512 matches
-
plicuri cu marfă Îndoită nerușinat cu lactoză. Îl vedeam din cînd În cînd pe Jigodia Neagră prin zonă și am auzit o grămadă despre el de la Ike. Ike Îl ura așa cum numai un junky Îl poate urî pe un altul. - Jigodia Neagră a stricat farmacia aia. S-a dus acolo, zicînd că eu l-am trimis. Acuma farmacistu’ nu mai onorează rețete. Și așa-mi duceam eu zilele de la o lună la alta. Rămîneam Întotdeauna pe uscat la sfîrșitul lunii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apelu’ acolo sus, cre’ c-o să fim prezenți, corect? M-am așezat pe canapea și mi-am aprins o țigară. Ike Bătrînu’ s-a dus În bucătărie să facă un ceai. A-nceput Încă o serie din saga nesfîrșită a Jigodiei Negre. - Jigoda Neagră vinde acuma la trei gagii. Șuți toți trei - și se scot ca lumea. Îi ung pe gabori. Dă-n jur de patru centogramos la o doză pe cinșpe pesos. Acum, că-i merge treaba, nu mai stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
acuma la trei gagii. Șuți toți trei - și se scot ca lumea. Îi ung pe gabori. Dă-n jur de patru centogramos la o doză pe cinșpe pesos. Acum, că-i merge treaba, nu mai stă de vorbă cu mine, jigodia-mpuțită. N-o să reziste nici o lună, ai să vezi. Cum or să-l salte pe unu’ dintre gagii ăia, o să ciripească uite-așa! A venit În ușa de la bucătărie și a pocnit din degete. - N-o să reziste nici o lună. Gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
interjecții prin care vorbitorii își exteriorizează sentimentele față de interlocutor, transmițându-i direct gândurile și sentimentele: Nepravda! („Nu-i adevărat!”), Tî ne prav („N-ai dreptate!”, „Greșești!”), Da net (empatizând cu interlocutorul, „Nu!”, „Nu se poate!”), podlec („Om de nimic!”, „Netotule!”, „Jigodie!”), blagorodnîi („Om nobil!”, „Om superior!”). 3. Un script cultural coreean legat de „deferență” oamenii gândesc așa: când sunt în compania cuiva trebuie să gândesc așa: „Această persoană nu e ca mine” „Această persoană îmi este superioară” pentru că acum sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
omul trebuie „să fie om”. „să fie om la locul lui”, „om la casa lui”. În plus, trebuie „să ne înțelegem ca oamenii”. „Și ne înțelegem, ce Dumnezeu, că oameni suntem.” Opusul omeniei este „porc de câine”, „lepră”, „câine de om”, „jigodie”, adică neom. În spiritul unui colectivism cuprinzător și umanitar, omul își exprimă comuniunea și cu străinul, în forma ospitalității, căci străinul „e și el om”, „e și el un suflet de om”. Ospitalitatea românească, negată de unii călători străini din
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pentru că ăștia sînt oameni și vor rămîne pe pămînt după ce uriașii vor dispărea. (Gh.F.C.) Neamul jidovilor a fost prăpădit de Dumnezeu prin po top. (Gh.F.C.) Cînd găsești pe dealuri ciolane mari petrificate, să știi că vin din oasele jidovilor. (Gh.F.C.) Jigodie De jigodie* se dă unt proaspăt de vacă amestecat cu ardei de pe un pieptene. Joi Poporul ține toate joile de la Paști pînă la a noua săptămînă, cre zînd că ar fi păcat să lucreze în aceste zile. Joile de la Paști
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sînt oameni și vor rămîne pe pămînt după ce uriașii vor dispărea. (Gh.F.C.) Neamul jidovilor a fost prăpădit de Dumnezeu prin po top. (Gh.F.C.) Cînd găsești pe dealuri ciolane mari petrificate, să știi că vin din oasele jidovilor. (Gh.F.C.) Jigodie De jigodie* se dă unt proaspăt de vacă amestecat cu ardei de pe un pieptene. Joi Poporul ține toate joile de la Paști pînă la a noua săptămînă, cre zînd că ar fi păcat să lucreze în aceste zile. Joile de la Paști pînă la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înfige colți încura (a) - a alerga, a goni îngăimat - nehotărît înghinat - îngemănat îngrecată (femeie) - împovărată, îngreunată, însărcinată întinde (a) - a pierde din consistență întîlnitură - loc de confluență a apelor întorsură - arătură învădi (a) - a înnădi J jărbiuță - jurubiță jigadie - dihanie jigodie - jigăraie, boală la cîini jîr - jir, fructul fagului jora (a) - a jura juvină - jivină L la (a) - a spăla pe cap lăicer - covor lămură - lamură, partea cea mai bună lăutoare - apă (cu leșie) pentru spălat legătură - vrajă lemn-de-cîine - lemn, măliniță
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îți fac geamurile să zăngănească și te exasperează că nu poți dormi, iar mîine este, de regulă, luni. Nocivul îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează din lipsă de somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată. Da-o-ar sărăcia în maneliști și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un canal sportiv. Avea lîngă pat și papuci de odaie. Cînd mă vede, se ridică, încalță papucii și-mi rîde cu gura pînă la urechi. Dom' primar, scoate-mă de la ăștia... Ce-ai făcut, nenorocitule? Am greșit, n-au crăpat jigodiile... de unde să știu că nu-s crăpați? Dumnezeule, dar ce-ai gîndit, omule? Ce ți-a trecut prin minte?! Ei, aveau ceva lovele, bijuterii și aparate... Dar cum, cum ai intrat la ei? Ceream de lucru și le-am vopsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
evaluați. Ce carte ai publicat, tu, mă? Ca și cum faptul ăsta era unul de toată mâna. În Fălticeni, la el, orice om care se respectă trage până la patru-cinci cărți pe an. Când nu e ocupat cu operarea vreunei tumori la cine știe ce jigodie de câine. Fi-sa era destul de jenată. Arăta incredibil de normal cu așa părinți. Când te gândești ce gene moștenea. Sau poate mă-sa, din fericire, îl înșelase pe veterinar într-un moment de luciditate. Io aș încerca și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe spate și cu privirea scrutând zimbrii patriei. Asta îmi evoca mie privirea aia. Io, un antitalent la desen, l-am pictat pe poet undeva în pădure. Și cu un câine în lesă. Un Eminescu puchinos, liliputan, ce-și scotea jigodia la plimbare. A ieșit un scandal monstru. Ce, bă, așa arată Eminescu? Adică Eminescu nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre negre. De ce să te comporți ca o jigodie când poți să fii bun. Uite că a fi bun a devenit o formă de revoltă. De fapt, și să fii bun e tot o formă extremă și perversă de ticăloșie. Pentru Pif, de exemplu, orice ai face, orice mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
discuții filosofice. Pif, mai ales, n-are decât probleme filosofice majore, nu flecuștețe. Că i s-au rupt nădragii e doar o chestie colaterală. Important e că toți suntem niște corcituri. Ce-i aia autohton în București. De ce sunt bucureștenii jigodii. Concluzia fusese că în mare parte bucureșteni veritabili nu există. Doar venetici alogeni, care n-au o viață personală. Singurele lor contacte umane se întâmplă la serviciu. Serviciul, singura legătură cu lumea. Așadar, dacă dau chix până și aici, legătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prin case de nouveaux riches, case cu lift, și ăia ne opreau la masă. Case ca un muzeu - nu pentru locuit, ci pentru dat pe spate dușmanii. Pentru mine era un fleac să torn un text de câteva rânduri despre jigodia nu știu cărui îmbuibat. Plus că aveam, cu Miruna lângă mine, o imaginație de speriat. Orice scriitor are nevoie de o femeie să-l stimuleze, cum ar veni, pe post de combustibil. Îi uram pe ăia, îi descriam pentru că îi uram. Dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
busculadă, zelosului apărător al ordinii publice i se ridicase tensiunea la cote nepermise, așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă de refulare, obligându-l să ia urgent măsuri. Ce-aveți, mă, jigodiile dracului? V-ați îmbătat mă, împiedicaților? Sus! Sus, stârpiturile naibii! Și două cizme bine lustruite au fost proiectate în viteză, cu ură și dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
case plus acareturile aferente ale unui proprietar mai avut, iar pe noi, pe cei cinci copii, să ne abandoneze în "împărăția" lui moș Danilov, alături de iepele sale? Nu? Nici acum nu sunteți de acord că omul este cea mai scârboasă jigodie apărută în urma unei selecții și a unei îndelungate evoluții de sute de mii de ani? Și că s-a situat în vârful piramidei trofice doar ca urmare a insensibilității, a perversității și a cruzimii de care a făcut dovadă de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urmă, nimeni nu-ți poate băga în buzunar calități pe care nu le ai, cum tot nimeni nu mai pare azi interesat în presa românească de a îndruma pașii „lupilor tineri” încât să-i ferească de a deveni, prea repede, „jigodii bătrâne”. Să fi dispărut, oare, o întreagă școală, odată cu moartea unor oameni ca Mircea Grigorescu? Le spune ceva tinerilor gazetari de azi numele acestui uriaș om de presă? Probabil că nu. Prima lecție despre ceea ce se face și nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ai auzit cu urechile tale”. Dar cine mai visează azi să fie Mircea Grigorescu sau F. Brunea-Fox, când tot puțoiul poate fi al zilei? Chiar dacă la sfârșitul ei, cei ce păreau în zori „lupi tineri”, pe înserat au și ajuns „jigodii bătrâne”. Marș! (Jurnalul Național, 26 noiembrie 2004) Dușmanul presei - presa Am fost convins că nimeni nu poate face mai mult rău României decât politicienii ei. M-am înșelat - în acest an, oamenii de presă s-au dovedit „mai performanți”. Detestații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
eu, să mai văd soarele o dată”. „Domnule doctor, las-că vă iau eu”, i-am făgăduit. L-am luat în brațe, l-am dus afară, l-am așezat jos în solar și noi, restul, ne plimbam. Numai că, între timp, o jigodie de sergent major, s-a dus la el, și lovindu-l cu cizma, l-am auzit jignindu-l: „Mai trăiești, mă, mai trăiești ?” „Mai trăiesc, domnule sergent major !”, i-a răspuns politicos, cu mult bun simț, răbdător, omul Vasile Voiculescu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește blând și glăsuiește răspicat: Află dar! Mahomed a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această percepție e mai clară pentru cine privește lucrurile de la distanță. De pe loc, pentru cei mai mulți, lipsa anumitor alimente e cea care contează (și doare), nu îngrădirile de opinie. *Nicu e neistovit în sentimentele sale creștine. Eu îi vorbeam despre o jigodie (sub raportul caracterului), evreu atipic (plicticos), afurisit, detestat (hozer!) de comunitatea sa, iar el mi-a răspuns preotește: „Să păstrăm mereu un loc în inimă pentru iubire”, „Să facem ca iubirea să fie mai largă decît ura” etc. „Nicule, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soacrei perfecte Chiriachița. Aici Mușatescu reliefează prin atitudinea față de câini diferența între generații. Tânăra Miza vede în Pussy, căruia îi face baie, un semn exterior al ascensiunii sociale, în timp ce bunica ei, cu prejudecăți provinciale-anacronice nu vrea să asiste la baia „jigodiei”, ba dimpotrivă: „Când i-oi da un hap, atunci să mă chemi”. Expert în teatru, Mușatescu nu aduce „jigodia” pe scenă, personajele umane doar se referă la ea. În Gaițele lui Kirițescu un personaj e blamat pentru că a cumpărat scump
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]