272 matches
-
tâplându-să de au lipsitu...din țară, de au fostu înstrăinat 9 ani, de pe vreme ce au venit țariul moschicescu cu oștile aici în țară, din văleatul 7219 (1711) până acum la văleatul 7228 (1720)... Deci, viind...acum în țară, au jeluit la domnie mea, ...cum că i-au luat Lupul vornicul acel sat Boianul de l-au ținut până acmu fără nici o dreptate, și-ncă i-au mai luat multe ce au mai aflat la casa dumisale la Prigoreni și di
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vinit înainte domnii mele și denainte alor noștri moldovenești boieri, a mari și a mici, rugătoriul nostru, Ioanichie egumenul și cu tot săborul de la sfânta mănăstire ...Danco, de aice din Iași...care iaste închinată la Sfânta Gora... și ne-au jeluit...precum această mănăstire iaste la slabă stare, fără moșii sau alte vinituri, și având o moșie aice lângă Iași, în Codrul Iașilor, care se numește Buciumi și Poiana lui Păun...” „ Până aici nu sunt prea lămurit de ce te pune pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
își mai amintea de boala lui, când pieptul lui devenise din ce în ce mai congestionat din cauza bolii care omorâse atât de mulți mineri, și cum îl ținuse de mână pe patul de moarte și cum, după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai sus, apoi se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Sau Izzie? Emmy clătină din cap că nu. — Spune-mi, Emmy. S-a întâmplat ceva cu Duncan? Întrebarea ei stârni un hohot de plâns atât de jalnic încât Leigh simți că-i sfâșie inima. Asta era! — S-a terminat, se jelui Emmy recăpătându-și graiul. S-a terminat definitiv. Emmy mai făcuse afirmația asta nici mai mult nici mai puțin de opt ori în cinci ani de zile de când era cu Duncan, dar în seara asta părea să fie altfel. — Scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tristă priveliște: curtea presărată cu pietre și plină de dudău, încât îi este cuiva frică a îmbla prin ea. Casele egumenești se dărâmau, plouă în ele; cu toate acestea locuiește acolo un nenorocit preot și un miserabil dascăl, care se jeluiesc la toată lumea că au să moară de foame”262. Adevăratele lucrări de restaurare au început în anul 1908, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești. A refăcut acoperișul caselor domnești, s-au restaurat chiliile de lângă sala gotică, s-au îndepărtat ruinele și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun, toată ziua m-a perpelit pe foc! se jelui tuciul negru de supărare. Și pe noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. Și eu toată ziua
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
băiatul meu. Băiete, o femeie nu se lasă la greu, ridici degetul când îi este ei mai bine, n-o lași la greu, ai înțeles?... De atunci, de când cu ghiuleaua de foc, înțeleg păsările, cântecul lor, Doamne, cum se mai jeluiesc uneori, cum își spun fericirea, alteori, de atunci, văd și simt altfel, visez altfel, de atunci... — Tu înțelegi păsările?, și femeia se gândește că este cam nebun, e cam nebun Maestrul ăsta. — Le înțeleg, draga mea. Te sperie? — Nuuu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a murit fata aia, jelise încet la urechea mea, mirosea a lapte când m-a lipit de ea, un miros de demult m-a inundat și m-a mai liniștit, dar bocetul era teribil: Omule-pomule/ Nu te milui,/ Nu te jelui,/ Bucură-te, bucură/ Că rădăcina ta,/ murind în pământ,/ A prins în cer și în lutul tău,/ S-a încurcat/ De unde a venit,/ În vis liniștit,/ Bucură-te, bucură/ Și tu, și ceilalți/ Oamenilor-pomilor,/ Femei și bărbați,/ Beți și mâncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa domniei tale? Prostule, o să împarți rațiile de carne tuturor slujitorilor Curții, ba chiar o să te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise mândru Ilie. O să avem de toate, feciorașul tatei, suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am mai atins de câteva zile, își îngroașă placid pelicula de praf. În climatul ăsta mai reușeam să gândesc pozitiv doar într-un dialog imaginar cu Suzy (de fapt un monolog pe două voci, amândouă atone. Uite, vezi, iubito (mă jeluiesc eu) ce-am ajuns? În ziua asta liberă nici să beau nu pot... Fii fericit, Tudor (răspund cu glasul ei, pentru care trebuie să-mi irit coardele vocale), o să-ți treacă și pe urmă gustul băuturii va fi cu-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
unde... la nouă jumate seara trebuie să fim acasă, discoteca se închide oricum la zece, iar babacii trebuie să știe cu cine-ai plecat, cine te aduce acasă, unde ești în orice clip-a vieții, că altfel încep să se jeluie cum se sacrifică ei pentru noi și ne pun pe masă și-n casă ce alții n-au și nici nu visează, cum ne vor binele și trag ca să ne fie nouă bine în viitor, să prindem repartiție aproape de oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
hotărâse el prin testament și cum se și cădea să se facă. Era tocmai în zi de Paște. Se strânsese lume multă și, ceea ce nu hotărâse boierul mai dinainte, mulți erau sincer emoționați. Femeile pe care le terorizase odinioară acum jeluiau din toată inima. Au venit domni de la oraș care au adus coroane multe, muzică militară și au ținut discursuri. Ca și cum natura ar fi fost părtașă la această sărbătorire, cireșii toți erau în floare. Pe dedesubtul florii albă-roz au purtat opt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urlu de disperare și singurătate, nu pierd conștiința de importanța Cavarnei pentru mine de-a lungul anilor, cum mă vor purta nostalgiile spre locurile aceste, și suferința că n-o pot reîncepe identic această viață. Iar dacă voi reveni, voi jelui de cel mai mic lucru pe care îl voi găsi schimbat. Într-un timp, noaptea, marea era superbă. Am asistat cu adorație la toate prefacerile lunii, care lumina toată apa, și fiecare părticică de val scânteia. Era o feerie, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i spun: - Tare suntem necăjiți, Hacik! Această vorbă cuprinde multe dureri fără legături între ele și totuși împletite așa de bine, înlocuindu-se una pe alta, suprapunîndu-se. - Și eu sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu arată că am răbdare să-l ascult puțin sau pentru că el vrea să ne încurajeze pe noi. Omul, în egoismul lui, își găsește o consolare că se mai găsesc și alții în aceeași situație, sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parte pentru ca să poată vedea cine era, dar abia îndrăznea să respire, de teamă să nu se trădeze. Cavalerul s-a trântit pe malul înflorit și lăsându-și capul pe cotul mâinii a căzut în visare. Apoi a prins a se jelui cu glas tare și suspine adânci. Lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraji, iar pieptul său părea mistuit de un foc ascuns. -Oh, crudă soartă! - exclamă el. - Alții triumfă și eu sufăr! De o mie de ori mai bine moartea decât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba română nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română, nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română, doina și fluierul jeluiesc tot în limba română, privighetoarea cântă în limba română, bucuriile și durerile le spunem în limba română, ura și dragostea se exprimă tot românește, limba română e leagănul meu, patul meu de dor și de suferință. când am spus primul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate acum, se jelui capul nou apărut, jigărit. Nu vreau să intru încă peste el, mai patrulăm pe aici. Acuma-i somnoros... să nu ne iasă apoi vorbe că l-am fi surprins în nedeplinătatea facultăților fizice și mentale. - Arăți ca un rahat... Să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
către pendulul ce atârna bleg, ca un vrej uscat, deasupra cursului schițat al unei ape. Rămâne nesculată!... Nu ni se încuviințează accesul, o drese el, repetând o frază pe care, se vedea, o înghițise cu greu. 322 DANIEL BĂNULESCU "Doamne-Dumnezeule, jeluiam, fă-o iar să adoarmă în patul nostru comun!", iar glasul cel blajin mă ridica frumușel de urechi, mă transporta până la dormitor, mă ostoia și-mi șoptea: "A adormit!" "Ei bine, atunci îndrăzneam eu, Doamne-Dumnezeule, fă-o și să uite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
greci și romani trebuiau săltați de urgență, din mormânt, pentru a fi reeducați cu romînă-engleză. D-aia nici nu se prea mirase Sinistratul când se trezise încă din prima noapte, de 10 aprilie, cu madam Nicolici lângă pat, dârdâind și jeluindu-se că întrezărise la dânsul niscaiva semne rele: 342 DANIEL BĂNULESCU Deci patru. Împinse-se la patru, numărul paharelor de vermut pe care era nevoit să le toarne, în noaptea aceea, pe esofag! Unul pentru Otilia-Fiola. Altul pentru Iarba-Fiarelor. Unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ping-pong, între tine și ei. Dolores O’Thule. Jalea zeilor. Draga mea, n-am fost întotdeauna așa cum mă vezi acum. Eu, spaima țâțelor. Odinioară. Atunci. înainte. — Devreme-ntr-o dimineață, când Fiul răsărea, eu, o fecioară plângând în vale, se jeluia Dolores. Vulturul, încă inconștient, era la mai puțin de jumătate de metru de picioarele balansoarului. — Această insulă, murmura ferm, dar în barbă, Virgil Jones, este locul cel mai grozav al întregii creații. Din moment ce se pare că supraviețuim și nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul se lăsă să cadă la pământ, se întoarse pe spate cu picioarele în aer, își umflă burta și închise ochii. Omul începu atunci să se jeluiască în fața oamenilor adunați, zicând că-i murise măgarul, și făcu chetă ca să-și cumpere altul. După ce adună câteva zeci de monezi, zise: — Să nu credeți că măgarul meu și-a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]