364 matches
-
camerei, muncindu-se, probabil, să Îndese În mașina de spălat mormanul de haine pe care l-am adus sau luptîndu-se cu o serie de oale pline cu apă pusă la Încălzit pe aragaz, ca să-mi pregătească o baie. — Doamne, ce jeg e pe pantalonii ăștia, bombăne ea. Te trezești odată? Pun masa imediat. După o baie scurtă și intensă, omor telefonul o jumătate de oră. Îl anunț pe taică-meu că am ajuns acasă, apoi vorbesc cu Andi. Deseară ieșim la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seară rămîi cu mine acasă, ne uităm la film. Abia dacă stai trei zile și trebuie să fugi Înapoi. Haide, zău... las-o baltă... — Tu știi ce-a ieșit din pantalonii ăia?! Dumnezeule, cum dracu’ ai putut să stai cu jegul ăla pe tine? Știi, familia Iovan s-a mutat undeva În centru după ce ai plecat tu În armată... — Cine? — Familia Iovan... Păi și ce treabă are familia Iovan cu jegul de pe pantalonii mei, nu Înțeleg... Mă uit lung la ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pantalonii ăia?! Dumnezeule, cum dracu’ ai putut să stai cu jegul ăla pe tine? Știi, familia Iovan s-a mutat undeva În centru după ce ai plecat tu În armată... — Cine? — Familia Iovan... Păi și ce treabă are familia Iovan cu jegul de pe pantalonii mei, nu Înțeleg... Mă uit lung la ea. ZÎmbește stingher. — Ce e? Zic și eu... să mai stăm și noi de vorbă. — Las-o baltă. Deseară ies În oraș cu Andi. Andi mă așteaptă la 7 pe aleea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama pînă nu e prea tîrziu cît de dăunătoare e atitudinea asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care e Îngropat tunul. Trag cu ochiul la mîinile lui Îngrijite, acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi dau seama că am atins performanțe rușinoase de murdărie. După ce-mi las armamentul În rastel și colegii de tură În dormitor, ajung la boilerul din baie mai mult zombi decît om, cu intenția de a-mi lăsa și jegul aici, Înainte de a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva l-a folosit recent. În Întunericul cuptorului, se vede licărind o mînă de jar viu, ca o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urechi să asculte un pic ce-i spun... Ce mare căcat, fac o baie (asta e, lucrurile au stat de-așa fel că n-am apucat să mă spăl cum trebuie, că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost un accident, o Întîmplare nefericită - chiar nu poate să Înțeleagă ?), o să dorm un pic și-mi revin (așa arată toate santinelele, palide și lente)... Și, oricum, ce mai contează toate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aduc o felie de cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă, unde se vede înălțându-se coroana unui copac, vrăbiile zburătăcesc tot mutându-se de pe o creangă pe alta și ciripesc asurzitor. Aplecat servil către domnul Panciu, Chițu observă jegul lucios de la îndoitura reverelor. Profesorul poartă un costum bleumarin cu dungulițe albe, la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se vede că n-o dezleagă niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de veșnicie... Și, dacă are presimțirea ruperii apei, aceasta înseamnă promisiunea nașterii unei galaxii pline de diamante / de lapislazuli / de mântuiri. S-a împlinit astfel ciclul care a început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui ceva invers spre nimic, charisma, a reluat disperatul strigăt quo vadis domine, pentru ca după multe alte praguri sau gropi să aibă revelația divinului în tot și să strige: stăpâne / locul tău este printre mine în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mă face să nu mă atragă o vacanță la Vama veche, loc de refugiu pentru amatorii (sinceri) de natură frustă, dar, poate, și pentru snobi. Ca să nu mai spun că nu m-am visat, niciodată, trăind printre hippies, plin de jeg și de flori. La urma urmei, gestul lui Orfeu de a întoarce capul, la ieșirea din Infern, în speranța că o va vedea pe Euridice, nu-i anunță, oare, pe toți romanticii de mai tîrziu? Dragostea, neconsolată, a cântărețului trac
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mică, a copiilor, care se numea acum sufrageria lui Julius. Aici exista un fel de Disneyland; pe pereți se aflau Rățoiul Donald, Scufița Roșie, Mickey Mouse, Tarzan, Cita, Jane cea frumos Îmbrăcată, Superman bătându-l pe Dracula de scoate și jegul din el, Dracula, Popeye și Olivia cea slăbănoagă; În sfîrșit, toată această faună tapisa cei patru pereți. Spătarele scaunelor erau niște iepuri care rîdeau cu hohote, picioarele aveau formă de morcovi și masa la care mînca Julius: era susținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că descria cercetări în baze de date în loc de urmăriri în mare viteză. Dar anunță că pneul fusese identificat ca aparținându-i unui localnic, care fusese chemat pentru anchetă. Bărbatul lucra la abatorul Lexington și se numea Duane Cain. Știam eu. Jegul ăla nenorocit, strigă Karin către televizor. Bonnie, care stătea lângă Mark, în cealaltă parte, clătină din cap. N-are cum să fie așa. Mi-au jurat că altcineva a fost de vină. Mark stătea țeapăn, un cadavru deja. Ei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se uscau găinați a căror origine și-o explica greu până ce, dintr-un colț întunecos, după un pic de forfotă, se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era un bărbat pe care hainele puțeau. Tivul de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pașii pe podea. M-am postat în fața lui, gândindu-mă să tușesc de câteva ori ca să-l trezesc din amorțeală, când, cu o voce gravă, mi-a zis: - Stiliano Sirianule, puți ca un țap, și picioarele-ți sunt pline de jeg. Am roșit tot și-am încercat să mă apăr. - Stăpâne, călătoria a fost lungă și neașteptată. Nu m-a surprins faptul că-mi știa numele. Aflasem deja că un sol al ducelui sosise aici înaintea mea. - Și n-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spatele de zid. - Nu-mi convine, nu pot să văd fețele celor de-aici, a spus Gundo. În schimb, stând jos, eram sub nivelul fumului înțepător și puteam cel puțin să respirăm în voie fără să tușim. Ariald a observat jegul unsuros depus pe tot ce era acolo și a strâmbat din nas. A sosit și hangiul, un albinos strabic și molâu, cu mers legănat. - Nobili longobarzi, ce pot să fac pentru voi, căci locuri de dormit nu mai sunt? ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
palmă, apoi încă una, trosc! Iar băiatului, vreo doi pumni după ceafă, și după ce cade pe jos, un bocanc în coaste. Și nevestei unul, să știe și ea ce-i durerea. Să știi și tu cum e să doară, curvă! Jeg! Târfă! îi voi zice, și nu o dată, ci de două sute patruzeci și trei de ori, iar apoi, pizdă! de o sută opt ori. Asta-i! Mama ei de viață. După ce c-am pus ban pe ban, cu sudoarea frunții. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
deoarece se află într-o stare deplorabilă, un raft metalic, stativ de laborator de fapt, pe care zac niște borcane dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am rugat să ți-i iei și să-i pui la spălat? - Tu nu puteai să-i iei? - Păi da, eu să le fac pe toate, eu să fac curcanul, eu să spăl pe jos, eu să-ți strâng ție jegurile... - De ce-ai făcut curcan? Curcan ne trebuie nouă? Nu ți-am zis să le faci o pizza? Sau să cumperi? - Sorine, ești nesimțit, nu mai țipa, zici că ești în autobuz, vrei să audă toată lumea cum țipi tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de chiștoace și grămezi de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem biroul într-o așa dezordine. — Dumnezeule, ce jeg, scânci una din micuțele asistente ale directorului de scenă, care intră grăbită o secundă și privi în jur cu groază. Să vezi cum o fi când va trebui să curățăm pentru mâine... Scoase un mini baton de Mars din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu? Chipul lui Jake s-a schimonosit dezgustat. —Agentul ăla ticălos și jegos! Al, cum naiba ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo erau mult mai curați decât el și Vechea Morgă. Dar era mai important să sublinieze alte chestiuni. — Nu poți s-o iei pe Rosa, a explodat ea. N-ai nici un drept legal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ieftine că aici. În zone nici chiar atat de depărtate de centru. Cu o sută cincizeci cumperi ceva frumos. - Asta-i mai bine de două sute canadieni. - Da, dar eu câștig americani. Și pe aici, cu jumătate de milion, cumperi un jeg... - Mda, poate că investiție... - Când te hotărăști dacă vii în State? Ai mei îmi oferă green card-ul. Îți aranjează și ție. - Să-mi dau examenul, văd eu pe urma... - Ce zici de casă? - Ne mai gândim. - Atunci îmi iau
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și noi pe tine, nu mai poți trăi fără noi, sîntem, crezi, victimele tale, oricum eu trăiesc tot mai anapoda, unii cred că tot mai onorabil? Chestia asta cu onoarea, alt sos! Dacă nu ai onoare, vezi, Doamne, ești un jeg, cîtă onoare au cei mai mulți dintre mai-marii noștri, ai lumii? Ei sînt cool, strălucesc, Berg, și te arată cu degetul, nici nu te văd, dar arată spre tine, știu că ești undeva, acolo, jos, mișunînd cu alții după hrană, după femei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dar Jesper? Frumoși fuseseră amîndoi! Nedespărțiți, Într-o vreme! Castor și Pollux În vremuri nepotrivite eroismului; pentru cine, pentru ce aveai să te mai lupți acum, Într-o lume lipsită de mari idealuri, dar mai plină ca oricînd de mizerie? Jeg, cum zicea Jesper, chiar dacă nu era cel mai Îndreptățit; josnicia cuprinsese, ca un mîl, aproape totul; o imensă baie de nămol, Într-un lazaret nemărginit; de unde să Înceapă cei doi eroi-neeroi să deschidă măcar o cărare? Poate Hercule, care rînise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
noi am fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a trăit destul. Ori fă să crape jegul de pe spinările noastre de gloată bârfitoare, neascultătoare și rea! - Să scriu ceva important?? întrebă, în crescendo și c-un adaos respectabil de emoție, Doru, ca și cum până în acel punct nici n-ar fi urmărit conversația. Dar acum, iată că o urmărea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părului, prin rănile neînchegate. Pe urmă, dintr-odată, nu l-am mai auzit. El continua să curgă, fără îndoială, ca o apă freatică, dar mă obișnuisem. Așa cum mă obișnuisem cu mâncarea sleită, cu bătăile în miez de noapte ori cu jegul care mi se scorojea pe la încheieturi. Ai fi zis că, nemaiauzind zgomotul în care mă scufundam ca într-un aluat otrăvit, puteam simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa. Acolo unde se întâlneau simțurile mele, prea tăbăcite ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]