894 matches
-
tensionată, un monument de fermitate. Apoi adăugă: — Îți sunt grozav de recunoscătoare pentru atitudinea ta rațională. Am rămas cu ochii țintă la fața ei frumoasă, concentrată și răvășită, pe care se citea o îndrăzneală amestecată cu un fel de compasiune jenată. Gura ei mare și mobilă se mișca de parcă ar fi mestecat în ascuns vorbele blânde pe care mi le-ar fi putut spune. Aveam un sentiment de nedumerire și amărăciune, sentimentul că lucrurile îmi scăpaseră total de sub control. — Atitudinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o Întorc cu fața În sus, ca să justific eventualele pete de sânge. În tot cazul, n-am avut timp. Atunci când am ajuns eu acolo, era deja moartă de ceva vreme; sângele nu mai curgea. V-am mai spus asta. Arăta jenat, dar ferm. — Îmi pare rău, dar nu am ce face, spuse el. M-am schimbat rapid și i-am dat hainele pe care le purtasem. — Le vreau Înapoi, i-am spus cu hotărâre. Acesta e tricoul meu preferat. Cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
partea murdară În sus, ca să nu păteze podeaua. Din spatele meu se auzi un zgomot care m-a făcut să tresar și să mă Întorc. Nu era decât o cutie goală de bere, care zdrăngănea pe trotuar. Mi-am dat seama, jenată, că-mi ridicasem pumnii ca pentru a mă apăra și m-am simțit ridicolă. Brusc, am realizat că aveam mare nevoie de ceva de băut. * * * Îmi lăsasem dubița undeva către Camden Town, așa că am luat-o În sus, simțindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ucisă? Întrebă ea fără ocolișuri. — Eu... Pentru că dacă e așa, eu nu mai am nimic de adăugat. Dar de nu-i, ai putea da serios de dracu’. Te-a prins Linda cu fata aia, Naomi? Derek aruncă o scurtă privire jenată În direcția mea. — Nu-ți face griji pentru Sam, zise Lou. Tu răspunde-mi la Întrebare. El se foi pe bancă, Întreaga sa degajare pierind fără urmă. Lou Îl transformase Într-un puști de școală generală, pe care maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici n-a dat pe acolo, insistă Derek. Nu am văzut-o. Lou Îl privi bănuitoare. — Și apoi ce s-a mai Întâmplat? Un tren hurui pe sub pod. Speram că asta nu le va distrage atenția. Personal, eram atât de jenată că eram de față, Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
crezi că ea a omorât-o pe Linda? Îl Întrebă Lou și-l privi drept În ochi. De ce-ar fi făcut una ca asta? — Era geloasă din cauza ta. E un motiv la fel de bun ca oricare altul. Derek arăta profund jenat. Își feri capul și se uită În poală, poate pentru a contempla În mod direct cauza tuturor necazurilor, care acum dormita În chiloți și făcea pe inocenta. Doi tineri ieșiră certându-se din bar și trecură pe lângă masa noastră. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
enervantă Încât el i-a crăpat capul. Dar nu e mai probabil ca ea să-l fi lovit, de fapt, pe el? Și de unde a luat gantera, dacă gestul nu era premeditat? — Asta Încercăm și noi să stabilim, spuse el jenat. Cafeaua Începuse să fiarbă cu zgomot. M-am chiorât cu grijă prin capac și am dat-o deoparte. — Îmi Închipui că ești la curent cu pica pe care i-o poartă Naomi lui Derek, am subliniat eu. Eu n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și treaba mea. — Relația mea cu Derek n-avea nimic de-a face cu tine. Nu puteam să las un om nevinovat să fie acuzat de o crimă pe care n-a comis-o! am protestat eu. Îmi auzeam, extrem de jenată, ecoul propriilor cuvinte, desprinse parcă dintr-un roman polițist ieftin. N-ar fi fost condamnat, zise Rachel. După ce rosti asta, buzele i se strânseră ca și când acesta ar fi fost singurul lucru pe care-l regreta. Trăsăturile ei frumoase dădeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a-l cultiva pe acest bărbat atât de neobișnuit? De drept, îi aparținea ei, fără îndoială! Ea ar fi trebuit să se mărite cu el.“ Nu l-a mai întâlnit pe Rozanov decât mult mai târziu, când o Linda ușor jenată a venit în vizită Ennistone împreună cu soțul ei. Dar pe atunci Alex era logodită cu fermecătorul și atât de popularul Alan McCaffrey și își revenise din episodul ei paranoic. Soții Rozanov au plecat mai târziu în America, unde Linda a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie cu o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie. Când de abia veniseră, se simțea jenată și încurcată și refuzase cu stângăcie invitația lui Hattie de a intra în casă. Acum își regreta refuzul, dar nu vedea în ce fel și-ar putea remedia gafa care o silise pe Hattie să stea afară, în iarba umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci ce-ți dorești? O pisică neagră cu lăbuțe albe! Și Hattie rosti aceste cuvinte pe un ton glumeț, pentru că și ea se simțea acum stângace și jenată. Se grăbi să precizeze: Se-nțelege că nu-i un lucru serios, n-aș putea să iau o pisică decât când m-aș stabili definitiv într-un loc... și nici măcar aici, pentru că sunt vulpi în grădină... știați? Oare o vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la ferestre. Păi... Noi ne-am cam duce, señorita, se ridică de la masă Dănuț, amabil și un pic jenat. Scuzați incidentul! Amoc... Căldura e de vină. O să mergem jos, să punem la punct un plan minimal de atac, ca să începem rapid investigațiile. Promitem! Sărut mâinile, au revoir și mersi de tratație! (Smintită bătrână! Sclerozato! Sclifosito! Ptiu!). O ultimă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic? dorise să știe Îngerul, înainte de a se fi pus cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea călcăm prin biserici... Că nu avem timp, se scuzase jenat Fratele. N-avem prejudecăți, desigur, după cum nu suntem nici nihiliști. Rectific. Suntem ortodocși, nici vorbă, dar nu suntem foarte evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea în timp ce deja pedala. Când s-a uitat în spate, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
după-amiază de vineri, nu cu mult înainte de vacanța de Crăciun, Connolly a apărut la Homework Club-ul de care avea grijă Sheba. Cei doi nu se mai întâlniseră într-un spațiu public de când se cunoscuseră, iar Sheba se simțea cumva jenată. Connolly a ajuns târziu, însoțit de un băiat slăbănog, cu un rânjet pe față, pe nume Jackie Kilbane. Potrivit fișei pe care au prezentat-o, fuseseră prinși la începutul săptămânii poștind o țigară în spălătorul dărăpănat din curtea școlii. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de la porcăria aia de sanda. — Biata de tine, a zis Sheba. Sunt noi? Stai să mă duc să-ți aduc un plasture... Nu, nu, nu te deranja... Nu te prosti, durează o secundă. S-a făcut nevăzută. Richard îmi zâmbea, jenat. — Voi femeile și tocurile voastre înalte și subțiri.... — Ei, nu au chiar tocuri înalte și subțiri... am protestat eu. — Bash tot insista să poarte tocuri înalte, a continuat el. Și apoi odată și-a fractura glezna alergând după autobuz. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei. — Polly, draga mea... a sărit și doamna Taylor, luându-se după ea. — Nu, mamă, a zis Sheba aspru. Mă duc eu. După ce ea a ieșit din cameră, eu și doamna Taylor am rămas la masă și am schimbat zâmbete jenate un minut sau mai multe. Apoi doamna Taylor s-a ridicat. — Cred că mai bine mă duc să văd ce fac, a zis ea. M-am ridicat și eu să mă duc, dar mi-a facut semn să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sîmburi și dulciuri de tot felul - o obscenitate de care nu ați mai avut parte de ani buni... Serios? De ani buni? Nu ați avut parte vreodată. Băcanul, cu șorț și bonetă, la Început zîmbind politicos, apoi cu o figură jenată, vă spune În limba lui plină de consoane melodioase cam ce puteți cumpăra cu suma de bani pe care i-o fluturați prin față - cîteva chestii mici, subțiri, așa, mai mult de gust. La fiecare colț există tonete de zmrzlina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În care locuiați, ai coborît prin raza ucigătoare a privirii dirigintei și a cîtorva colege pudice, mișcîndu-te jenat și greoi. Tu așa credeai, că nu vă vede nimeni? ți-a zis Cătălin În timp ce ați făcut restul drumului pînă acasă pe jos. Dar problema lui era alta. Cum ai supraviețuit faimoasei răsuflări a Monei? Circulă legende despre igiena ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iau cu mine ca suport. Am o jenă, nu știu cum ar trebui să mă port cu Nico, Îmi aduc aminte de serile din Praga, Îmi aduc apoi aminte de Înțelegerea noastră - s-o lăsăm mai moale. Mă simt ca dracu’, ridicol, jenat și stînjenit, un ghem de suferințe fără sens. Tragem două beri Înainte undeva lîngă piață și, cînd intrăm pe aleea care duce spre blocul ei, se aude prin fereastra deschisă Ultravox cu Dancing With Tears In My Eyes, iar cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia acum de atâția ani la oraș, unde el însoțindu-le se putea întâlni cu cine știe ce somități din lumea lui, nu de alta dar să nu se simtă omul jenat. Era gândirea pe care o rostise și în prezența Anei. Aceasta, deși gândea același lucru, purta în suflet ceva ce nu putea rosti. Știa precis numele acelei obsesii, ridicate acum parcă la suprafața zilei, dar pentru că toți vorbeau despre același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
peste umeri: - Chiar nu înțelegi? Apoi își fixă ochii în ai mei: ce memorie scurtă ai „domnule judecător”, vorbi, accentuând cu ironie prietenească ultimele două cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
agresat și zise că bine. —Bun, concluzia e, continuă Ronnie, dându-i ușor peste mână Sylviei ca să nu ia din căpșunele pentru tort, când m-am uitat la fața Claudiei, mi s-a părut că nu e pur și simplu jenată. Aș zice că era speriată de moarte. Mi-a făcut impresia că suferise cândva o traumă legată de dezbrăcatul În fața altor femei. Poate un abuz. Poate suferea de stres posttraumatic. Nu fi prostuță, zise Sylvia furând o căpșună și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
respiră adânc. — Cine știe? Când mătușa Sylvia a Început să plângă din nou, Ruby se așeză mai aproape de ea, o ținu de mână și o legănă ușor. Phil se Învârtea prin zonă, dar se simțea mereu În plus și extrem de jenat. Până să ajungă și Ronnie acasă, pe la 11 noaptea, trebuie să fi făcut cel puțin șase ceaiuri. Doamne Sfinte, exclamă Ronnie când văzu În ce stare se afla Sylvia. Ce Dumnezeu s-a Întâmplat aici? Mătușa Sylvia Îi Întinse chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
absurd (adică să cumpărăm, de la stat, care nu mai putea face față întreținerii, reparațiilor etc., fosta noastră proprietate). Să adaug că - aflând toată lumea, inclusiv studenții, colegii sau colaboratorii care ne vizitau, dar și străinii, despre situația în care trăiam - Universitatea, „jenată”, propusese, prin acei ani mai blânzi, ai mijlocului deceniului șase, să ne ofere o garsonieră pe care să o oferim, «ca schimb», spre a se muta în ea măcar cei doi «ingineri-pe-puncte». Am refuzat însă, considerând imoral să beneficieze de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]