalt capăt al câmpului, stăteau niște indivizi fără adăpost, cu bărbi lungi și cu fețele Înnegrite de soare și jeg. Se știa despre ei că obișnuiesc să jefuiască taberele altora, așa că n-o lăsam niciodată pe a noastră nesupravegheată. Cam asta era și singura regulă pe care o aveam. Întotdeauna trebuia să stea cineva de pază. Stăteam pe lângă fanii Dead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afundam deci în descrieri, descrieri ne-sfîrșite de case și blocuri vechi, străvechi, fărâmițate, mâncate de viermi și urechelnițe pe dinăuntru, cu ferestre rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete ruginite și carcase de răcitoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de ce-l puțin din războiul de independență cu turcii din anul 1877 și, care putea concura cu cele mai năstrușnice fantezii create special, pentru o reprezentație bizară la circul din Capitală, sau provincie. Vestonul și pantalonii erau pline de un jeg greu suportabil derivând probabil dela resturi de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În mod grosolan Încât nu se mai știa care-i adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fie trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
psihologia lui... Doamne, chinul de a trebui să mai scrii o carte, măcar din când în cînd! Niciodată n-am urât mai mult pe cineva decât pe colonelul Dionisie Rădăuceanu, care mi-a făcut reputația și mi-a adus bunăstarea. Jeg de personaj dintr-un jeg de roman! 16 Sper că niciodată n-o să-nchei trilogia, dar așa zic în toate perioadele cu Lulu... Și iată-mă în cea mai acută dintre ele. Când toate trucurile vechi m-au lăsat în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]