493 matches
-
născut din mare, Din Dunăre și din Carpați, Ridică-ți fruntea către Soare, Adună-ți mândru, ai tăi frați! Să ne unim din nou, la Alba, De ziua României sfinte! Să-i strângem de prin lume, salba, Să-i punem jerbe pe morminte! Să ne cinstim înaintașii, Să ridicăm spre Cer, drapel! Regii Unirii și ostașii Să îi pictăm din nou, pe el! Să mai sorbim din Cer și Mare, Puterea de a înflori! Să rezistăm la încercare Și să trăim
SĂ NE UNIM DIN NOU, LA ALBA! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375088_a_376417]
-
antica mitologie, Te voi ridica în sferele înalte, Fiindcă ești suprema poezie, Îți doresc mai multă sănătate. Ochii tăi limpezi ca cerul senin, Mi-au pătruns în sufletul ce fierbe, Schimbându-mi al vieții destin, Încerc să-ți ofer frumoase jerbe. Buzele tale de roșu trandafir, Să ardă tandrul sărut al iubirii, Lasă-mi mâna, părul să-ți resfir, Călătorind spre planeta fericirii. Am fost cu tine prin Paradis, Revenind din nou în lume, Am trăit sincer supremul vis, Alături fiindu
PORTRET MAGIC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379705_a_381034]
-
Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte, care se rostogoli pe jos, împroșcând cu o jerbă lichidă și fierbinte, gresia imaculată. Lea fu cuprinsă instantaneu de o nervozitate nejustificată și izbucni într-un plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj. - Lea!... o strigă tatăl, gata să pornească pe urmele
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
oamenii scenei... Iar după încă vreun kilometru: Birjar, trage, te rog, pe dreapta. Am tras pe dreapta: Pompe funebre, indica firma. Dacă rezum intrarea noastră în... cochetul magazin care ne-a întîmpinat cu luxoase sicrie și la fel de luxoase coroane și jerbe și precizez că giganta și frumoasa patroană, genul care-și bagă repede bărbații în groapă, l-a săltat pe nabab și l-a dus în odăile din spate, eu rămînînd aici, în față, printre... exponate, cu periculoasa blondă și cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ce să mă mai servești! (intră groparul, se așează pe o bucată de piatră rămasă acolo de la reparațiile cavoului; femeia nu-l vede) Octav: Păi avem de toate; pe două categorii vii și morți -; flori naturale și de hîrtie, jerbe, coroane, banderole pentru coroane cu "nu te vom uita niciodată", "veșnică amintire colegii de serviciu, rudele, prietenii, mama, tata, copiii îndurerați", avem cuvîntări... "a fost un bun creștin, un prieten dezinteresat, un tată și soț-model sau o mamă-model"... Avem colivă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor gesturi ordonate: să trag, să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cel de-al cincilea Abate, care poate dezlănțui asupra intrusului tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să te sinucizi? Abatele zîmbi: ― Deloc. Probabil că aș fi folosit-o eu, și noi nu am mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
suprarealiste, ale căror sechele teribiliste se mai percep totuși în dicție. Poemele din prima lui plachetă, Ora 25 (1946; distinsă în manuscris cu Premiul pentru poezie „Ion Minulescu”) se deschid cu o imagine insolită, generatoare, la rândul ei, de alte jerbe de artificii, însă o bună tehnică a versificării este evidentă în acest discurs epicizat al aflării sinelui prin mijloace diferite de cele metaforice. Volumele apărute după mai bine de două decenii de absență editorială - Dresoarea de fluturi (1968), Timpul oglinzilor
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă impersonalitate. Dar fiecare personaj e o portavoce a autoarei; în ele nu se definește o conștiință individualizată, iar atmosfera nu vorbește de la sine prin suportul faptelor, ci prin lirismul jerbelor de notații, a căror inventivitate se dovedește și fără precedent, și fără succesiune în literatura română. Experiența primei conflagrații mondiale o scoate pe scriitoare din cercul vechilor preocupări, al căror rod fuseseră cărțile debutului. Tendința către obiectivitate epică primește acum
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu o accentuată dominantă psihanalitică. Absența tatălui, imaginarele pulsații homoerotice, machismul agresiv și alte speculații mai mult sau mai puțin dubioase slăbesc credibilitatea demersului - spre paguba exegeților viitori, obligați să digere altminteri indigerabilele jerbe lezat-feministe ale lui Wolfe. O ambivalență există, însă, în creația lui Chandler: a tradiției și a reformei. Autorul e un păstrător al vechiului model (întotdeauna trebuie să existe un cadavru, un motiv, un detectiv și o soluție), dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu jucării, București, 1994; Sărbătoarea focului, Pitești,1997; Doi căței cu papucei, Pitești, 1997; Jurnal incomod, I-II, Pitești, 1997-2003; La umbra umbrei, București, 1998; Alergător de cursă lungă, Pitești, 1999; Totul pentru mai târziu, Pitești, 1999; Leagănul, Cerașu-Prahova, 2000; Jerba de foc, Cerașu-Prahova, 2001; Tornada, Cerașu-Prahova, 2002; Ca să nu mor în moarte, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Tomuș, Carnet, 30-32; Piru, Poezia, II, 291-293; Ulici, Lit. rom., I, 247-248; George Bădărău, Proze pentru mai târziu, CL, 1999, 8; Ion Roșioru, „Jurnal
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
Descoperit în vânt, piciorul negricios își plimba degetele în undă. A stat așa până soarele urcă în amiezi. Când băgă de seamă că se află tot acolo, copila tresări. La un cot al șinelor, departe, fulgeră o rază rotită în jerbă. Era automotorul de douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase de acasă pe nepusă masă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
orice caz, va fi aici mîine dimineață pentru Înmormîntare. Presupune că veți veni... — N-ai dat ochii cu Francine? — A trecut pe la casa surorii ei. Corpul defunctei va fi ridicat la ora nouă. Probabil că ea a trimis florile. — CÎte jerbe? — Una singură. — Ar trebui să verifici dacă florile sînt Într-adevăr de la ea. Pardon! Am uitat că asta nu mă privește... — Șeful e de altă părere, pentru că mi-a recomandat să vă raportez tot ce-am aflat. Cred că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mai intrară două persoane, dar ieșiră aproape imediat. Apoi șoferul mașinii mortuare urcă la volan. Ca la un semnal, patru oameni, destul de anevoie, scoaseră sicriul pe ușă și Îl așezară În mașină. Unul dintre ei reintră În casă, de unde aduse jerba și un buchet mai mic de flori. — Buchetul e din partea chiriașilor. Francine Lange aștepta În prag, Îmbrăcată cu o rochie neagră, care nu-i venea bine, cumpărată probabil de la un magazinaș de pe vechea stradă Georges Clemenceau. Îl puteai ghici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
groase În Întuneric. — Mă sufocam Înăuntru. Mi-am zis că poate vreți să luați puțin aer. Norul imens de unde porneau fulgerele se afla exact deasupra orașului și vântul se potolea. Strada era pustie. Treceau mașini din când În când, stârnind jerbe de apă. Șeful Poliției Judiciare de la Clermond-Ferrnad Își aprinse o țigară, se uită la ploaia care ricoșa din ciment și cădea peste frunzișul grădinii. — Am impresia că am Început lamentabil, șefule. Ar fi trebuit să vă cedez locul. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la Îndemână. O parte din garderoba lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile nu ieșiseră chiar cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ispititoare la ureche. Masterandul Însă nu se mai lăsa ca altădată dus de nas de mofturile unei femei care Încerca să-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rolul de femeie Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Roșul? Ce fel? - Roșul Închis. Aproape de negru. Se confundă. Căpitanul rămase tăcut. Nu era cu putință. Oamenii așternuți pe jos În depărtare nu muriseră doar din cauza exploziilor. Cineva Îi spintecase cu sabia. Tăiase În locurile În care sângele țâșnește În jerbe, iar victima mai are de trăit cel mult treizeci de secunde. Arterele principale. Jugulara. Încheieturile. Pământul se Îmbibase de sânge. Nu se auzise zgomot de cai sau de ciocniri Între corpuri de oaste. Ceea ce ducea spre un nonsens. Un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]