485 matches
-
anul 1798 datează o jalbă a lui către domnitorul Constantin Hangerli: el se plânge de calomniile răspândite de vistierul Scarlat Câmpineanu, care insinuase că este vinovat de crimă, punându-i în seamă moartea mătușii sale, Venețiana Văcărescu, asasinată la moșia Jilavele din Ialomița. V. cere domnitorului cercetarea cazului și pedepsirea calomniatorului. Îndrăgostit de fiica Venețianei și acuzat de omor în scopuri ,,necuviincioase”, se dezvinovățește cu tărie: pledoaria sa aduce argumente de logică și de bun-simț, dar cuprinde și izbucniri pătimașe la adresa
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze. Aidoma unor cosași matinali care, mergînd încet unul lîngă altul, își înfig coasele în otava jilavă a unor pajiști mlăștinoase, acești monștri înotau cu un zgomot straniu, ca fîșîitul ierbii tăiate, lăsînd în urma lor, pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
consideră pe Cowper, Young, Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta pe jumătate goală, v-ați fi aplecat peste bocaport, l-ați .fi putut vedea tîrîndu-se, gol pînă la brîu, prin mîzga aceea unsuroasă și jilavă, întocmai ca o șopîrlă în fundul unei fîntîni. Și chiar asta se dovedi a fi pentru bietul păgîn cala: o fîntînă sau mai degrabă o ghețărie, căci, deși nădușit de căldură, se alese cu o răceală zdravănă, urmată de friguri, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ați binevoi să-mi întindeți unul! O, tu, balenă nemiloasă, în curînd o să ai de înghițit din belșug! De ce nu fugi, Ahab? Cît despre mine, ia să-mi scot cizmele și haina - Stubb vrea să moară în nădragi! O moarte jilavă și cam prea sărată... Cireșe, cireșe aș vrea! O, Flask, ce n-ar da Stubb pentru o cireașă roșie, înainte de a muri! Ă Cireșe! Ce n-aș da să fim acolo unde cresc cireșele! O, Stubb, sper că sărmana maică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare a învățăturii lui Zamolxe și întrevăzând repede că o poate folosi ca să-și întărească autoritatea, pune să se cioplească o statuie a acestuia, o așază în templu și organizează venerarea ei. Din peștera unde viețuise și dobândise, asemenea mușchiului jilav, sălbăticiunilor, ploii și vântului, indiferența naturii, profetul revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
întoarse și văzu că ceferistul nu mințea: un ofițer și doi soldați veneau spre ei, de-a lungul căii ferate. Izbi cu pumnii pentru a face să amuțească urletele celor doi. Unul din pumni i se strivi de o gură jilavă, alunecoasă, celălalt lovi o bărbie. Dar strigătul continuă, mai ascuțit. Iar degetele se răsuceau, agățându-i-se de tunică. Mai izbi o dată. Lanterna căzu, se rostogoli pe jos, se aprinse de la sine, fasciculul ei luminos decupa roțile unui tren care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit de jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De câteva zile s-a micșorat rația zilnică de apă. Cei patru soli cărora li se dădeau înainte două căușe dintr-un ciubăr, acum primesc numai unul. Din fericire, nu se mai abătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la fel ca și puntea, scoteau un miros urât de putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și murmură în gând ultimele cuvinte rostite de Hristos când Și-a dat duhul: „Tată, facă-se voia Ta. Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. În mâinile Tale încredințez duhul Meu.” Coborând scara jilavă și mirosind a mucegai, ca toate zidurile din mănăstirile vechi, îi ajunse la urechi un glas monoton și răgușit. „Zeu al câmpurilor, bine-ai venit! Așează-te / În zori de zi...” Era un cântec pe care-l cunoștea bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de grea ca să cadă cu putere În apă după ce o ridicai În aer, putând astfel să arunci departe momeala fără prea mare efort. Nick deschise cutia din aluminiu În care-și ținea firele. Firele erau Înfășurate În tampoane de flanelă jilave. Udase tampoanele la cișmeaua din St. Ignace. Firele se Înmuiaseră, iar Nick desfăcu unul și i-l legă cu un nod de firul pentru momeală. Apoi prinse un cârlig la capăt. Era un cârlig mic, foarte subțire și elastic. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spre munte. Într-una din dăți chiar, când am tras draperia, am avut neplăcerea să constat că Într-adevăr aveam vedere spre munte, numai că muntele era practic lipit de fereastră, cu stânca neagră Întunecând camera și răspândind un iz jilav de peșteră. Bennie trase adânc aer În piept, inspirat de priveliștea munților. Grupul sperase inițial să-l ia pe doctorul Bill Wu drept conducător de grup și ar fi fost o alegere foarte Înțeleaptă. Era un bun prieten al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele sunt foarte amabile!» După ce mi-am recăpătat cunoștința... mi se părea că toată lumea e frumoasă (râde). Oricum nopțile petrecute la spital au fost înspăimântătoare. Stăteam întins în pat și, când atingeam cadrul verde al patului, parcă simțeam o mână jilavă care mă târa în întuneric. După-amiaza, pentru că erau mereu oameni prin jur, nu aveam această senzație, dar, când se lăsa seara, dacă atingeam cu mâna sau cu piciorul marginea patului, acea mână umedă se întindea și, pac, mă trăgea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea unui cangur, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ziduri nestrăbătute. — Încet... vorbi Vasile. Și glasul lui dintrodată dobândi un răsunet deosebit, care tremura ca o suflare de vânt pe vale. Iar merseră o vreme, și iar se opriră. Cânii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. Vasile se plecă asupra hleiului jilav. — Iaca, se cunoaște, urmă proaspătă... Cuconu Grigoriță se plecă și el, privind cu luare-aminte. Își așeză după aceea torba în stânga, cuțitul de vânătoare în dreapta, își îndesă pălăria în cap și-și pregăti pușca. Hai, Osman! vorbi pădurarul cătră câni. Puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lucrul la care se gândea domnul de la Cluj. Dar altfel, domnul Ionaș Popa îl găsea iarăși voinic și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal pe o vreme lină, fără susur devânt. Era jilavă umbra brădetului; în poieni se împânzea aur rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de pătul, în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deveni încă și mai puțin lesnicioasă dacă m-ar lăsa să continuu cu gluma, prietenul meu se decise să vorbească: — Nevasta ta nu te-a așteptat. N-a trăit decât câteva luni în casa ta de la Tunis. Mâinile îmi erau jilave. — A plecat. Ți-a lăsat asta. Îmi întinse o scrisoare pe care am dezlipit-o. Caligrafia era îngrijită, fără îndoială aceea a unui scriitor public. Dar cuvintele îi aparțineau lui Nur: Dacă n-ar fi vorba decât de fericirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de ea. Imposibil! Și, într-adevăr, n-a trăit! La scurtă vreme, măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
cocuri. Oh, era oare dragoste? Surorii celei mai mici i se alăturaseră câteva dintre cele mai mari. În cele din urmă, reușiră să deschidă ușa rupând micul cârlig care o ținea închisă și-și descoperiră fratele ghemuit încă lângă peretele jilav, numai că, deși căutară îndelung, sticla cu ulei de păr nu era de găsit. — Ce-ai făcut cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe ușă și a țipat la ei prin aburul care umpluse baia... N-am mai putut suporta. Mi-am adunat scâncind hainele, pe care le-am înghesuit în punga luată pe gratis. M-am arătat pe Sixty-Sixth Street cu vesta jilavă de sudoare, cu niște bermude până la genunchi, ciorapi negri și espadrile scâlciate. Dacă mă gândesc mai bine, arătam exact ca toți ceilalți. Ființa mea tânjea după întuneric și liniște, dar soarele funcționa cu motoarele la capacitatea maximă, în timp ce eu țipam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câteva cuvinte despre ea? Adică unde are loc acțiunea? — Cum? — Am întrebat unde are loc acțiunea. — Aici, am răspuns eu, ridicând din umeri. Ne plimbarăm triști privirile prin bolta care fusese transformată pe jumătate - la lemnul de trandafir, la plușul jilav, la perdelele care atârnau moi peste geamurile murdare, la postavul tocit al mesei de biliard, la pocherul mecanic, la Fat Paul cu ochii lui șterși, cu fața lui de cârciumar, cu gura căzută în timp ce urmărea marșul ticăit al pendulului spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încercat să o binedispus, ceea ce am continuat să fac și după apariția soțului sau prietenului ei. Nu mi-a plăcut tonul lui Am avut o altercație scurtă în urma căreia m-am trezit zăcând cu fața în jos pe un pat jilav din cutii de carton la piciorul unei scări mascate. Ăsta a fost nenorocul doamnei care manifesta un interes deosebit. După ce mi-am revenit, am salutat câteva staruri, așezându-mă pentru câteva clipe la masa lor cu o colecție de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea să-mi vină și mie rândul zilele astea - n-aș lăsa să-mi scape prilejul, împins și de gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat să le izgonească, și-apoi ele sunt obișnuite cu terenul nesigur, cu viața precară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Banii, banii put. Zău așa. Ia un teanc de bani bine folosiți și flutură-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]