271 matches
-
o jumătate de oră de pierdut, se abătu să-l întrebe de urât. Căpitanul citea în Biblie, cu ochii înlăcrimați, ca și când ar fi căutat să-și aline o durere mare. ― Ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta o să ne atace rușii! Apostol păli, parcă l-ar fi pălmuit. Adineaori a vorbit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
topesc magnetizată de flăcările acelea vii și energice. Nu-i puteam spune nimic și, de altfel, nici nu știu ce i-aș fi putut spune...Voiam să-l am cu toată setea și îmbrățișarea din întunericul celor dintậi nopți și să mă jeluiesc lui pentru toate suferințele mele, pentru toate nopțile mele tậrzii, pentru tot dorul meu nemărginit și, mai ales, pentru toată durerea despărțirii de satul meu drag! - N-ai să înțelegi niciodată dragostea mea, Yoane! Trupul tot era parcă o așteptare
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fost făcută în a doua s-a domnie (1578-1579). Însă Radu Mihnea voievod spune la 17 decembrie 1618 (7127): „Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor... Iată au venit înaintea noastră,... călugării de la sfânta mănăstire Balica... și s-au jeluit... că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri... de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când au venit în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
năpârstocule! Dar de ce mă alungi de la casa domniei tale? Prostule, o să împarți rațiile de carne tuturor slujitorilor Curții, ba chiar o să te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise mândru Ilie. O să avem de toate, feciorașul tatei, suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
continuă; nu mai aud nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sau Izzie? Emmy clătină din cap că nu. — Spune-mi, Emmy. S-a întâmplat ceva cu Duncan? Întrebarea ei stârni un hohot de plâns atât de jalnic încât Leigh simți că-i sfâșie inima. Asta era! — S-a terminat, se jelui Emmy recăpătându-și graiul. S-a terminat definitiv. Emmy mai făcuse afirmația asta nici mai mult nici mai puțin de opt ori în cinci ani de zile de când era cu Duncan, dar în seara asta părea să fie altfel. — Scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
patruzeci, cincizeci de ani, cinematograful nu a evoluat mai deloc. Noroc că-i dolby. Un alt exemplu Întristat Îl constituie Un tramvai numit dorință al lui Glenn Jordan, 1992, unde Jessica Lange joacă mult sub Vivien Leigh, forțînd partitura și jeluindu-se ca-n scenele cheie din King Kong, iar comparația Brando/Alec Baldwin mai bine o evităm. Și pentru că tot sîntem la filme vechi, Cui i-e frică de Virginia Woolf ? Iată ce spunea Edward Albee Într-un bătrîn interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mei o păstraseră de prin anii ’70 În ideea că Într‑o bună zi o vor lăsa cu mândrie moștenire vreuneia din progenituri. — Ei, cum merg treburile pe aici? a Întrebat și a arătat din cap spre combină, de unde se jeluia o variantă a melodiei Hallelujah. Lily a ridicat din umeri. — Amân să mă apuc de treabă. Ce altceva? — Ei, eu am o veste mare, am zis și m‑am străduit să par plină de entuziasm, ca să Îl conving pe Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dureroasă, încât refuzase să se mai gândească vreodată la ea. Și totul fusese declanșat de plecarea mamei ei! De atunci, de când ți-a citit caietul, parcă i-a luat cineva mințile, pur și simplu n-a mai fost ea! se jelui domnul Martin. Avea o neliniște fără leac. Mi-a zis în seara aia: „Habar nu ai ce minte are Clara noastră!“ și s-a uitat la mine ca la un străin. Acum, când mă gândesc, aș fi preferat să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru ea măcar o dată pe pământ. De ce râzi? Nu crezi, ești ateu. Ce știi tu? De fapt, ai mințit, dacă tot zici că ai tras cu urechea. Nu m-am rugat numai pentru contesa Du Barry, uite cum m-am jeluit: „Odihnește, Doamne, sufletul marii păcătoase, contesa Du Barry, și pe toți cei asemeni ei“, iar asta-i cu totul altceva; căci multe sunt mari păcătoase ca ea și multe sunt felurile de schimbare a norocului, multe sunt jertfele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ele i-au povestit că Nastasia Filippovna juca în fiecare seară cu Rogojin „popa-prostu'“, „preferans“, „morarii“, „whist“, „atuurile mele“, jucau toate jocurile, iar cărțile apăruseră de-abia în ultimul timp, după revenirea de la Pavlovsk la Petersburg, pentru că Nastasia Filippovna se jeluia mereu că se plictisește, că Rogojin stă seara întreagă, tace și nu se pricepe să întrețină o conversație; din pricina aceasta plângea deseori; și deodată, chiar în a doua seară, Rogojin a scos din buzunar un pachet de cărți de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
relatare obișnuită cu țărani bătuți fără motiv”. Serafim Mogoș vorbește, și tot vorbind nu se știe de ce, nu se uită la oameni cum ar face oricine care povestește ceva, duminica,în cadrul taifasului obișnuit , ci “undeva departe, parcă s-ar fi jeluit unui judecător drept”.Toți cei de față “cunoșteau întâmplarea”, unii fuseseră chiar ei însuși bătuți ca și Serafim Mogoș dar ascultau cu o altă atenție. Unul din țăranii care asculta suferința lui Serafim întrerupe din când în când relatarea acestuia
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
slugă sărăntoc, venit din altă lume (Busuioc și brândușa, povestire folclorică, www.e-calauza.ro, 2009)30 d. Mahomet căutând la aceasta, slăbește de greață și cade gios; pe care apoi abia un slugă credincios trezește. Mahomet începe a să jelui. (I. Budai-Deleanu, Țiganiada) (33) a. Am auzit și foste miniștri, femei foste miniștri (L. Mihaiu, Radio Guerrilla, 2008) b. Carla Bruni, frumosul, frumoasa fotomodel... (L. Chiriac, Realitatea TV, 2008) Dacă substantivul are și un adjectiv, postnominal, și un determinant proclitic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se. Iată au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri, călugării de la sfânta mănăstire numită a lui Balica,...și s-au jeluit cu mare plângere...că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri...de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Schiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la 25 mai 1606 (7114) aflăm că: „Io Ieremia Moghila voievod...Facem cunoscut cu această carte a noastră...că au venit înaintea noastră...obștea creștinilor rugători călugări de la sfânta mănăstire Zugraf...care este la Sfântul Munte Athos, și s-au jeluit că au fost lipsiți de metohul și mănăstirea lor, Sfântul Nicolae, care este în țarina târgului Iași, care...a fost dată de sfânrăposatul domn Petru (Schiopu) voievod ca să fie metoh sfintei mănăstiri...Acea mănăstire a Sfântului Nicolae ajunsese la pustiire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
noștri călugări de la sfânta mănăstire care iaste în Tarina Iașilor, care este nou zidită de Aron voievod...pe drepții lor robi țigani...Dar dresele pe care le-au avut de la Petru (Schiopu) voievod și de la Aron voievod, astfel s-au jeluit înaintea noastră că le-au pierdut din pricina oștilor leșești, în zilele lui Eremia voievod.” - Se întâmpla, mărite Spirit, ca țiganii robi să se facă nevăzuți, și atunci tot voievodul dădea împuternicire sfințiilor lor - egumenilor - să-i vâneze și să-i aducă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dreptate. Dacă-i să judecăm omenește, apoi nici hotărârea marelui logofăt Radu Racoviță din 12 ian. 1755 (7263) nu prea este dreaptă. „S-au giudecat pe față înaintea noastră , Vasilie Botedzatul, călăraș de tabără, cu sfințiia sa egumenul de Cetățuia, jeluind Vasâli că...ședzând el într-o dugheană a Cetățuii...cu chirie și mai pre urmă, ardzând dughenile mănăstirii și-au luat acesta voie de la egumenul...ca să facă dugheană; și dându-i voie, și-au făcut dugheană cu toată cheltuiala lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu-i lăsată mănăstire de la Dumnezeu ca să nu aibă măcar un strop de gâlceavă. Iaca și mănăstirea Dancu are pricină de gâlceavă cu o biserică (care o fi aceea nu știu) din Bucium. Mănăstirea, prin egumenul ei Ioanichie, s-a jeluit lui Grigorie Ghica voievod că acea biserică nu recunoaște că este metoh al mănăstirii Dancu. La 30 aug. 1736 (7244) vodă răspunde: „Dat-am carte domnii mele rugătoriului nostru Ioanichie egumenul de la svânta mănăstire de la Dancul, să fie volnec...a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe-o cărare, M-am întâlnit cu nouă fete, nefete, Pline de albețe, Pline de rușețe, Pline de furtețe, Pline de câlcâie, Pline de ijghituri. În față mi s-o scuturat, Vederea mi-o luat, Io am plâns, m-am jeluit, Maica Precista m-o auzit. - De ce plângi... (aici se pronunță numele celui bolnav de albeață) - Cum să nu plâng, Cum să nu jelcuesc, C-am plecat pe cale,Pe cărare, Și-am întâlnit nouă fete, nefete, Pline de albețe,Pline de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de nivel oarecum tehnologic. Un exemplu ar fi obținerea varului în condițiile mai mult sau mai puțin favorabile din zona Vasluiului, așa cum este prezentată de Iacov Antonovici (1) în monografia mănăstirii Florești. în 1824, paharnicul, apoi banul Nicolae Sion, se jeluiește lui Vodă că, luând în arendă Floreștii și alte moșii „greco-mănăstirești”, l-a însărcinat, la rândul său, pe Ștefan Ciocan Mazil cu „căutarea” lor. Acesta s-a tocmit cu opt locuitori din Florești pentru 500 de chile de var și
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
legat la ochi, comenzi către plutonul de execuție. Voi muri și gata! Nu m-am gândit niciodată că voi fi salvat și mi-a fost mai ușor așa. Mă purtam foarte dur cu ei. Ați inversat rolurile? Da. Gardienii se jeluiau soțiilor acasă și aflam și asta. În pușcăriile rusești, supraviețuiește cel mai tare. Toți pușcăriașii mă stimau pentru că eram dur și mă purtam foarte urât cu conducerea respectivă. Rușii respectă duritatea și cuvântul dat, iar lumea interlopă mă ajuta din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dat de Petru Șchiopu voievod să se distrugă. Și atunci, la 17 decembrie 1618, „ Io Radul (Mihnea) voievod, domn a toată Țara Moldovei...Iată au venit înaintea noastră...călugării de la sfânta mănăstire numită a lui Balica...și ni s-au jeluit...și au spus că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut pe locul sfintei mănăstiri...de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru voievod acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul , a rămas numai pecetea acelui uric, când a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și al ieșirii din sine, puterea exodului din suficiența naturii date a ființei, principiul de itineranță: "De-aș pleca într-o lungă călătorie/ Câmpii cenușii urmărind cum se pierd/ Înghițite de noapte acolo în nord,/ Unde sirenele de neguri se jeluie-n zori/ Când apele oceanului temute se duc/ După vechea poruncă-ndărăt la-ntâlnirea/ De taină". Vechea poruncă, cea a originarului ca imperativ al orientării spre orientul creșterii, pune începutul în posibil, impune întoarcerea, cheamă nu la sinele reiterat al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și flori lingușitoare ! - I, p. 275). Tot astfel, când Ifigenia caută să-și înduplece tatăl să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei sunt aproape identici la cei doi dramaturgi. Eroina lui Euripide se jeluiește : De ce n-am, tată, glasul cu har al lui Orfeu,/ ca stâncile să vină, smerite, să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]